Opinii

Context: actualul guvern nu are curajul si determinarea sa faca reformele generatoare de economii substantiale la bugetul de stat, iar din ordonanta trenulet nu a mai ramas mai nimic, ba chiar s-a transformat intr-o "arca" unde s-au urcat cei imuni la orice fel de restructurare; cheltuielile cu salariile in administratia publica au crescut comparativ cu aceiasi perioada a anului trecut, ceea ce insemna ca nu s-a facut niciun fel de reforme. Exista posibilitatea ca deficitul bugetar pe 2024 sa depaseasca pragul de 9%. Singura solutie care se prefigureaza este cresterea taxelor si a impozitelor.

Iminenta marire a taxelor si introducerea de noi taxe mi-au servit ca sursa de inspiratie pentru acest articol. Sunt posibile cateva majorari: TVA de la 19% la 21%, impozitul pe profit de la 10% la 16%, impozitul pe dividende de la 10% la 16%. Consecintele acestor "tiranii fiscale" le voi aborda cu ajutorul Curbelor lui Laffer, care "ilustreaza raportul dintre incasarile fiscale totale ale statului si rata impozitarii" conform "Dictionarului de Economie", p.271, Editura Economica, Bucuresti, 1999.

Arthur Laffer este un economist american, nascut in anul 1940, absolvent al Yale University(1963) si al Stanford University(1972). A predat cursuri de economie la University of Chicago si la University of Southern California. In anul 2016 a fost consilier pe probleme economice, pe parcursul campaniei electorale pentru Donald Trump. In anul 2019 a primit medalia " Presidential Medal of Freedom" din partea presedintelui Trump. A fost consultant economic pentru presedintele Reagan.

In teoria sa, care poarta numele de "Curbele lui Laffer", el postuleaza faptul ca impozitele mici incurajeaza activitatea economica, stimuleaza investitiile, dar, in schimb, mentin un nivel scazut al incasarilor la bugetul de stat. Aceasta curba arata corelatia dintre rata de impozitare si veniturile statului. In cazul in care politicienii vor sa mareasca nivelul incasarilor la buget, pot mari rata de impozitare, dar cu riscul de a strangula activitatea economica, ceea ce inseamna ca se reduce posibilitatea de a obtine venituri impozabile mai mari. El vorbeste de o "rata de impozitare optimala", dincolo de care incasarile se vor diminua daca rata continua sa creasca. Problema care se pune acum este cum determinam acea " rata de impozitare optimala", care sa asigure venituri suficiente pentru cheltuielile statului, dar care sa nu obstructioneze productia.

In cartea "Interventionismul fiscal" (Editura Liberalis, Iasi, 2020) profesorul Gabriel Mursa trateaza in Capitolul IX "Impozitul optim si Curba lui Laffer" problematica determinarii acestui raport de impozitare optimal pe care-l sintetizeaza in "maximum de beneficii cu un minimum de costuri". Despre "Curba lui Laffer" ne spune ca aceasta se doreste a fi un compromis fericit intre interesele clasei politice si cele ale creatorilor reali de bogatie, antreprenorii si salariatii de rand. Nivelul impozitarii optime este de natura "intuitiva", aproape imposibil de determinat matematic, precizeaza Mursa. Impozitarea optima, in viziunea autorului, este cea care limiteaza veniturile publice la un nivel fara de care functionarea normala a acestui aparat de exercitare a coercitiei legale nu este posibila. Este citat si Keynes care ne spune ca impozitele ridicate isi rateaza obiectivul de a echilibra bugetul. Profesorul ne sugereaza sa plecam de la necesitatile reale ale functionarii statului pentru a stabili o rata de impozitare.

O inventariere "REALA"( am folosit ghilimelele si literele mari pentru a intari sensul) a necesarului de cheltuieli publice este un punct de plecare pentru determinarea unei rate de impozitare. Dar este aproape imposibil de determinat acest necesar de cheltuieli publice in conditiile in care ne confruntam cu o debandada salariala si cu un haos alocational. Halci intregi din buget se duc in cheltuieli pentru intretinerea unei administratii labartate. Un fapt este cert, guvernul a pierdut lupta cu logica salariala, si din a ceasta cauza ne confruntam acum cu obscenitati salariale. Trebuie sa mai adaugam si necesarul de bani pentru plata dobanzilor la imprumuturile externe si pentru rostogolirea datoriilor. O cadastrare a tuturor cheltuielilor ne va ajuta sa vedem unde ne situam.

Laffer atentioneaza politicienii, care sunt mari amatori de bani publici, si le transmite sa nu mareasca impozitele peste anumite limite, caci este posibil sa incaseze mai putini bani la buget. Economia sufera mult daca cedeaza o parte insemnata din veniturile ei catre un sector public ineficient.

In acest capitol profesorul Gabriel Mursa defineste impozitarea optima folosindu-se de viziunea ministrului de finante al regelui Ludovic al XIV-lea "arta de a peni gasca, astfel incat sa scoatem cat mai multe pene, cu cat mai putine tipete".

Aplicand aceasta metafora la contextul din economia noastra, unde este nevoie de foarte multe "pene" pentru a acoperi enormul deficit bugetar, este posibil ca gasca sa scoata foarte multe tipete, riscand chiar sa punem bete in roate economiei, chiar sa sucim mana la spate sectorului privat. Pentru a proteja gasca trebuie facute reforme autentice, nu paleatie! Limbajul lozincard reformist nu ne ajuta cu nimic in acest demers.

Gheorghe Bacanu este sef serviciu la o companie privata din domeniul auto.