Zf 24

Eseu scris de Matei-Alexandru Daianu, Louie Pfeiffer si Julian Tatsuya Vollberg, studenti la PPE (Filosofie, Politica si Economie) la Erasmus University College in Rotterdam.

Inteligenta artificiala (IA) este considerata pe scara larga drept una dintre cele mai puternice tehnologii, fiind sursa unei noi revolutii tehnologice. Bazandu-se pe surse relevante, acest eseu examineaza modul in care IA va influenta inegalitatea economica, sustinand ca implementarea sa nereglementata o va accentua.

IA promite sa stimuleze productivitatea, dar ameninta, in acelasi timp, sa inlocuiasca oamenii in anumite locuri de munca si sa ii completeze in altele. Studiile arata ca in economiile avansate, aproximativ 60% dintre locurile de munca sunt expuse la IA, din cauza prevalentei locurilor de munca ce necesita sarcini cognitive si studii superioare. In acest sens, IA contrasteaza cu tehnologiile anterioare, care au automatizat in mod traditional sarcinile de rutina si au inlocuit angajatii cu calificare scazuta si medie (a se vedea Figura 1).

Avand in vedere relatia pozitiva semnificativa dintre expunerea la IA si nivelul de educatie al angajatilor, profesiile afectate de IA pot fi clasificate in trei grupe: "expunere ridicata, complementaritate ridicata", "expunere ridicata, complementaritate scazuta" si "expunere scazuta". In consecinta, profesiile din categoria "expunere ridicata, complementaritate ridicata", precum chirurgii, avocatii si judecatorii, pot beneficia de o crestere a productivitatii datorita sprijinului oferit de IA, pastrandu-si totodata rolul esential de supraveghere umana calificata. Pe de alta parte, persoanele care ocupa posturi din categoria "expunere ridicata, complementaritate scazuta" se confrunta cu o probabilitate mai mare ca IA sa le inlocuiasca sarcinile umane, ceea ce ar putea duce la o scadere a cererii de forta de munca si la o crestere mai lenta a salariilor pentru aceste posturi .

Un raport al FMI din 2025 a analizat efectul raspandirii IA asupra inegalitatii economice in Regatul Unit. Pe baza microdatelor privind gospodariile, locul de munca al aproximativ 60% dintre angajatii aflati la percentila 90 este expus la a fi preluat de IA. Cu toate acestea, la percentila 10, doar 15% dintre angajati se afla in aceasta situatie. In ciuda acestui fapt, cea mai mare parte a averii celor aflati in percentila 90 de venit nu provine din salarii, ci din active cu randament ridicat. Astfel, acestia sunt capabili sa compenseze potentiala inlocuire a sarcinilor datorita randamentelor de capital generate.

Presupunand o inlocuire sarcinilor de catre IA, modelul raportului FMI, prezice o scadere a coeficientului Gini cu 1,73 puncte procentuale pentru salarii si o crestere cu 7,18 puncte procentuale pentru avere. Inegalitatea salariala mai redusa rezulta din cresterile salariale ale lucratorilor cu calificare redusa, datorate productivitatii mai ridicate, si dintr-o scadere a salariilor lucratorilor cu inalta calificare. Inegalitatea averii creste deoarece lucratorii cu inalta calificare obtin randamente ale capitalului de la intreprinderi. Asadar, fluxul de capital este in continuare directionat catre persoanele aflate in percentilele superioare de venit. In cazul automatizarii sarcinilor de rutina, modelul prezice o crestere atat a inegalitatii salariale, cat si a celei a averii, coeficientul Gini crescand cu 2,05 p.p. si, respectiv, 6,89 p.p.

Presupunand complementaritatea cu IA, coeficientul Gini al salariilor ar scadea cu 0,22 p.p., in timp ce coeficientul Gini al averii ar creste cu 7,16 p.p. Studiile mentioneaza ca in cazul in care firmele exploateaza gradul mai ridicat de interschimbabilitate dintre angajati, cresterile salariale ar putea sa nu se materializeze niciodata.

In concluzie, indiferent de abordare, elementul constant al rezultatelor este ca inegalitatea averii creste, in timp ce inegalitatea salariala ar putea inregistra o scadere minora, dar incerta. Astfel, ingrijorarea este ca IA ar putea perturba piata muncii intr-un mod care ar avantaja persoanele instarite si ar dezavantaja persoanele care incearca sa urce pe scara economica, adancind diviziunile sociale si concentrand puterea economica intr-un mod ce poate fi ireversibil.

Referinte

Mehdi, T., Morissette, R. (2024). Experimental Estimates of Potential Artificial Intelligence Occupational Exposure in Canada. Statistics Canada. https://doi.org/10.25318/11f0019m2024005-eng