Business international

"Astazi, avem patru mari santiere navale in Polonia, cu registrul de comenzi plin pentru urmatorii ani. Este o schimbare uriasa fata de cum era in urma cu doar cativa ani, cand Santierul Naval era in faliment." Acestea sunt vorbele lui Marcin Ryngwelski, presedintele santierului naval PGZ Stocznia Wojennej (Santierul Naval PGZ). PGZ, sau Grupul de Armament Polonez, este cea mai mare companie din domeniul apararii din regiune si apartine statului polonez. Aceasta a preluat in 2017 Santierul Naval, salvandu-l de la scufundare. PGZ Stocznia Wojennej este urmasul acestuia.

In 2017, guvernul polonez de atunci a explicat ca preluarea face parte din eforturile tarii de a readuce la viata industria producatoare de vapoare, care are legaturi stranse cu cea a otelului, si de a face din aceasta un pilon central al economiei. Ultimele guverne poloneze au fost intotdeauna bune la propaganda, pe plan intern si extern. Insa, in ceea ce priveste renasterea industriei santierelor navale, cifrele le confirma povestea. PGZ Stocznia Wojennej din Gdynia avea pana recent doar 560 de angajati. La sfarsitul anului trecut, numarul depasea 900. Avand in vedere comenzile, personalul va creste in curand la 1.200 de oameni. Este de munca pentru cel putin sapte ani de-acum incolo, potrivit presei locale.

Santierele navale poloneze, dupa ani de stagnare, au in fata noi perspective multumita importantei strategice pe care Polonia o da acum Marii Baltice si investitiilor in securitatea nationala. Polonia se vrea a fi o putere baltica si nu poate face acest lucru fara flota, civila sau de razboi. PGZ Stocznia Wojennej are de lucru inclusiv datorita comenzilor facute de armata, in cadrul programului Miecznik (Pestele-spada), de 15 miliarde de zloti (3,5 miliarde euro), de construire de fregate. Noile perspective implica deschiderea unui front nou si in invatamant si pregatirea profesionala.

Santierele isi pregatesc singure personalul nou si incearca sa atraga tinerii in invatamantul de specialitate. Guvernul le incurajeaza. Lipsa specialistilor se poate dovedi un obstacol greu de trecut in calea expansiunii. In prezent, la PGZ Stocznia Wojennej raportul dintre angajatii care lucreaza direct in productie si cei care fac munca de birou este de 50/50. In viitor, primii vor reprezenta 65%.

PGZ SW va livra in aceasta vara prima din cele trei fregate - ORP Wicher (Vantul) - pe care le construieste prin programul Miecznik. Lucrarile pentru cea de-a doua, ORP Burza (Furtuna), sunt deja in desfasurare. Santierul este implicat si in programul "Ratownik" (Salvatorul), prin care construieste vapoare de salvare, un contract de un miliard de zloti, si in planul marinei militare poloneze de a se dota cu o flota de sase vanatoare de mine din clasa Kormoran, care au potential de export in Marea Neagra.

Suedia este interesata sa cumpere si ea vapoare de tipul Ratownik de la Polonia, ceea ce ar insemna mai multa munca pentru santier si un potential bun de export pentru tara. Aceste vapoare sunt poloneze, fara licenta straina. PGZ SW se lauda ca este singurul santier polonez care poate atat construi nave militare, cat si participa la repararea acestora. In prezent, acolo sunt in reparatii trei nave micute dotate cu rachete din clasa Orkan (Uragan). Guvernul polonez vrea sa-si inzestreze marina si cu submarine, ce urmeaza a fi construite in Suedia (programul Orka). PGZ SW abia asteapta: s-ar putea implica in intretinerea si repararea acestora.

In plina campanie de recrutari de personal sunt si mult mai celebrele santiere navale din Gdansk. Salariile incep de la echivalentul a 2.360 de euro pe luna. Conditiile de munca de obicei ii avantajeaza pe localnici. Unul din santierele de la Gdansk, Remontowa, este implicat si el in modernizarea si dotarea marinei militare poloneze. Spre exemplu, acest santier livreaza vase de recunoastere electronica, parte a programului Delfinul. Remontowa construieste si feriboturile electrice cu care Scotia vrea sa-si innoiasca flota, un proiect care acopera sapte nave.

Santierul Wulkan, de pe raul Oder, are un contract cu o companie chineza, Dajin Offshore, cel mai mare producator de fundatii pentru instalatii eoliene offshore din lume, pentru livrarea a peste 40 de platforme pentru fundatii destinate unor ferme eoliene germane din Marea Nordului.

Pentru toate acestea este nevoie de mult otel. Productia de otel a Poloniei a crescut cu 10% in 2024 si a stagnat anul trecut, semnaland o posibila revenire sau cel putin stabilizare dupa ani de declin. 2026 a inceput prost, cu reducerea productiei cu 20% in ianuarie si februarie, fata de acelasi interval al anului trecut. Insa unii analisti sunt optimisti. ArcelorMittal, cel mai mare producator al tarii, se pregateste sa reporneasca furnalul numarul 3 de la Dabrowa Gornicza. Acesta a fost scos din functiune anul trecut din cauza preturilor prea mari la energie si socului creat de otelul ieftin importat.