Opinii

Razboiul din Iran, venit la patru ani dupa cel declansat de Rusia in Ucraina, ne arata ca o lume in care resursele naturale nu conteaza, asa cum ni se spune mai ales de catre cei care nu dispun de resurse, este o iluzie.

Toate datele arata ca Uniunea Europeana a venit tarziu in 2019 cu programul Green Deal cu care a incercat sa-si reduca dependenta de combustibilii fosili, de petrol si de gaz.

Dupa izbucnirea razboiului din Ucraina si acum a celui din Iran este clar ca pe hartile strategilor era vizibila constrangerea la care urma sa fie supusa UE, lipsita de resurse energetice, in conditiile cresterii economiei chineze si a consumului sau energetic.

In pofida multiplelor discutii despre energia verde, accelerarea dependentei de combustibili fosili a crescut in ultimii ani ca urmare a venirii pe piata a unor noi mari consumatori - China si restul tarilor din BRICS.

China consuma in 1990, cand reprezenta doar 1-2% din PIB-ul lumii, 2 milioane de barili de petrol pe zi, iar astazi consuma 17 milioane de barili pe zi, in timp ce Statele Unite consuma 20 milioane de barili pe zi fata de 17 milioane in 1990. UE a reusit sa-si reduca consumul de la 13 milioane de barili pe zi in 1990 la 10 milioane.

Consumul mondial de petrol este astazi de peste 100 milioane de barili pe zi, fata de 60-70 milioane de barili in 1990, ca urmare a cresterii din tarile emergente.

Lumea nu mai poate face abstractie de emergenta Chinei ca jucator global, dar si a celorlalte puteri precum India, Turcia sau Brazilia la masa marilor economii ale lumii. Este adevarat ca ultimii 30 de ani au fost cei mai buni istoric pentru tari din Europa Centrala si de Est precum Polonia sau Romania, dupa cum a discutat ieri la Bucuresti istoricul american Anne Applebaum, invitata de organizatia neguvernamentala Expert Forum, care nu isi explica de ce societati democrate vireaza spre nedemocratie chiar daca progreseaza economic.

Dar aceasta perioada s-a suprapus exact peste cea mai rapida reconfigurare a puterilor economiei mondiale din istorie si nu se poate ignora cresterea de productivitate data de accesul la forta de munca ieftina din bazinul asiatic. Cresterea aceasta de productivitate a fost transferata intregii lumi, nu numai tarilor din Europa de Est, care au beneficiat si de reorganizarea economica, masive fluxuri de investitii straine si fonduri europene in aceasta perioada.

Nu poti sa rupi evolutiile sociale si politice de fluxurile de business. Fiecare tara merge pe acel drum de pe urma caruia socoteste ca are cele mai multe avantaje. Spre exemplu, dupa ce si-au facut "suma" de investitii straine directe si au observat ca fluxurile de iesire de capital devenisera mai mari decat cele de intrare, Ungaria si Polonia au inceput "nationalizarea capitalului".

Se vorbeste ca Romania a intrecut Ungaria la PIB per capita la paritatea puterii de cumparare, dar companiile maghiare sunt de departe peste cele romanesti. Puterea unei economii este data de companiile locale, care pun valoare adaugata peste resursele locale sau de import, nu de exporturi de marfa bruta precum cereale sau gaz, cum va face Romania in curand cu gazul din Marea Neagra.

La un PIB al Ungariei de doar 230 miliarde de euro fata de 400 miliarde de euro Romania, MOL are afaceri de 35 miliarde de euro pe an, OMV Petrom doar de 7 miliarde de euro pe an, iar OTP Bank are active de 120 miliarde de euro, in timp ce cea mai mare banca romaneasca, Banca Transilvania, are 45 de miliarde de euro, de trei ori mai putin.

Iar dezvoltarea nu este inegala, ca la noi, unde urbanizarea a ramas la 55% din total din cauza dezindustrializarii. La o populatie de 20 milioane, Romania are 5 milioane de salariati, in timp ce Ungaria are tot 5 milioane de salariati la 10 milioane populatie. Audi, Mercedes, Suzuki au fabrici cu afaceri de 3-4 miliarde de euro in Ungaria, iar Wizz Air ia fata Taromului de departe cu venituri de peste 2 miliarde de euro pe an.

Nu mai vorbim de producatorul de medicamente Gedeon Richter cu afaceri de 2,3 miliarde de euro pe an fata de Terapia sau Antibiotice de la noi cu 3-400 milioane de euro.

Nu prea se intelege de ce vor multi sa se imbete cu apa rece ca Romania a depasit Ungaria la ceva cand sunt asemenea diferente la puterea de business a companiilor locale. De parca ai putea avea o economie fara sa ai jucatori in economie, doar cu salariati. Daca este sa privesti astfel, Romania are 4-5 milioane de salariati in Europa de Vest care lucreaza pe la diverse firme, fabrici sau in constructii. Asta inseamna ca are propria economie in Italia, Franta sau Anglia? Ai o economie cand ai cu cine juca la masa, cand contezi ca jucator in energie, in industrie sau retail, cand ai propriile strategii.

Fiecare tara cauta propria cale care sa aduca cele mai mari avantaje propriei ei populatii, sa creasca nivelul de trai. Nu te poti astepta ca fara politici proprii, fara sa ai propriile companii cu care sa te bati la nivel international sa ai un progres real.

Ce se intampla in Ucraina, in Iran, in Venezuela arata ca lupta pe resurse a ajuns intr-o faza acuta. Pur si simplu nu se mai tine cont de nicio regula, pentru ca foamea este prea mare. Cererea pentru petrol si gaze nu se va domoli, ci va creste cel putin un deceniu. Cu lideri care sa gandeasca politici in favoarea propriilor cetateni si propriilor companii, Romania poate beneficia de aceasta evolutie, avand in vedere resursele de petrol si gaze de care dispune.