×

Accesează contul My Orange

Business international

Suedezul Johan Norberg, cercetator, istoric si scriitor cu peste 20 de carti la activ, invitatul...

Suedezul Johan Norberg, cercetator, istoric si scriitor cu peste 20 de carti la activ, invitatul special al editiei de anul acesta a Galei ZF, despre ce poate invata omenirea din trecutul sau pentru a avea un viitor prosper, poate ca in Star Trek-ul lui Patrick Stewart/Captain Picard

22.11.2026, 20:59 Sursa: zf.ro

Aplicatia Orange Sport este gratuita si poate fi descarcata din Google Play si App Store

"Lumea noastra, plina de temeri si nostalgie, are nevoie de acel spirit al deschiderii, optimismului si setei de descoperire"

Suedezul Johan Norberg, cercetator, scriitor si istoric al ideilor, a scris si editat peste 20 de carti despre istorie, economie, capitalism, progres, globalizare si libertate, in care crede cu tarie. Este unul din cei mai mai indarjiti sustinatori ai capitalismului, globalizarii si economiei de piata.

Ultima sa carte, "Peak Human: What We Can Learn from Historyis Greatest Civilisations" (Apogeul umanitatii: Ce putem invata din cele mai mari civilizatii ale istoriei) analizeaza cum apar "epocile de aur" ale omenirii, de ce se termina si cum poate fi sustinut progresul actual.

Concluzia este ca prosperitatea, inovatia si progresul apar prin deschidere catre comert, idei si oameni, iar declinul este adesea legat de protectionism, izolare si restrangerea libertatilor. "Peak Human" are in vizor unele dintre cele mai mari probleme din actuala "epoca de aur" a omenirii.

De aceea este si una dintre cele mai mediatizate carti ale lui Norberg, invitatul special al editiei de anul acesta a Galei ZF, care va avea loc luni 23 noiembrie 2026 la Bucuresti. Este editie speciala deoarece va marca 20 de ani de UE pentru Romania. Iata cum rezuma si comenteaza The Economist "Peak Human":

In lucrarea ""Peak Human", Norberg analizeaza ascensiunea si declinul "epocilor de aur" din intreaga lume de-a lungul ultimelor trei milenii - de la Atena si Califatul Abbasid pana la lumea anglofona.

El observa ca societatile care s-au distins fata de contemporanele lor au facut acest lucru pentru ca au fost mai deschise: fata de comert, fata de straini si fata de idei care ii deranjau pe cei aflati la putere. In momentul in care s-au inchis din nou, si-au pierdut stralucirea.

Sa luam exemplul dinastiei Song din China, care a guvernat intre anii 960 si 1279 d.Hr. Imparatii de atunci au pus un pret mult mai mare pe suprematia legii decat predecesorii lor, care tindeau sa conduca dupa bunul plac.

Pentru a asigura aplicarea unor reguli previzibile, ei au recrutat un numar mare de functionari pe baza unor examene de merit. Primul imparat din aceasta dinastie a introdus o "reforma politica neconventionala": aceea de a nu mai executa functionarii care aveau opinii contrare celor ale imparatului.

Taranilor li s-au recunoscut drepturile de proprietate si li s-a permis sa se deplaseze liber, nemaifiind legati de pamantul unui senior. Productia agricola s-a dublat, iar surplusul de alimente a sustinut dezvoltarea unor orase mult mai mari.

In secolul al XII-lea, Kaifeng - capitala imperiului - avea o populatie de 65 de ori mai numeroasa decat cea a Londrei. Construirea de cai navigabile a facilitat comertul intern, urmat apoi de cel international.

Comerciantii au inceput sa emita bani de hartie - cu sase secole inaintea europenilor -, iar guvernul a adoptat aceasta idee ingenioasa, care era mult mai practica decat transportarea unor gramezi grele de monede de cupru.

"Orasele dens populate au creat cadrul pentru un schimb fara precedent de idei, bunuri si servicii", scrie Norberg. Artizanii au conceput noi procese industriale, precum utilizarea carbunelui pentru procesarea minereului de fier. Inventarea tiparului cu caractere mobile in anii 1040 a permis tiparirea unor carti atat de ieftine incat un filosof s-a plans ca oamenii nu vor mai memora operele clasice.

In jurul anului 1200, China din timpul dinastiei Song avea cea mai bogata economie din lume, o flota comerciala cu "potentialul de a descoperi lumea" si o inclinatie spre experimentare tehnica ce ar fi putut declansa o revolutie industriala cu secole inaintea celei din Europa. Apoi au venit invaziile mongole.

Imaginea larg raspandita a lui Genghis Han si a hoardelor sale de calareti care strabat lumea macelarind si incendiind totul in cale, este, in mare masura, corecta.

Cu toate acestea, dinastia mongola a depus eforturi pentru a conserva minunile tehnologice ale predecesorilor - chiar daca nu a adus contributii semnificative la acestea. Abia odata cu preluarea puterii de catre imparatii din dinastia Ming, in 1368, China s-a izolat cu adevarat de restul lumii.

Libertatea de miscare in interiorul tarii a fost suprimata. Schimburile libere au fost inlocuite de munca fortata.

Comertul cu strainatatea a devenit o infractiune pedepsita cu moartea, fiind interzisa inclusiv constructia de nave capabile sa navigheze pe oceane.

Nostalgic dupa vremurile de altadata, un imparat din dinastia Ming a reintrodus stilurile si obiceiurile din urma cu 500 de ani. Barbatii surprinsi purtand o coafura necorespunzatoare erau castrati, la fel si frizerii lor. In mare parte din cauza politicilor reactionare ale dinastiei Ming, veniturile chinezilor s-au redus la jumatate intre anii 1080 si 1400.

Tara nu si-a mai regasit dinamismul decat dupa redeschiderea sa, la sfarsitul secolului al XX-lea.

Unele dintre "epocile de aur" descrise de Norberg sunt cunoscute cititorilor, insa autorul aduce detalii inedite si argumente provocatoare. Atena nu a fost doar locul de nastere al democratiei; ea a prosperat deoarece, dupa standardele antichitatii, era o societate liberala.

Taxele vamale erau de doar 2%. Strainii erau primiti cu bratele deschise: un fost sclav sirian a devenit unul dintre cei mai bogati oameni din oras.

Conform unui indicator elaborat de Fraser Institute, un think-tank canadian, atenienii din antichitate se bucurau de o libertate economica mai mare decat cetatenii oricarui stat modern, devansand la limita Hong Kongul si Singapore. (Aceasta libertate nu se aplica femeilor sau sclavilor, o precizare valabila pentru toate "epocile de aur" pana intr-un trecut relativ recent.)

Roma a devenit puternica prin cultivarea aliantelor si acordarea cetateniei romane popoarelor cucerite. A invatat cu aviditate de la cei pe care i-a invins - sclavii greci ii invatau pe copiii romani logica, filozofie si teatru.

In epoca de aur a Romei, un singur set de legi guverna un imperiu urias, pietele erau relativ libere, iar 400.000 km de drumuri facilitau transportul rapid al marfurilor, de la nave pana la vile. Asa cum a remarcat un orator grec uimit: pentru a vedea toate produsele lumii, fie explorezi lumea, fie vii la Roma.

Imparatul Augustus a introdus o taxa fixa pe cap de locuitor si un impozit moderat pe avere. Veniturile suplimentare, obtinute prin munca asidua sau inovatie, nu erau supuse niciunei taxe marginale.

Nu e de mirare ca Roma din timpul lui Augustus a devenit la fel de bogata precum aveau sa fie Marea Britanie si Franta 1.500 de ani mai tarziu.

Prabusirea s-a datorat ghinionului - sub forma epidemiilor si a atacurilor barbare -, care a fost agravat de erori politice.

Imparatii, aflati in criza de fonduri, au devalorizat moneda, reducandu-i continutul de argint. Acest lucru a dus la o inflatie galopanta. Ulterior, au fost impuse controale de pret pentru orice, "de la sandale pana la lei". Comertul s-a atrofiat.

Libertatea intelectuala a lasat locul dogmei, marcand o perioada de persecutii - mai intai impotriva crestinilor, iar ulterior, de catre crestini.

In cele din urma, Roma a devenit prea slaba pentru a rezista asaltului barbar. Unii revizionisti sustin ca "Epoca Intunecata" care a urmat nu a fost atat de rea. Totusi, dovezile arheologice - precum scaderea brusca a numarului de epave ale navelor comerciale - sugereaza ca a fost vorba despre "cea mai mare regresie sociala din istorie".

In cartea sa, Norberg demonteaza cu iscusinta conceptii gresite larg raspandite. Fanaticii din Statul Islamic venereaza Califatul Abbasid, dar, in realitate, ar fi detestat toleranta de care acesta dadea dovada. Renasterea italiana - pe care nationalistii moderni, precum Viktor Orb-n, o considera o dovada a superioritatii culturale europene si crestine - a inceput, de fapt, ca o revolta impotriva ortodoxiei crestine, inspirandu-se din culturile pagane. Contrar a ceea ce sugereaza scrierile lui William Blake sau Dickens, Revolutia Industriala din Marea Britanie nu a fost o perioada mizerabila pentru muncitori; studiul jurnalelor personale arata ca singurul grup constant nemultumit a fost cel al poetilor si scriitorilor.

Ar putea o carte de istorie sa fie mai actuala de atat? Dintre toate epocile de aur, cea mai insemnata este cea de acum. Din tot progresul inregistrat in ultimii 10.000 de ani in ceea ce priveste imbunatatirea nivelului de trai uman, jumatate a avut loc dupa 1990. Deschiderea a devenit un fenomen global dupa prabusirea Uniunii Sovietice. Insa, in prezent, aceasta se afla intr-o retragere rapida, locul fiindu-i luat de un razboi comercial multilateral, iar tot mai multe state suprima libertatea de a cerceta si de a pune intrebari.

Epocile de aur din trecut au avut toate acelasi sfarsit, cu Roma cel mai bun exemplu, fiind compromise de o combinatie de ghinion si conducere defectuoasa. Multe societati infloritoare s-au izolat sau au trecut printr-un "moment socratic". Dar actuala era a globalizarii ar putea sa fie salvata. Asa cum apreciaza Norberg: "Esecul nu este un destin, ci o alegere".

Aventura omului este abia la inceput

¬ Intr-un gen marcat de distopii, "Star Trek" se distinge prin convingerea ca omenirea poate cladi un viitor mai bun si mai liber, scrie Johan Norberg, avid cititor si fan al cartilor si filmelor SF.

¬ Cand, in 1987, actorului shakespearian Patrick Stewart - pe atunci in varsta de 46 de ani - i s-a oferit rolul capitanului in "Star Trek: The Next Generation", prietenul sau Ian McKellen l-a avertizat ca isi va distruge cariera. Insa agentul lui Stewart l-a linistit. Nimeni nu credea ca Star Trek mai poate fi readus la viata; serialul avea sa fie, cu siguranta, anulat in cel mult sase luni. Stewart putea sa castige niste bani, sa se bucure de o vacanta, iar apoi sa se intoarca la teatru.

¬ Stewart insusi era atat de convins ca aventura va fi de scurta durata, incat nici macar nu si-a despachetat bagajele la Hollywood. Cine ar fi vrut, de fapt, sa vada un actor shakespearian chel, trecut de prima tinerete in spatiul cosmic?

¬ Dar nu a fost o greseala. The Next Generation a rulat timp de sapte sezoane si a dat nastere la patru filme, transformandu-l pe Patrick Stewart intr-o vedeta internationala. Acum, ca ne-a parasit la varsta de 86 de ani, este plans de public ca unul dintre cei mai iubiti actori. Desi a interpretat multe alte roluri, cei mai multi oameni se gandesc la el ca la capitanul Jean-Luc Picard i un rol care, de altfel, este destul de greu de separat de actorul care l-a intruchipat.

¬ Pentru generatii intregi, Picard a devenit un fel de figura paterna, cu vocea sa britanica, profunda, calda si teatrala, si cu capacitatea de a imbina spiritul reflexiv cu hotararea, umilinta cu forta. Un gentleman in spatiul cosmic care, inarmat cu o ceasca de ceai Earl Grey, intruchipa ratiunea, curiozitatea si integritatea morala.

"Futuro-umanismul" lui Picard a fost elementul perfect pentru a revitaliza Star Trek. Inca de la debutul sau, in 1966, serialul s-a remarcat intotdeauna prin credinta ca oamenii isi pot perfectiona abilitatile si pot construi un viitor mai bun.

Este o abordare neobisnuita intr-un gen care, incepand cu anii '70, a infatisat, in mare parte, un viitor in care omenirea este fie exterminata de roboti, extraterestri sau ciuperci, fie traieste in silozuri subterane, este exploatata precum niste baterii sau lupta pana la moarte pentru divertismentul claselor privilegiate. Un divertisment antrenant, desigur, dar care nu te face sa privesti cu nerabdare spre ziua de maine. In schimb, Star Trek duce mai departe mostenirea tradetiei literaturii stiintifico-fantastice victoriene, in care aventurierii exploreaza si invata, descoperind mereu ceva incitant dincolo de urmatoarea nebuloasa. Tehnologia nu este, in primul rand, o amenintare, ci un instrument al progresului. Desigur, si aici exista crize, dezastre si razboaie, insa universul este, in esenta, binevoitor, iar problemele pot fi rezolvate prin ratiune umana (sau prin remodularea deflectorului principal). Nu e de mirare ca atat de multi oameni de stiinta, ingineri si astronauti spun ca au fost inspirati de Star Trek in alegerea carierei lor.

Creatorul serialului, Gene Roddenberry, a rezumat mesajul astfel: "Nu s-a terminat totul; nu a fost inca totul inventat; aventura umana abia incepe".

Daca acest lucru va duce cu gandul la o anumita filozoafa ruso-americana, nu este o coincidenta fortata. Roddenberry a declarat ca a citit romanul iThe Fountainhead" (Izvorul) de Ayn Rand de patru sau cinci ori, la fel si iAtlas Shrugged" (Revolta lui Atlas) si iThe Romantic Manifesto". Unul dintre personajele din seria originala purta numele Rand. Potrivit scriitorului J. Neil Schulman, autoarea Ayn Rand, caci despre ea este vorba, i-a marturisit ca ii placea Star Trek, in special domnul Spock - vulcanianul rational cu urechi ascutite.

Asta nu inseamna ca Star Trek este o poveste "randiana". Ea a ironizat ideea ca urmarirea bogatiei nu va mai constitui un motor al actiunii in viitor. Dar asta nu transforma Star Trek in acel viitor ecologist si comunist pe care unii si-ar dori sa-l vada. Disparitia banilor nu se datoreaza saraciei sau rationalizarii resurselor, ci unei bogatii imense, unor surse de energie nelimitate si existentei replicatoarelor, capabile sa produca aproape orice. Star Trek este o utopie a abundentei, nu a "decresterii".

Si, pe deasupra, una profund liberala. Libertatea individuala este o tema atat de omniprezenta incat, atunci cand Picard tine inca un discurs despre autodeterminare, entitatea cvasi-divina Q il intrerupe cu un "da, da, da" nerabdator. A mai auzit asta inainte. Cand Picard se confrunta cu dilema etica daca este permisa sacrificarea unei persoane nevinovate pentru a salva alti oameni, raspunsul este un "nu" categoric, chiar si atunci cand este vorba despre salvarea a mii de vieti. Prin urmare, cel mai infricosator inamic al sau este colectivul Borg, care impartaseste o constiinta unica si anihileaza individualitatea fiecarui individ pe care il asimileaza.

Desigur, toate acestea ar fi putut parea extrem de ridicole (si nu doar in viziunea unor iubite plictisite), daca nu ar fi fost sustinute de un actor de caracter care a conferit fiecarei nuante si fiecarui gest o asemenea greutate si credibilitate.

Iata de ce atatia dintre noi ii ducem acum dorul capitanului Jean-Luc Picard. Lumea noastra, plina de temeri si nostalgie, are nevoie de acel spirit pe care el insusi l-a descris drept "deschidere, optimism si sete de descoperire". Cand suntem tentati sa cautam siguranta trecutului, avem nevoie de cineva care, cu calm si o autoritate fireasca, ne reaminteste:

"Asta ne-ar duce in directia gresita. Misiunea noastra este sa mergem inainte, iar ea abia a inceput. Mai sunt multe de facut. Inca atat de multe de invatat. Mister La Forge, engage."

Legal disclaimer:

Acesta este un articol informativ. Produsele descrise pot sa nu faca parte din oferta comerciala curenta Orange. Continutul acestui articol nu reprezinta pozitia Orange cu privire la produsul descris, ci a autorilor, conform sursei indicate.



Articole asemanatoare