Business international

Guvernele lumii au pornit intr-o adevarata cursa pentru a-si asigura suficiente stocuri de ingrasaminte vitale pentru agricultura inaintea insamantarilor din primavara, in conditiile in care razboiul din Orientul Mijlociu blocheaza fluxul de materii prime si amplifica temerile privitoare la o criza alimentara globala, scrie Bloomberg.

Ingrasamintele exemplifica legatura stransa dintre energie si preturile alimentelor, acestea stand la baza culturilor la nivel global. Orientul Mijlociu este un furnizor vital, bogat atat in rezerve minerale, cat si gazele necesare pentru a produce ingrasaminte pentru culturi de baza cum sunt porumbul, graul si orezul. Cu Stramtoarea Ormuz practic inchisa, livrarile au fost stopate.

La randul lor, preturile ureei, cel mai folosit ingrasamant bazat pe azot, au crescut puternic, iar aprovizionarea cu fosfat este de asemenea amenintata. O mare parte a stocurilor globale au legatura cu Golful Persic iar panica cuprinde marile economii agricole.

Exportatorii de top China si Rusia isi restrang exporturile unor ingrasaminte agricole, in timp ce SUA relaxeaza restrictiile de transport maritim pentru a facilita fluxurile interne. India, cel mai mare cumparator de uree, are probleme de aprovizionare si analizeaza o posibila licitatie. Grecia si Franta si-au extins sustinerea financiara pentru fermieri, iar in Africa, Gana a lansat un program de ingrasaminte gratuite.

"Fermierii nu ar trebui sa suporte povara niciunei crize", a declarat recent premierul indian Narendra Modi, anuntand eforturi de consolidare a rezervelor de ingrasaminte. "Guvernul este alaturi de ei".

Cresterea preturilor ingrasamintelor ar putea impinge costurile alimentelor in sus, chiar intr-un moment in care inflatia bunurilor agricole incepuse sa se tempereze dupa ani de socuri.

In acelasi timp, tarile iau masuri pentru a-i proteja pe fermierii deja afectati de preturile scazute ale culturilor, costurile ridicate la inputuri si tarifele presedintelui american Donald Trump.

Lupta pentru aprovizionare se intensifica. La inceputul lunii, administratia americana a ridicat sanctiunile asupra ingrasamintelor venezuelene. Brazilia isi creste achizitiile din Maroc si tarile din Golf, analizand in acelasi timp un proiect comun cu Bolivia.

In moduri cheie, razboiul din Orientul Mijlociu marcheaza un moment mai periculos decat izbucnirea razboiului din Ucraina, in parte pentru ca o parte mai mare din comertul cu ingrasaminte pe baza de azo teste prins la mijloc. Regiunea reprezinta peste o treime din exporturile de uree si aproape un sfert din cele de amoniac. Aproximativ jumatate din comertul cu sulf, utilizat in productia de ingrasaminte fosfatice, trece de asemenea in mare parte din Stramtoarea Ormuz.

India resimte presiuni puternice. Sectorul productiei de ingrasaminte este cel mai mare consumator de gaze al tarii, iar unele fabrici s-au inchis. Ca reactie, oficialii recurg la China.

Pentru a capata un avantaj, cumparatorii platesc in plus. Arabia si Maroc au vandut catre America Latina la preturi ridicate. Rusia a pus pe pauza unele exporturi de ingrasaminte recent, insa a declara ca ramane una dintre putinele tari capabile sa acopere cererea globala.

"Cei care nu au grija de ei insisi si interesele nationale, care nu incep sa priveasca catre lanturile de aprovizionare regionale in locul celor globale vor avea mari probleme", arata Ticiana Alvares, director la INEEP, o firma de cercetare in domeniul energiei din Brazilia.

Daca exista un castigator in toata aceasta situatie, atunci acela este China.

"Ca cel mai mare producator de uree al lumii, cu ample rezerve si un control de stat strict asupra exporturilor, Beijingul isi poate proteja propriul sector agricol, impunand in acelasit imp conditii mai dure celorlalti", arata Ashish Lakhotia, director pe ingrasaminte si inputuri agricole la ETG.

Romania are o dependenta ridicata de ingrasaminte. Tara importa mai mult de jumatate din ingrasamintele folosite in agricultura, iar acestea reprezinta 20-25% din costul de productie al cerealelor.