|
Accesează contul My Orange
16.11.2026, 00:06 Sursa: zf.ro
Aplicatia Orange Sport este gratuita si poate fi descarcata din Google Play si App Store
"Si de ce faci tu toate astea?" Nu m-am mai intalnit demult cu aceasta intrebare.
De curand, cu o ingenuitate cum numai cei care sunt artisti sau traiesc in preajma artistilor o pot avea, de la proprietara unei galerii de arta cunoscuta la o receptie de ziua nationala a unei tari prietene pe cand punea la sacosa prajituri pentru acasa la copii, am primit aceasta intrebare suava si de blocaj. "Si de ce faci toate astea pana la urma?"
Tocmai dupa ce povesteam ce facem noi la ziar, cum ne-am dus de la print la site, apoi in retelele sociale, in evenimente si acum in video. Si cum lucrez eu la treaba asta de aproape 28 de ani (pe urmele lui Anne Wintour de la Vogue, 35 de ani-)
O intrebare simpla, dar o intrebare fundamentala. O intrebare pe care de fapt o pune orice consultant de business si antreprenorului aflat la inceput de drum si nu gaseste calea, si celui care nu stie cum sa scaleze de la 100 milioane de euro la 200 milioane de euro si celui care vrea sa faca 1.000 de apartamente si cauta finantare si studentului care nu stie cum sa-si mai administreze orele si minutele inainte de examene.
Cand nu stii cum sa mergi mai departe si pe ce cale, intoarce-te la intrebarea socratica. Si de ce faci tu toate astea? De ce?
Oau. Ce intrebare. Si mi-am amintit ca am mai primit o intrebare similara in urma cu 15 ani, intr-o sala plina de absolventi MBA care voiau sa stie: Cum ajungi pe prima pagina in Ziarul Financiar? Si am pornit de la cine este ZF, cum a aparut, cum a fost structurat in timp, cum se incadreaza fata de celelalte media de pe piata locala si internationala. Cum au fost inventate anuare peste anuare, conferinte, concepte, suplimente. Si la un moment dat cineva din sala a intrebat. "Si de ce faci toata astea? Ce speri sa obtii?"
Chiar ca e o buna intrebare. Si daca mai adaug una dintr-o seara de toamna si de vineri dupa proiectia unui film documentar despre unul din cei mai straluciti matematicieni romani ai momentului, de valoare mondiala - fost coleg de grupa cu actualul presedinte al Romaniei -), care a scris tabla pentru filmul "A Beautiful Mind" despre celebrul matematician John Nash, o intrebare venita de la un mare regizor roman plecat de 30 de ani la Londra si care acum face psihanaliza prin hipnoza: "Sorine, si ai facut bani?", atunci aproape ca trebuie sa ma predau -))).
Oameni buni! De ce scriem? De ce respiram? De ce explodeaza Tandarica in tobe la 73 de ani? De ce a inventat Florian Pittis Radio in blue jeans si emisiunea lui teribila de duminica seara unde i-am descoperit la 16 ani pe Jimi Hendrix, pe Janis Joplin si pe Led Zeppelin?
De ce faci tu toate astea? Oare de ce? De ce i-a ramas in cap lui Marin Preda salcamul prabusit de nevoie de Moromete, scena care l-a inventat ca scriitor? De ce vrea omul sa mearga pe Luna? De ce vor matematicienii sa gaseasca o regula pentru aparitia numerelor prime? De ce vor sa gaseasca o regula in toate? De ce faci toate astea, Adrian Diaconu zis Hotaratu, absolvent al Facultatii de Matematica la Bucuresti cu post-doctorat la Princeton, care te bati cu conjectura lui Riemann, cel care s-a luat in piept cu numerele prime acum 200 de ani, tu care i-ai scris tabla lui Russel Crowe in The Biutiful Mind?
"Ca sa fiu primul, sa fiu cel mai tare matematician din lume!". Adrian Diaconu zis Hotaratu stie de ce. Stie ca era gata-gata sa nu intre la liceu in clasa a IX a si apoi viata lui s-a transformat cand a intalnit un profesor care nu a vrut sa-l laude deloc, indiferent ce progrese facea la matematica. L-a conditionat pe viata -)
Unii vor sa fie primii, altii vor sa spuna lumii ceva, altii sa zboare in cosmos. Asta e frumusetea lumii. Asta e frumusetea oamenilor. Asta e zborul. Vrem sa zburam, draga proprietara de galerie, vrem sa ducem aceasta tara mai sus, dragi absolventi de MBA, am bani pentru ca nu ma intereseaza lista de preturi cand intru intr-un restaurant - asta e definitia lui Ion Tiriac a bogatiei, draga regizore.
De ce a vrut Romania in Uniunea Europeana, doamnelor si domnilor? De ce? De ce a luptat cu turcii Stefan si de ce Brancoveanu a fost executat aparandu-si credinta? De ce facem noi zi de zi ceea ce facem? E buna aceasta intrebare.
Ziarul Financiar a aparut acum 28 de ani ca un proiect curajos intr-o tara care inca isi cauta directia. Astazi, multi spun - unde mergem noi domnule? Nu vedeti ca Uniunea asta Europeana este ea insasi in pioneze? Ce sa mai intelegem din aceasta lume? Cand sa intram in UE pe deplin, au plecat englezii, cand sa ne fie si noua bine dupa 20 de ani de la aderare, Bruxelles-ul ia foc la propriu.
Lumea nu sta in loc. Lumea nu sta in loc, dar parca toate-s vechi si noua toate. Nu uitati. In 1999 inca Bucurestiul era luat cu asalt de mineri si ziaristii se baricadau in redactii. Tensiune, revolta, incercari, suferinta, modernitate, progres, progres social, progres tehnologic, toate se impletesc si evolueaza, se intind mai departe ca vrejul de fasole spre cer din povestea lui Jack.
Vrem mai bine, vrem mai mult, vrem mai frumos, vrem sa stim de ce, vrem sa bucuram si sa fim bucurati, vrem sa citim si sa fim cititi, vrem sa uimim si sa fim uimiti, vrem sa convingem, vrem sa lasam ceva in urma, vrem sa fim liberi, vrem sa mergem pe Everest si sa coboram in Groapa Marianelor. De ce, draga sefa de galerie, dragi absolventi de MBA, draga regizore devenit specialist in hipnoza?
Instalatie de Emanuel Matei, "Cand eram copil visam la lucruri marete"
De ce scriem noi in fiecare zi aceast ziar de 28 de ani? De ce incercam sa va facem un meniu care sa va surprinda in fiecare zi si care sa fie imaginea, esentia zilei de ieri si de azi si daca se poate de maine a business-ului?
Din iubire si din foamea de cunoastere. Pentru ca vrem sa fim prieteni cu voi. Pentru ca vrem sa facem o hora mare cu voi in fiecare zi si sa ne bucuram de viata, de libertate si de ideile voastre indraznete cu voi, cei 3000 de invitati la emisiunile ZF dintr-un an, cei 30.000 de participanti si spectatori pe site la conferinte si summit-uri, cei 300.000 de unici pe zi de pe site in zilele bune, cei 30 milioane pe luna de pe retelele sociale.
De ce a prins cu o clema artistul Emanuel Matei doua monede, 1 rubla si 1 dolar in sculptura pe care o vedeti alaturi?. "Cand eram copil, visam la lucruri marete", este titlul pe care l-a dat Emanuel sculpturii de tip instalatie pe care o puteti vedea la One Eliade in Floreasca.
De unde a stiut Emanuel ca a surprins intr-o aceasta instalatie toata istoria banilor, care au trecut de la metal la o bucata de hartie si acum la un cont ascuns de ecuatii matematice aproape imposibil de rezolvat in crypto?
La o tricicleta transatlantica sau transpacifica, ai putea sa spui, la asta visa Emanuel Matei cand era copil, cu o roata in Alaska si cu una in Kamceatka. De ce sculpteaza Emanuel Matei, de ce propune lumii viziunea lui? Ai facut bani, Emanuel Matei? Ai facut milionul de dolari? O sa-l faci. Piesa asta poate sa stea linistita si in fata FED-ului si a Bank Rossya. E "piesa" piesa asta, Emanuel.
Fa ceva si pentru Uniunea Europeana. Fa ceva cu cele 12 stele, dintre care una e Romania. Stiai, Emanuel, ca Romania este pe locul al doisprezecelea ca volum al PIB astazi in UE, fata de locul 17 cand am aderat la UE in urma cu 20 de ani, dupa cum arata graficul din pagina urmatoare al acestui urias si elegant supliment pentru care colega mea Dana si-a luat concediu ca sa poata sa-l termina?
Si careia i-am pus rabdarea la incercare si o rog sa ma ierte pentru ca am tras de dead-line iar si iar, asa cum fac de altfel de 28 de ani Dana, intreab-o pe Corina Vasile cand venea in 1999 din camaruta de la DTP din sediul de atunci al ziarului de pe Berthelot vizavi de Ministerul Invatamantului la 10 pm si comentam ziua ziarului din acea zi. Stiai, Emanuel, ca suntem azi una dintre cele 12 stele de pe steagul UE? Uite ca suntem.
Uite ca Romania avanseaza si noi o data cu ea. Ea e inaintea voastra, noi abia ne tinem de ea. Uite ca n-a avut dreptate Ion Tiriac atunci cand a spus in 2004 ca ar prefera aderarea la UE in 2010, nu 2007, ca "sa apucam sa facem mai multe paini, nu doar 10, sa facem 100 de paini, sa ne asezam ca lumea la masa". 2010? Dupa criza din 2008-2009?... Cand trece trenul, urca.
Daca sunt cateva decizii decizii istorice mari care au asezat Romania pe trasa in ultimii 200 de ani, atunci, pe langa reintregirea cu Dobrogea de dupa razboiul de Independenta din 1877 la schimb cu judetele din sudul Basarabiei cedate Rusiei, pe langa intrarea abia in 1916 in Primul Razboi Mondial de partea Frantei, a Angliei si a Rusiei, in pofida unui rege neamt, pe langa intoarcerea armelor la 23 August 1944, ceea ce ne-a asigurat independenta fata de rusi mai tarziu, pe langa toate acestea, decizia de adera la UE asa cum eram in 2007 a fost de egala importanta.
E mult oare daca spun ca vreau sa fac istorie in gazetarie, draga sefa de galerie, dragi absolventi de MBA, draga regizore? Fiecare vrea sa faca istoria sa pana la urma. Toti avem o sansa. Si ca vreau sa vedem o Romanie mai buna, orase mai frumoase, ca vreau banda unica pentru autobuze si biciclete pe axele nord-sud ale Bucurestiului despre care scriem de 10 ani? Ca vrem ca toate locuintele Romaniei sa aiba gaz metan, apa si canalizare, ca vrem un pian in fiecare scoala si o fanfara in fiecare comuna? Ca vreau sa fie 10.000 spectatori la un meci de liga a doua dintre Buzau si Focsani cum era la meciurile de Divizia a treia inainte de 89 la Tecuci? E mult?
De ce facem ce facem, de ce? Buna intrebare!
Legal disclaimer:
Acesta este un articol informativ. Produsele descrise pot sa nu faca parte din oferta comerciala curenta Orange. Continutul acestui articol nu reprezinta pozitia Orange cu privire la produsul descris, ci a autorilor, conform sursei indicate.