Cultura si divertisment

Nu exista explicatii certe ale motivului pentru care ziua de 1 aprilie e asimilata cu ziua pacalelilor. Exista, totusi, mai multe variante de explicatii. Una dintre ipoteze acrediteaza faptul ca, in 1564, regele Carol al IX-lea al Frantei a schimbat oficial ziua de celebrare a Anului Nou, de la 1 aprilie la 1 ianuarie. Cum, vestile circulau greu, existau oameni in ditamai Franta, care nu auzisera de decizia regelui, astfel ca ei au continuat (mai ales in satele indepartate de Coroana) sa celebreze Anul Nou de 1 aprilie, spre deliciul celor care stiau de schimbarile aduse in calendar. Aceasta teorie are, de altfel, cei mai numerosi adepti. Traditia farselor si glumelor s-a perpetuat in Europa si era cumva in legatura cu ideea asta a celor mai putin informati de pe vremea regelui Carol al IX-lea, care continuau sa celebreze noul an la 1 aprilie - o zi de primavara certa, nu doar calendaristica si, dupa unii, mai logic sa fie considerata prima zi din an, fata de apasatorul ianuarie. Un fragment din "Povestile din Canterbury", textul lui Chaucer din secolul al XIV-lea, vorbeste despre o pacaleala in "a treizeci si doua zi de la 1 martie" O alta ipoteza ar fi ca poetul englez Geoffrey Chaucer (care a trait in secolul al XIV-lea) ar fi facut aluzie la o zi a pacalelilor in renumitele sale "Povesti din Canterbury", unde citim, intr-o traducere aproximativa: "De cand a inceput martie, au trecut treizeci si doua de zile". Treizeci si doua de zile dupa 1 martie inseamna 1 aprilie. In povestea lui Chaucer, chiar in aceasta zi, un cocos "frumos si plin de sine, cu glas puternic si pene stralucitoare", este pacalit de o vulpe. Preferata cocosului din toata ograda este o gaina pe nume Pertelote, careia ii spune ca a visat "o fiara roscata" care voia sa-l prinda si sa-l omoare, insa Pertelote ii spune ca a fost doar un vis si rade de el. Ego-ul si vrajeala ieftina merg bine de 1 aprilie Ei bine, cocosul se mai linisteste si pleaca prin ograda, unde se umfla-n penele lui frumoase si stralucitoare, dupa care incepe sa cante. O vulpe care pandea se apropie incet si incepe sa-l linguseasca: "O, ce voce minunata ai! Tatal tau canta la fel de frumos... te rog, canta-mi si mie!". Cocosul e deosebit de flatat de cuvintele vulpii, care nu ezita sa-l inhate dupa primele lui note "muzicale". Dar povestea nu se termina aici. Cocosul Chauntecleer isi revine din soc si-i spune vulpii: "Daca vrei sa le arati tuturor cat esti de grozava, spune-le ca nu te pot prinde". Dar si vulpea sta prost la capitolul "orgoliu", asa ca se lasa pacalita de invitatia lui Chaunecleer si deschide gura ca sa strige, dar scapa cocosul din gura. Morala, actuala si in zilele noastre: "Data viitoare sa nu vorbesti cand ai prada in gura". Ipoteza "Pestelui de aprilie", care "musca momeala" Aceasta ar fi legatura pe care unii istorici ar identifica-o cu traditia pacalelilor, dar multi spun ca textul lui Chaucer ar fi fost, de fapt, copiat gresit in Evul Mediu, de unde confuzia. O alta ipoteza ar acredita ideea ca exista, tot in Franta, o traditie a "Pestelui de aprilie": cineva lipeste un peste decupat de pe o hartie pe spatele cuiva, in ideea ca omul "a muscat" momeala. Alte ipoteze In Roma antica, in aceasta zi incepea festivalul Hilaria in care era celebrata renasterea naturii prin carnavaluri si comportamente ludice. In mod similar, festivaluri precum Holi, in India, sau Sizdah Bedar, in Iran, includ farse si momente de veselie colectiva. In ciuda numeroaselor teorii, cercetarile nu au reusit sa ofere un raspuns definitiv. Dupa cum observa si unul dintre cei mai importanti folcloristi ai lumii, Alan Dundes, mai bine de un secol de studii a adus putine clarificari asupra acestei traditii a pacaleilor. Ce ramane este, insa, nevoia de eliberare prin ras a oamenilor, de sincronizare a starii interioare cu natura - veselie in interior inseamna veselie si in exterior.