Cultura si divertisment

Ieri, Romania, alaturi de Albania si Turcia, a depus dosarul multinational "Oya / Gateala tivurilor, practica traditionala de infrumusetare", propus pentru inscriere pe Lista reprezentativa a patrimoniului cultural imaterial al umanitatii UNESCO. Dosarul a fost coordonat de Ministerul Culturii si Turismului din Turcia, anunta Ministerul Culturii. Din grupul de lucru al Romaniei au facut parte reprezentante ale unor ONG-uri cu activitate remarcabila in transmiterea practicilor traditionale, in special in realizarea obiectelor de port popular. "Asociatia Semne Cusute", laureata a premiului "Europa Nostra", a avut un rol central in coordonarea procesului complex de identificare si documentare a acestei tehnici migaloase, care confera rezistenta, finete si frumusete tivurilor, imbinarilor si marginilor camasilor si altor textile traditionale lucrate manual. Li s-au alaturat ONG-ul "Mandra Project" (Zestre Contemporana) din Tara Fagarasului si Asociatia "ART - Mestesugurile Prutului" din Iasi, singurul ONG din Romania acreditat la Conventia UNESCO din 2003. De asemenea, un rol determinant l-a avut participarea comunitatii etnice turco-tatare, reprezentata de Asociatia "Cusaturi Dobrogene" si de Uniunea Democrata Turco-Tatara, constituind un exemplu de buna practica in ceea ce priveste participarea incluziva si evidentiind contributia valoroasa a minoritatilor etnice la diversitatea si bogatia culturala a Romaniei. Ioana Baskerville, presedinta Comisiei Nationale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial si punct focal pentru Conventia UNESCO din 2003, a asigurat suportul tehnic pentru acest demers. Cum a fost documentata o tehnica veche de secole Parte a proiectului european de cercetare Tracks4Crafts, "Asociatia Semne Cusute" a realizat un proces de identificare si analiza a pieselor valoroase reprezentative din colectii muzeale, de la Muzeul National al Taranului Roman, Muzeul de Arta Populara din Constanta si Muzeul Judetean Botosani, pana la muzee emblematice din strainatate, unde pot fi urmarite vechimea si continuitatea acestei tehnici. Gateala tivurilor reprezinta o practica veche, atestata in spatiul romanesc si integrata intr-un areal cultural extins, care cuprinde zonele est-mediteraneene, balcanice, carpatic si pontice. Din punct de vedere tehnic, aceasta consta intr-o familie de procedee derivate din punctul de feston, aplicate pe marginea tivului rulat (specific etapelor mai vechi) sau impaturit (varianta mai recenta), realizate initial cu acul si, ulterior, si cu ajutorul crosetei. In Romania, elementul se remarca printr-o diversitate regionala deosebita, atat la nivel tehnic, cat si ornamental. In estul si sudul tarii, tehnica este prezenta pe camasile batranesti, barbatesti si femeiesti, cu croi de tip tunica, decorate cu coltisori si cheite elaborate, bogat ornamentate. In vest, in judetele Arad, Bihor si Salaj, la spacele se disting cheitele specifice, late, lucrate cu acul. In centrul si nordul Transilvaniei, precum si in unele zone din vestul Olteniei si sudul Banatului, se intalnesc terminatii de maneci bogat ornamentate, realizate cu croseta sau prin tehnici mixte, uneori policrome. In sudul Transilvaniei si nordul Munteniei apar cheitele pentru clin, cu noduri dispuse de-a lungul manecii, executate cu acul in tehnici combinate. In Dobrogea, in comunitatile etnice turco-tatare, se evidentiaza tehnica oya, denumita astfel si in Turcia, ilustrand conexiunile culturale mai largi ale acestui element. Un moment important pentru patrimoniul cultural al Romaniei Romania sarbatoreste anul acesta 20 de ani de la adoptarea Conventiei UNESCO din 2003. In acest context, prin aceasta initiativa, Ministerul Culturii isi reafirma angajamentul de a inainta propuneri de inscriere pe Lista reprezentativa a patrimoniului cultural imaterial al umanitatii, in deplin acord cu spiritul Conventiei, acela de a recunoaste si consolida rolul prioritar al comunitatilor patrimoniale si al societatii civile ca parteneri esentiali in identificarea, cercetarea, interpretarea si elaborarea planurilor de salvgardare. Este astfel sustinut un demers care trebuie sa ramana in grija celor care practica, transmit si valorizeaza acest patrimoniu zi de zi, dar mai ales a celor care il vor duce mai departe. Aceasta directie capata o relevanta sporita in contextul aderarii recente a Romaniei la Conventia de la Faro (Conventia Cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate), reafirmand rolul esential al comunitatilor in definirea si gestionarea patrimoniului cultural.