Zf 24

O companie poate avea un dosar tehnic complet si o declaratie de conformitate impecabila pentru introducerea de ambalaje pe piata si, totusi, sa nu fie conforma cu regulamentul UE PPWR privind ambalajele si deseurile de ambalaje. Explicatia tine de o distinctie esentiala, dar adesea trecuta cu vederea in limbajul de business: cea dintre fabricant si producator, termeni folositi frecvent ca sinonime, dar pe care regulamentul ii trateaza ca avand roluri juridice diferite. De aceasta incadrare depind atat responsabilitatea pentru conformitatea tehnica a ambalajului, cat si obligatiile de inregistrare si raportare in cadrul raspunderii extinse a producatorului. Prin urmare, desi atentia s-a concentrat pana acum asupra termenelor de aplicare si a cerintelor tehnice, primul pas al conformarii este, de fapt, altul: clarificarea rolului pe care compania il are in lantul de aprovizionare. Abia dupa aceea pot fi stabilite corect obligatiile aplicabile, testele necesare si documentele care trebuie pregatite.

Miza este concreta. Un fabricant poate avea dosarul tehnic si declaratia de conformitate redactate corect, dar, daca nu este inregistrat ca producator in statul membru in care vinde efectiv, nu indeplineste conditiile pentru a pune legal ambalajul pe piata. Invers, inregistrarea in sistemul EPR (Responsabilitate Extinsa a Producatorului) nu acopera partea tehnica: obligatia de intocmire a dosarului tehnic revine exclusiv fabricantului si nu poate fi delegata prin niciun angajament contractual. Sunt doua seturi de obligatii distincte, care se verifica separat si dintre care niciunul nu il compenseaza pe celalalt.

Inca de la publicarea Regulamentului (UE) 2025/40 (PPWR) privind ambalajele si deseurile de ambalaje, discutiile s-au concentrat asupra obligatiilor care vor intra in vigoare in urmatorii ani, a tipurilor de ambalaje restrictionate si a cerintelor privind reciclabilitatea, reutilizarea si reducerea deseurilor. Sunt aspecte importante, dar acopera doar o parte a procesului de conformare, cealalta tine de cine poarta efectiv responsabilitatea pentru conformitatea ambalajului, iar acolo raspunsul nu este intotdeauna evident.

In sensul PPWR, fabricantul este persoana fizica sau juridica care dispune proiectarea sau fabricarea unui ambalaj ori a unui produs ambalat si le comercializeaza sub propriul nume sau propria marca. Astfel, fabricantul nu este neaparat cel care realizeaza fizic ambalajul, ci cel care comanda si decide cu privire la specificatiile de proiectare ale acestuia. Aceasta calificare se aplica chiar si atunci cand operatorul economic alege un ambalaj standardizat, fara a solicita modificari de design, deoarece puterea de decizie asupra specificatiilor apartine celui care plaseaza comanda. In schimb, notiunea de producator are un continut mai larg si poate desemna, in functie de modul in care ambalajul sau produsul ambalat este pus la dispozitie pe piata, fabricantul, importatorul sau distribuitorul. Acestuia ii revin obligatiile asociate EPR, inclusiv obligatiile de inregistrare, raportare si finantare a gestionarii deseurilor de ambalaje.

Desi in practica aceeasi companie indeplineste frecvent ambele roluri, din perspectiva juridica acestea sunt distincte si atrag obligatii, documentatii si riscuri de conformare diferite. Aceeasi companie poate avea, in functie de modelul de afaceri si de fluxul analizat, calitatea de fabricant, de producator sau chiar ambele, iar aceasta incadrare determina obligatiile care ii revin si documentatia pe care trebuie sa o pregateasca.

Fabricant: executia se poate delega, dar nu si responsabilitatea

Odata stabilita calitatea de fabricant, PPWR ii atribuie acestuia responsabilitatea pentru demonstrarea conformitatii ambalajului cu cerintele regulamentului. Inainte de introducerea unui ambalaj pe piata, fabricantul trebuie sa parcurga o secventa obligatorie care include evaluarea conformitatii ambalajului, intocmirea dosarului tehnic si, dupa caz, emiterea declaratiei UE de conformitate. Desi aceste activitati pot implica si alti participanti din lantul de aprovizionare, Comisia Europeana a clarificat ca fabricantul este singurul operator economic care poarta responsabilitatea legala pentru conformitatea ambalajului, indiferent cine a realizat efectiv evaluarea sau cine a redactat declaratia.

Astfel, evaluarea conformitatii poate fi realizata de fabricant sau de un tert - un laborator ori un organism de certificare - actionand in numele sau, iar declaratia de conformitate poate fi redactata de un reprezentant autorizat, numit prin mandat, pe baza informatiilor primite de la furnizori.

In schimb, obligatia de intocmire a Dosarului Tehnic revine exclusiv in sarcina fabricantului si nu poate fi delegata in nicio circumstanta si prin niciun angajament contractual.

Dosarul tehnic: structura obligatorie, nu document generic

Regulamentul stabileste elemente minime pe care dosarul tehnic trebuie sa le contina, iar lista este precisa, nu orientativa. Documentul trebuie sa acopere, in masura relevanta, proiectarea, fabricatia si functionarea ambalajului:

o descriere generala a ambalajului si a utilizarii sale preconizate; desenele conceptuale, desenele de fabricatie si materialele componentelor; lista standardelor armonizate sau a specificatiilor comune aplicate, integral sau partial, si, acolo unde nu au fost aplicate, o descriere a solutiilor alternative adoptate; o descriere calitativa a modului in care au fost realizate evaluarile prevazute la articolele 6 (reciclabilitate), 10 (minimizare) si 11 (reutilizare); rapoartele de testare. Declaratia de conformitate a ambalajului: cinci reguli practice de redactare

Declaratia de conformitate UE nu este un formular unic, completat o singura data pentru intregul portofoliu de ambalaje si produse ambalate. Conform Anexei VII la Regulamentul (UE) 2025/40 si clarificarilor Comisiei Europene, ea trebuie redactata pentru fiecare tip de ambalaj, la nivelul la care ambalajele prezinta aceleasi caracteristici relevante in raport cu cerintele din Articolele 5-12 (substante de interes, reciclabilitate, continut reciclat, minimizare, etichetare etc.) si cu produsele ambalate carora le sunt destinate. Prin urmare, daca produsele difera, fabricantul nu poate redacta o singura declaratie pentru toate ambalajele introduse pe piata. In schimb, daca ambalaje de acelasi tip, chiar si de dimensiuni diferite, contin acelasi produs, iar diferenta de dimensiune nu afecteaza conformitatea cu niciuna dintre cerintele din Articolele 5-12, o singura declaratie le poate acoperi pe toate.

Pentru un ambalaj compus din mai multe elemente de ambalare (sticla, capac, eticheta) se realizeaza o singura evaluare si o singura declaratie de conformitate pentru intreaga unitate de ambalare, inclusiv componentele integrate si separate, nu pentru fiecare componenta in parte. Declaratia trebuie redactata, de asemenea, in limba sau limbile statului membru in care ambalajul este efectiv plasat sau pus la dispozitie pe piata, astfel incat autoritatea locala de supraveghere sa o poata verifica direct, nu intr-o singura versiune considerata universala. Daca ambalajul sau produsul ambalat intra si sub incidenta altor acte legislative europene care solicita o declaratie de conformitate, PPWR permite o declaratie unica, sub forma de document unic sau de dosar cu declaratii individuale, cu conditia ca evaluarea pentru produs si cea pentru ambalaj sa ramana distincte in interiorul acestuia.

Producatorul: o obligatie administrativa separata, cu risc distinct

In timp ce fabricantul raspunde de conformitatea tehnica a ambalajului, producatorul, fabricantul, importatorul sau distribuitorul, in functie de circuitul de vanzare, raspunde de inregistrarea si raportarea legate de EPR. Cea mai importanta obligatie este inregistrarea in registrul national de producatori, inainte de a pune pentru prima data pe piata orice ambalaj, indiferent daca este ambalaj de transport, de servire sau destinat comertului electronic. Informatiile solicitate la inregistrare includ numele si marcile sub care compania pune ambalaje pe piata, adresa completa, codul de identificare fiscala si o declaratie privind modul in care isi indeplineste responsabilitatile. Statele membre pot solicita si informatii suplimentare, atunci cand sunt necesare si proportionale pentru monitorizarea obligatiilor EPR.

Consecinta este importanta: fara aceasta inregistrare in statul membru unde vinde efectiv, comercializarea poate fi considerata ilegala, independent de calitatea documentatiei tehnice.

Concluzie

In concluzie, un fabricant care se conformeaza prevederilor PPWR trebuie sa detina si sa mentina dosarul tehnic si declaratia de conformitate, baza legala pentru introducerea pe piata a ambalajelor si a produselor ambalate, disponibila pentru autoritatile competente atunci cand este solicitata. La randul lor, importatorii trebuie sa se asigure ca fabricantul le-a intocmit si sa pastreze o copie a declaratiei la dispozitia autoritatilor de supraveghere a pietei. Obligatia de pastrare revine, asadar, fabricantului si importatorului, nu producatorului in sens EPR ca atare, desi, in practica, aceeasi companie poate cumula ambele calitati.

Tocmai de aceea, pregatirea pentru aplicarea PPWR presupune, in primul rand, o analiza a fluxurilor operationale prin care ambalajele sunt introduse pe piata si identificarea rolului detinut pe fiecare dintre acestea, fie ca este vorba despre fabricant, importator, distribuitor sau producator in sens EPR. Numai dupa clarificarea acestor aspecte pot fi evaluate corect obligatiile aplicabile si documentatia necesara.