Externe

Principala asemanare dintre dinti si oase consta in compozitia lor: tesut dur format din minerale, precum calciu, fosfor, fluor si magneziu. La nivel molecular, aceste minerale formeaza o structura cristalina solida, ceea ce face ca atat dintii, cat si oasele sa fie mult mai dure decat orice alt tesut din organism, potrivit Live Science. "Sunt tesuturi mineralizate. Dar, sincer, asemanarea se opreste aici", a declarat a spus dr. Edmond Hewlett, profesor emerit la Facultatea de Stomatologie a Universitatii UCLA din SUA. O functie diferita de cea a oaselor Unul dintre motivele pentru care dintii nu sunt considerati parte a sistemului osos este faptul ca acestia indeplinesc o functie complet diferita de cea a oaselor, a explicat Hewlett. Rolul principal al dintilor este de a marunti alimentele pe masura ce acestea intra in tractul digestiv, desi sunt importanti si pentru articularea vorbirii. Datorita rolului lor principal, dintii tai albi sunt considerati parte a sistemului digestiv. Oasele au roluri diferite. Ele asigura structura si sustinerea corpului, creand puncte de atasare pentru sistemul nostru muscular. De asemenea, protejeaza organele vitale, adapostind parti cheie ale corpului, precum inima si plamanii. In plus, oasele servesc drept fabrici de productie atat pentru globulele rosii, cat si pentru cele albe, care transporta oxigenul in organism si joaca un rol cheie in sistemul imunitar. Functioneaza impreuna, dar sunt separate Exista totusi o mica suprapunere intre functiile dintilor si ale oaselor. Oasele maxilarului ajuta la sustinerea dintilor si sunt importante pentru mestecat, de exemplu. "Ele functioneaza impreuna, dar sunt separate", a spus Hewlett. Deoarece oasele si dintii au functii diferite, structura lor este, de asemenea, diferita. Structura exterioara a dintilor se numeste smalt, un strat subtire de tesut mineralizat. Smaltul este cea mai dura substanta din organism - o proprietate pe care o datoreaza cristalelor dens aglomerate, formate dintr-un compus de calciu si fosfat. Sub smalt se afla dentina, un tip de tesut mineralizat care este putin mai moale decat smaltul, dar totusi dur. Dentina constituie cea mai mare parte a structurii unui dinte si contine tuburi minuscule care contin vase de sange si terminatii nervoase. Miezul dintelui este format dintr-o substanta gelatinoasa numita pulpa, care adaposteste mai multe vase de sange care furnizeaza nutrienti dintelui si nervilor care controleaza senzatiile din dinte. Oasele contin vase de sange si nervi Oasele sunt acoperite de un strat exterior foarte subtire si rezistent, numit periost, care contine atat vase de sange, cat si nervi esentiali pentru cresterea si vindecarea tesutului. Stratul urmator este format din tesut osos compact si rezistent. Interiorul osului contine tesut spongios, o substanta asemanatoare unui burete, cu pori minusculi care adapostesc maduva osoasa, locul in care se formeaza noile celule sanguine. Spre deosebire de dinti, oasele sunt strabatute de nervi si vase de sange atat in interior, cat si in exterior. Astfel, spre deosebire de dinti, oasele sunt un tesut viu, aceasta fiind una dintre cele mai importante diferente dintre cele doua. Daca dintii sunt formati, nu mai pot creste si organismul nu-i mai poate repara Dintii se formeaza in primii ani de viata dintre celule specializate care creeaza straturi de smalt si dentina care se intaresc in timp. Odata ce acest proces este finalizat, celulele care formeaza smaltul mor. De aceea dintii care sunt rupti sau ciobiti, nu cresc la loc. Desi pulpa din interiorul dintelui este compusa din tesut viu, aceasta nu poate ajuta la regenerarea acestor straturi exterioare de dentina sau smalt. Scheletul se reinnoieste complet odata la 10 ani In schimb, oasele sunt structuri dinamice. Ele se remodeleaza constant. Acestea contin o retea de vase de sange, nervi si celule vii numite osteoblaste si osteoclaste, care construiesc tesut osos nou si, respectiv, descompun tesutul vechi. Aceasta regenerare constanta face ca oasele sa se vindece dupa o fractura si sa se adapteze la schimbarile corpului, precum modificarile nivelului de stres sau de activitate al unei persoane. De fapt, cea mai mare parte a scheletului unui adult se reinnoieste complet aproximativ o data la 10 ani. "Osul este mai degraba o parte vie a corpului. Dar aveti grija de dintii vostri - ei nu vor creste la loc", a declarat ", a conchis Hewlett.