Externe

Discutiile politice privind cine va plati pentru modernizarea retelei electrice a blocului comunitar, un pas esential pentru atingerea obiectivului UE de neutralitate climatica pana in 2050, au loc la Bruxelles chiar in momentul in care electricitatea ajunge in centrul strategiei economice a Uniunii. UE vrea ca gospodariile si companiile sa treaca de la combustibilii fosili la electricitate, in timp ce producatorii industriali, centrele de date, pompele de caldura si vehiculele electrice ar urma sa creasca cererea. Insa costurile pentru extinderea si operarea retelelor de energie se reflecta tot mai mult in facturile la electricitate. Tarifele de retea si taxele, luate impreuna, depasesc adesea pretul energiei electrice consumate, potrivit Euronews. Tarifele de retea au reprezentat 27% din facturile gospodariilor si 21% din cele ale companiilor, in timp ce taxele si impozitele nationale au adaugat alte 24% pentru gospodarii si 16% pentru firme, potrivit datelor UE. Bruxellesul vrea facturi mai mici la electricitate Cresterea facturilor la electricitate in Europa a determinat Comisia Europeana sa propuna, in iulie, noi reguli menite sa reduca facturile la energie, pe fondul unei crize tot mai accentuate provocate de inchiderea Stramtorii Ormuz. Comisia a prezentat, de asemenea, un plan de electrificare care stabileste pentru Uniune un obiectiv de 46% pana in 2040. Presedintia irlandeza - care asigura conducerea prin rotatie a Consiliului Uniunii Europene - incearca sa pastreze obiectivul general al Comisiei de a face electricitatea mai ieftina si mai usor de utilizat, oferind in acelasi timp guvernelor si autoritatilor nationale de reglementare mai mult spatiu pentru a decide cum sunt aplicate regulile in practica, arata documentul. Presedintia irlandeza, care are sarcina de a media negocierile dintre Comisie, Consiliu si Parlamentul European, propune o reforma ampla a tarifelor de retea. Aceasta ar presupune ca tarifele sa ii incurajeze pe consumatori sa reduca cererea in perioadele de varf, sa utilizeze electricitatea la ore diferite si sa tina cont de locul in care sunt amplasate noile conexiuni. Polonia, Italia, Cehia, Luxemburg, Lituania si Letonia vor ca autoritatile de reglementare sa foloseasca instrumente precum electricitatea mai ieftina in afara orelor de varf sau stimulente pentru amplasarea unor noi proiecte in zone in care reteaua are capacitate disponibila, insa doar atunci cand aceste masuri sunt potrivite pentru sistemul energetic al fiecarei tari, si nu sa impuna aceste reguli la nivelul intregii UE. Spania, Tarile de Jos, Suedia si Cipru si-au exprimat ingrijorari mai puternice cu privire la eficienta si posibilele consecinte sociale ale acestor instrumente si masuri. Flexibilitate nationala versus coordonare europeana Pentru Comisie, regulile comune reprezinta o modalitate de a face piata fragmentata a energiei electrice din blocul comunitar mai transparenta si mai eficienta. Insa statele UE se opun oricaror masuri care le-ar putea obliga sa isi refaca sistemele nationale de tarifare, care reflecta diferente majore intre retele, industrii si categorii de consumatori. Franta, Germania, Italia, Polonia, Finlanda, Spania si Tarile de Jos vor ca atributiile Comisiei sa fie reduse semnificativ sau eliminate. Acestea sustin ca directia preferata in acest moment este reprezentata de orientari, mai degraba decat de o abordare obligatorie. In cele din urma, decizia se va reduce la modul in care sunt distribuite costurile tranzitiei energetice a UE. Lupta pentru accesul prioritar la retea Miza politica devine si mai clara in ceea ce priveste noile conexiuni la retea. UE se confrunta cu liste de asteptare tot mai lungi pentru accesul la retea, in conditiile in care fabricile, proiectele de energie regenerabila, centrele de date si alte investitii cu un consum ridicat de electricitate concureaza pentru o capacitate limitata. Regulile propuse ar permite statelor UE sa stabileasca prioritati atunci cand nu exista suficient spatiu in retea. Cel mai recent compromis ar consolida rolul statelor membre in stabilirea directiei generale a politicii, lasand autoritatilor de reglementare libertatea de a aplica regulile. Un grup important de tari - printre care Germania, Franta, Spania, Portugalia, Polonia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Belgia, Lituania si Letonia - sustine in linii mari acordarea unui rol mai puternic guvernelor. Acestea sustin ca decizia privind proiectele care primesc acces la capacitatea limitata a retelei nu este doar un exercitiu tehnic, ci implica alegeri politice privind competitivitatea industriala, securitatea energetica si prioritatile sociale. Comisia sustine ca stabilirea criteriilor tehnice si a tarifelor de retea este, in esenta, o sarcina de reglementare.