Cultura si divertisment

"Bunica Maria" este cea care le pune bucate pe masa drumetilor care poposesc in coliba sa din Raul Sadului, aflata la Stana din Secaturi, in Muntii Cindrel. "Le fac tocana cu cartofi, afumatura si carnati de casa. Mai fac supa cu taitei, tot de casa, balmos, iar la desert gogosi simple, cu dulceata sau branza. Pun pe masa si sticle cu rachiu si visinata, sa se omeneasca bine", povesteste Maria Hoadrea, care va implini luna viitoare 75 de ani. Femeia povesteste ca turistele care ii trec pragul o admira pentru viata sa simpla. "Vin multe doamne de la birou si-mi spun ca-s norocoasa, ca aici nu am stres. Pai eu nu-mi bat capul cu calcule, dragele mele! Noi, taranii, ne imbolnavim doar de raceala, n-avem altele." Opt luni din an, la stana, alaturi de sotul ei Maria Hoadrea, alaturi de sotul ei, cu noua ani mai in varsta, traieste 8 luni pe an la stana din secaturi, acolo unde ingrijeste animalele. "Avem vaci, oi, cai si magari, plus o gradina de zarzavat. Ii de lucru cat ii ziua de lunga. Da'-s iute, zici ca-s curentul de la priza. Minteni ma aprind, ca asa am fost de mica", povesteste femeia. In tinerete, dar acum, Maria isi castiga traiul din vanzarea bucatelor. In comunism, femeia isi aminteste ca nu avea un trai usor: "Am dus branza la Bucuresti, Braila, Pitesti, Valcea, cu desaga. Am plecat cu masina de ocazie de aici, din sat, cu cinci lei in buzunar. Vindeam cate un kilogram de branza, faceam bani sa merg mai departe. N-a fost usor, aveam cinci copii de crescut. La coliba dormeau pe jos, in fan, ca sarmalele. Ii coboram de la munte in desagi, pe magar. Toate fetele mele au crescut precum ciobanii, in cizme", povesteste femeia. Ocazional mai coboara in sat, cu ajutorul magarilor Acum ea isi vinde bucatele in piete din orasele apropiate. Uneori, Bunica Maria mai coboara la casa de la sat pentru cele trebuincioase. "Niste samanta de salata verde, arpagic si musai malai din cucuruz nestropit cu chimicale. In rest, avem tot ce ne trebuie", spune femeia. Lumea a inceput sa-i spuna "Bunica Maria" de cand muntii din jurul celei mai mici comune din judetul Sibiu au fost impanziti cu poteci pe care orasenii le batatoresc in cautare de aer curat si verde crud. Este multa liniste in aceasta parte de lume. "Inainte vreme nu vedeai oameni cu saptamanile. Nici lupi, nici ursi. Stam doar cu Dumnezeu, acolo, in munte." Bunica cu 5 copii, 10 nepoti si 6 stranepoti Maria Hoadrea are cinci copii, zece nepoti si sase stranepoti, neamul fiindu-i numeros intrucat, la randul ei, provine dintr-o familie cu cinci copii. ""Patrule, lasa-ma jos, mai copile!" Asa ii zic cand vine de ma ia in brate si ma ridica. Striga din poarta "mama mare", apoi ma cuprinde de ma salta", spune femeia, cu gandul la cel mai nazdravan dintre nepoti. Cand vorbeste despre copiii sai, acum adulti, le spune "flori". Cand ajunge la nepoti, inevitabil apare si Dumnezeu: "Toti au masini, umbla de colo-colo. Doamne, tine-i! Toti care aveti copii sa va rugati lui Dumnezeu sa-i pazeasca." In Rau Sadului, "sa nu ma descoperi" este sinonim cu "sa nu ma provoci", asa ca cea cunoscuta drept "Bunica Maria" s-a lasat "descoperita" la o vorba despre lume, ziua de ieri si cea care va sa vina. "Imi spun vecinele ca o sa fac suta, ca-s de neam care traieste mult. Le-o fi ciuda", spune femeia al carei tata a fost Ilie Radut, ultimul veteran de razboi din Rau Sadului. A supravietuit gloantelor, insa a fost secerat de pandemia de Covid. "Avea 99 de ani si cinci luni, saracul. Era ca mine, tare-i mai placea viata!" Scoala a facut-o la sat Scoala a facut-o in sat si nu a cunoscut alta viata decat cea traita alaturi de oi, vaci si capre. "Si cele patru fete si baiatul nostru au crescut ca noi, tot cu animalele. Si zestrea le-a fost cateva zeci de oi." In sat, Maria, a coborat la pas marunt cu Bobita, un magarus bland. I-a pus in fata boabe aurii de porumb, intremandu-l pentru drumul inapoi spre coliba. "La deal ma sui pe magar, nu mai pot urca pe jos atata drum." Intrebata daca vreodata i-a fost greu, daca a simtit ca nu mai poate, Maria a raspuns iute si senin "Niciodata nu mi-a fost, ca nu am stiut alt trai. De unde sa stiu eu cand imi este usor?" Acasa la sat, pe masa din bucatarie, Maria are o "chindeaua de icoane", o tesatura care se asterne de obicei in jurul sfintilor de pe peretii casei. Pe ea se odihnesc acum cateva perechi de sosete din lana. "Le-am lucrat asta iarna, la piata, cand am fost cu branza. Ma intrebau cucoanele daca nu-mi ingheata degetele cand lucrez. Pai ce, lor le ingheata cand stau cu telefonul in mana si degetele pe ecran?", isi aminteste femeia. Maria a vizitat Orientul Mijlociu, pentru ca acolo au umblat "sfintii si Iisus" Daca turistii care poposesc la Maria la "coliba" sunt obisnuiti cu vacantele periodice la mare si la munte, in strainatate, Maria isi aminteste ca, pe vremea comunismului, cand era tanara, ea a decis sa viziteze locurile in care au umblat sfintii lui Iisus. Plimbarile au fost putine, insa cu banii de pe doua vaci si o jumatate de porc a trecut granita cu avionul: "Am fost in Israel, Palestina, Egipt si Iordania, pe unde au umblat sfintii si Iisus. Mi-am zis: "Marie, ii fain la Rau Sadului, dar mai trebuie sa vezi si lumea asta mare!"", isi aminteste Maria. La casa sa Mariei din Rau Sadului, magarusul Bobita si-a terminat portia de porumb. Este trecut de miezul zilei. Animalul are saua pregatita si traseul in minte. Credinciosul animal isi si va duce stapana inapoi in munte, in Tara Colibelor, de unde va cobori cu roti de cas si burduf, toate urmand sa ia mai apoi calea pietelor din Sibiu sau Cisnadie. Dincolo de gustul intens dat de iarba grasa si aerul curat, branza din Tara Colibelor poarta si truda ultimilor proprietari de stani de pe Secaturi, mandru crampei al judetului Sibiu, cel cu oameni si locuri de poveste! Povestea Mariei Hoadrea face parte din seria "Oameni si Locuri de Poveste", initiativa a Consiliul Judetean Sibiu.