Cultura si divertisment

Descoperirea ar putea contribui la intelegerea hiperplaziei benigne de prostata, o afectiune frecventa in randul barbatilor de peste 50 de ani, si ar putea deschide noi directii pentru dezvoltarea unor tratamente. Ce au descoperit cercetatorii de la Johns Hopkins O echipa de cercetatori de la Universitatea Johns Hopkins a identificat o populatie distincta de celule in prostata umana, care apare in numar mai mare in zona de tranzitie a glandei si in tesuturile afectate de hiperplazie benigna de prostata (HBP). HBP este o afectiune necanceroasa caracterizata prin cresterea numarului de celule din prostata. Desi este frecventa odata cu inaintarea in varsta, mecanismele care determina dezvoltarea sa predominant intr-o anumita regiune a glandei nu sunt pe deplin intelese, scrie Science Alert. "Desi hiperplazia benigna de prostata afecteaza milioane de barbati din intreaga lume, oamenii de stiinta nu inteleg inca pe deplin de ce se dezvolta in principal intr-o regiune a prostatei cunoscuta drept zona de tranzitie, in timp ce alte regiuni ale glandei raman relativ neafectate", a explicat Vasan Yegnasubramanian, autor principal al studiului. Rezultatele cercetarii au fost publicate in revista stiintifica The Journal of Pathology. Rolul celulelor WIF1+ Cercetatorii au folosit o tehnica de secventiere a ARN-ului la nivelul unei singure celule pentru a analiza tesuturi prostatice necanceroase provenite de la 10 barbati care aveau cancer de prostata. Au fost examinate aproape 130.000 de celule, provenite din cele trei zone principale ale glandei. Analiza a scos la iveala un subtip de celule bazale, denumite WIF1+, care se gasesc in numar mai mare in zona de tranzitie a prostatei decat in alte regiuni. Aceste celule prezinta un profil distinct de activitate genetica si caracteristici moleculare care le diferentiaza de alte celule din aceeasi familie. Unele dintre genele asociate lor raspund la androgeni, inclusiv testosteronul, hormoni implicati in dezvoltarea si functionarea prostatei. Potrivit cercetatorilor, aceste caracteristici sugereaza ca celulele WIF1+ ar putea contribui la modificarea tesuturilor epiteliale si stromale, procese care ar favoriza marirea prostatei. Rulin Wang, autorul principal al studiului, a explicat ca aceste celule prezinta caracteristici moleculare asociate remodelarii tesuturilor si pot comunica cu celulele din jur. Acest lucru ar putea contribui la crearea unui mediu biologic specific zonei de tranzitie, care o face mai susceptibila la dezvoltarea hiperplaziei benigne. Cercetatorii au analizat si seturi de date disponibile public, identificand indicii suplimentare care sustin observatiile initiale: tesuturile provenite din prostate marite prezentau o proportie mai mare de celule bazale WIF1+, precum si modificari ale profilului lor genetic. Prostata marita si legatura cu riscul de cancer Zona de tranzitie este regiunea prostatei care inconjoara uretra, canalul prin care urina este eliminata din vezica. Atunci cand prostata se mareste in aceasta zona, uretra poate fi comprimata, ceea ce ingreuneaza urinarea si poate provoca un jet urinar slab sau intrerupt. Hiperplazia benigna de prostata nu este cancer si nu trebuie confundata cu aceasta boala. Desi ambele afectiuni pot aparea la barbatii in varsta, ele au mecanisme si caracteristici diferite. Cercetatorii iau in calcul si posibilitatea ca celulele WIF1+ sa contribuie la explicarea unui alt fenomen: cancerul de prostata apare mai rar in zona de tranzitie decat in alte regiuni ale glandei. Ei presupun ca anumite caracteristici ale acestor celule ar putea influenta inflamatia si o cale de semnalizare celulara numita WNT, implicata in cresterea si dezvoltarea tesuturilor. Aceasta explicatie este insa, deocamdata, o ipoteza care necesita investigatii suplimentare. Descoperirea ar putea duce la noi tratamente Desi rezultatele ofera indicii despre mecanismele care ar putea determina marirea prostatei, cercetarea nu demonstreaza ca celulele WIF1+ sunt cauza directa a hiperplaziei benigne. Urmatoarele studii vor trebui sa stabileasca rolul functional al acestor celule si sa determine daca ele contribuie efectiv la dezvoltarea afectiunii. Daca aceasta legatura va fi confirmata, celulele WIF1+ ar putea deveni o tinta pentru viitoare tratamente care sa intervina asupra proceselor celulare implicate in cresterea prostatei. Studiul a fost publicat in revista The Journal of Pathology, iar rezultatele deschid o noua directie de cercetare pentru una dintre cele mai frecvente probleme urologice asociate inaintarii in varsta la barbati.