Cultura si divertisment

Un divort intre un magnat al otelului si fosta sa sotie a ajuns in atentia instantei din Madrid, dupa ce cei doi au inceput sa isi dispute un tablou atribuit lui Velazquez. Judecatorul a decis ca lucrarea sa fie pastrata temporar la Muzeul Prado, pana la finalizarea procesului, intr-un caz care implica acuzatii de insusire necuvenita si probleme fiscale, noteaza El Pais. Exista cupluri care, la divort, se cearta pentru animale de companie sau pentru carti. Exista insa si cazuri in care disputa este pentru un Velazquez. Jose Maria Aristrain de la Cruz, una dintre cele mai bogate persoane din Spania, a fost reclamat de fosta sa sotie pentru ca ar fi pastrat un tablou atribuit lui Velazquez in palatul sau din Madrid. Femeia sustine ca lucrarea i-a fost oferita cadou si ca ii apartine in cadrul partajului, desi tabloul se afla in continuare in resedinta magnatului. Potrivit unor surse apropiate cazului, un judecator din Madrid a ordonat Ministerului Culturii sa gaseasca un loc unde tabloul sa fie pastrat pana la finalizarea litigiului, iar Guvernul a ales Museo del Prado. Din 17 martie, pictura se afla in depozitele pinacotecii. Unul dintre putinele tablouri de Velazquez aflate in maini private In decembrie 2007, sala Retiro din Madrid a scos la licitatie unul dintre putinele tablouri de Velazquez aflate in maini private. Este vorba despre un portret al regelui Filip al IV-lea al Spaniei, replica, cu variatii, a celui expus la Muzeul Prado, in aceeasi sala cu Las Meninas. Monarhul apare in picioare, aproape in marime naturala, imbracat complet in negru, intr-un costum sobru, la aproximativ 20 de ani. Pretul de pornire era de 2,5 milioane de euro. Suma nu era mare pentru o astfel de lucrare, insa starea de conservare era deficitara, iar atribuirea catre Velazquez fusese dificila. Desi existau indoieli, casa de licitatii a prezentat rapoarte care sustineau autenticitatea. In 2000, potrivit presei, profesorul Peter Cherry, de la departamentul de Istoria Artei al Trinity College din Dublin, afirma ca "se detectau in opera detalii caracteristice pensulatiei pictorului si ale interventiilor sale precise, specifice lucrarilor realizate de Velazquez in primii ani la Madrid". Publicatia ABC relata ca si Carmen Garrido considera, intr-un articol din revista Goya, ca portretul este o replica autografa a tabloului de la Prado. Un fost director al muzeului, Alfonso Perez Sanchez, il considera opera a lui Velazquez, "dar foarte deteriorata si restaurata stangaci". De asemenea, Enrique Valdivieso a sustinut atribuirea lucrarii lui Velazquez. Cu toate acestea, licitatia a esuat. Nici statul nu a licitat pentru tablou. In 2015, casa de arta Isbilya, din Sevilla, a scos din nou tabloul la licitatie, de aceasta data cu un pret de pornire de 750.000 de euro. De aceasta data a existat un cumparator. Desi identitatea nu a fost facuta publica, lucrarea a fost achizitionata de atunci sotia lui Aristrain, Gema Navarro, cu care acesta era casatorit a doua oara. Achizitia a fost realizata cu banii lui, intr-un moment in care acesta era deja vizat de o ancheta pentru frauda fiscala. Pentru Aristrain, banii nu au fost niciodata o problema. La doar 26 de ani, a mostenit averea lui Jose Maria Aristrain Noain. Nascut in Argentina, acesta s-a intors in Tara Bascilor, de unde provenea familia sa, si in anii '40 a infiintat o turnatorie. Afacerea cu otel a avut un succes remarcabil. In 1980, cand pentru prima si singura data in Spania au fost publicate declaratiile de venit, era al doilea contribuabil din tara, dupa Jose Maria Ruiz-Mateos. Amenintat de ETA (organizatie separatista basca), a refuzat sa plateasca asa-numitul "impozit revolutionar". In 1986 a murit intr-un accident de elicopter in circumstante neclare, in timp ce survola Coasta de Azur. Un imperiu mostenit La doar 26 de ani, fiul a preluat imperiul si a dezvoltat o preocupare constanta pentru securitate si discretie. Vanatoarea, masinile si coridele se numara printre pasiunile sale. Aristrain si-a condus afacerile fara a aparea frecvent in public. In 1997 a intrat in Aceralia, in contextul privatizarilor initiate de guvernul lui Jose Maria Aznar. In 2006, grupul indian Mittal a lansat o oferta publica de preluare, iar Aristrain, care a sustinut aceasta miscare, a ramas cu 3% din ArcelorMittal. A devenit unul dintre principalii actionari ai celei mai mari companii siderurgice din lume. Revista Forbes l-a plasat in acel an pe locul 10 in topul celor mai bogati spanioli, cu o avere de 1.200 milioane de euro. In prezent, aceasta este estimata la 1.400 milioane. Tabloul a intrat in colectia sa de arta. Aristrain colectioneaza si automobile, inclusiv un Ferrari 250 GTO, un model legendar produs in doar cateva exemplare in anii '60, evaluat la peste 50 de milioane de euro. Detine unul dintre cele mai mari latifundii din Spania, Valdepuercas, in Caceres, un palat in Sevilla, o ferma unde creste tauri de corida, un intreg cvartal in apropierea strazii Genova din Madrid, care include fosta ambasada britanica, o vila in Somosaguas, un iaht de 55 de metri si un fost remorcher transformat in nava de agrement, numit Steel. Cu toate acestea, Aristrain si-a mutat in urma cu 20 de ani rezidenta fiscala in Gstaad, Elvetia, iar operatiunile Arcelor au fost impozitate in Luxemburg. Statul spaniol nu a incasat niciun euro si a declansat o ancheta. Cazul s-a prelungit ani de zile In 2011, Parchetul pentru Infractiuni Economice din Madrid a depus o plangere impotriva sa, iar, la ordinul judecatorului, pe 21 iunie din acel an, au avut loc perchezitii in locuintele si birourile sale. Parchetul il acuza ca si-a simulat rezidenta in afara Spaniei pentru a frauda statul cu 211 milioane de euro. Este o suma care, prin valoare, il plasa la nivelul litigiilor marilor corporatii. "Aceasta schimbare a domiciliului fiscal in Elvetia, incepand din 2006, nu corespunde realitatii, avand ca unic scop evitarea platii impozitului pe venit (IRPF) si a impozitului pe avere care ii reveneau ca rezident in Spania", a sustinut Avocatura Statului. Cazul s-a prelungit ani de zile. Cand, in cele din urma, a ajuns in instanta, in 2023, Aristrain s-a prezentat in scaun cu rotile si insotit de o echipa de avocati si experti de prestigiu. Printre altele, a sustinut ca, atunci cand a achizitionat palatul din Elvetia, a facut-o impreuna cu o colectie de arta evaluata la aproximativ 10 milioane de euro, lucru pe care, potrivit afirmatiilor sale, nu l-ar face cineva care doar ar simula rezidenta. Parchetul si Agentia Fiscala s-au bazat pe indicii precum utilizarea cardurilor sale si faptul ca, in calitate de membru al unui club de schi din Elvetia pe care il frecventa, a indicat ca adresa locuinta sa din Madrid. Cazul s-a incheiat cu achitarea sa, insa Curtea Suprema a dispus rejudecarea procesului de la zero. Portretul lui Filip al IV-lea, zis si Filip cel Frumos Dupa ce a fost achitat, Aristrain s-a despartit de a doua sa sotie, Gema Navarro Mangado. Procesul nu a fost unul linistit. Si cu prima sotie, Maria Palma, a avut un divort care a ajuns in instanta. Intr-una dintre aceste audieri, Aristrain a declarat: "Nu stie care sunt veniturile sale, deoarece nu isi numara banii, are multe companii si pierde si castiga la bursa. Nu isi aminteste veniturile de cand s-a nascut, nu il preocupa acest lucru". Cu Navarro era casatorita in regim de separare a bunurilor, ceea ce, in principiu, garanteaza ca divortul nu ar trebui sa genereze controverse majore. Ea a parasit consiliile de administratie din care facea parte. In cazul companiei Tubacex, de exemplu, motivul invocat a fost "pierderea increderii". Cu toate acestea, procesul de divort a dus la un litigiu in Elvetia, care a stabilit pensia pentru copilul pe care il aveau in comun. Totusi, mai ramanea un aspect nerezolvat: portretul lui Filip al IV-lea. Tabloul ramasese in palatul din centrul Madridului, proprietatea lui. Ea l-a revendicat, fara succes, si nu avea acces la locuinta. Astfel, in urma cu cateva luni, a depus o plangere pentru insusire necuvenita, potrivit unor surse apropiate cazului. Cazul a fost repartizat Judecatoriei de Instructie nr. 11 din Madrid, care, pe 12 februarie, in acord cu Parchetul, a solicitat Ministerului Culturii sa il preia in custodie. A fost luata in considerare importanta pe care tabloul atribuit lui Velazquez o poate avea pentru patrimoniul istoric. Ministerul a ales depozitele Muzeului Prado, iar pe 17 martie, brigada de Patrimoniu a transferat lucrarea la muzeu.