Cultura si divertisment

Dialogul publicat in cadrul proiectului "Avangarda, cu Ionut Vulpescu" reconstruieste cronologic traseul unuia dintre cei mai cunoscuti scriitori disidenti romani, de la debutul literar sub cenzura comunista pana la exilul american si criticile dure la adresa "memoriei selective" din Romania postdecembrista. Autorul marturiseste ca opozitia publica fata de regimul comunist si apoi fata de impostura postcomunista a avut costuri pe care continua sa le plateasca si astazi: "Sunt foarte piperate. Desi am platit cu varf si indesat costurile cu pricina, inca mai primesc note de plata". Debut sub cenzura Dorin Tudoran povesteste ca manuscrisele sale de debut au fost respinse ani la rand pentru ca "prezentau probleme", iar autorul "nu se arata deschis la sugestiile editorului". Debutul sau editorial a venit tarziu si intr-o forma mutilata de interventiile cenzurii. "Volumul de debut, Mic tratat de glorie, a fost atat de prescurtat de Cenzura, incat Editura Cartea Romaneasca publica titlul poeziei pe pagina din stanga si poezia pe pagina din dreapta, pentru ca volumul sa nu fie chiar de grosimea unei lame de ras", spune scriitorul. Experienta cenzurii si climatul ideologic al anilor "70 l-au impins treptat spre conflictul deschis cu regimul Ceausescu, a explicat el. "Nu m-am putut adapta" Tudoran spune ca ultimul sau volum inaintea emigrarii in Statele Unite, in 1985, s-a numit ironic "Adaptarea la realitate", desi tocmai incapacitatea de a se adapta l-a impins spre exil. "Realitatea la care nu m-am putut adapta a fost cea care a determinat dezradacinarea mea survenita in 1985", afirma acesta. Scriitorul vorbeste si despre costul personal al libertatii, marturisind ca nu ar mai repeta astazi aceeasi alegere. "Eu, unul, am considerat ca libertatea este o valoare pentru care merita sa-mi pun destinul in joc. Am gresit insa cand n-am tinut cont ca pun in joc si viata familiei mele. As mai repeta acest pariu? Nu, niciodata". Exilul si pierderea In dialogul cu Ionut Vulpescu, Dorin Tudoran vorbeste despre exil ca despre o experienta simultana de ruptura si continuitate. "De la Adam si Eva, ne aflam cu totii in exil", spune scriitorul, evocand o discutie purtata cu Vintila Horia la Madrid. "Cine pleaca, pierde. Este regula bursei literare romanesti", afirma Tudoran, explicand ca exilul l-a transformat "din scriitor profesionist in scriitor amator" si ca plecarea din Romania a insemnat si o ruptura profesionala. Despre disidenta si tacere Scriitorul aminteste si slabiciunea solidaritatilor intelectuale din Romania comunista si postcomunista. "Cele care mor repede nu sunt, nu au fost cu adevarat solidaritati. Sunt (...) simple mimari ale solidaritatii", spune acesta. Dorin Tudoran afirma ca nu a crezut niciodata in conceptul de "rezistenta numai prin cultura", criticand intelectualii care au evitat confruntarea directa cu regimul comunist. "Rezistenta numai prin cultura nu a fost suficienta", afirma acesta, adaugand ca dupa 1989 multi dintre cei care "au tacut intelept" au devenit "profesori de morala ai neamului". De asemenea, el evoca si unul dintre marile sale regrete morale. "Nu-mi amintesc, dar cel mai apasator am simtit-o cand am tacut in momentul Paul Goma", spune Tudoran, intrebat cand a simtit pentru prima data ca tacerea poate deveni complicitate. Memorie si impostura O parte importanta a dialogului este dedicata modului in care memoria colectiva poate fi manipulata si transformata intr-un instrument ideologic. "Manipularea memoriei si transformarea ei intr-un instrument ideologic este proprie mai ales celor utilizand memoria selectiva", afirma Dorin Tudoran. Scriitorul critica si mitologiile construite dupa 1989 in jurul unor figuri intelectuale si avertizeaza asupra imposturii morale: "Nu-ti reprosez ca nu ai trait ca mine, dar nu-mi spune ca ai facut-o. Simplu. Cu alte cuvinte, reactionez la impostura". Prietenii, polemici si Nicolae Manolescu In interviu apar si numeroase referiri la relatiile sale cu scriitori importanti ai literaturii romane, de la Nicolae Manolescu si Stefan Augustin Doinas la Mircea Dinescu, Nichita Stanescu sau Ion Negoitescu. Despre Nicolae Manolescu, Dorin Tudoran spune ca disparitia criticului literar a lasat "un gol imens". "Cand moare un prieten de asemenea calibru, ca Manolescu, cu el moare si o parte din tine", afirma scriitorul. "Cred ca polemicile mai mult deformeaza un autor decat il formeaza", spune acesta, respingand ideea ca polemicile l-ar fi definit ca autor. "Exista o singura moara de vant" Finalul dialogului revine la imaginea lui Don Quijote, personaj asociat frecvent cu Dorin Tudoran in exilul romanesc. Scriitorul explica insa ca adevarata confruntare nu a fost niciodata cu lumea din jur, ci cu el insusi:"Exista o singura moara de vant cu care se lupta Dorin Tudoran - Dorin Tudoran".