Economic

Valentin Zaharia, Veolia Romania: "Caldura reziduala poate fi o resursa valoroasa acolo unde exista conditiile tehnice necesare pentru a o recupera si a o utiliza." Aproximativ jumatate din energia consumata in Uniunea Europeana este folosita pentru incalzire si racire, iar circa 70% provine inca din combustibili fosili, in principal gaze naturale. In acelasi timp, cantitati importante de energie sunt pierdute in industrie sub forma de caldura, in procese tehnologice si in diferite infrastructuri. Amploarea resursei este relevanta: Comisia Europeana estimeaza ca, de exemplu, caldura reziduala ar putea reprezenta aproape 30% din consumul total de energie al Uniunii Europene, echivalentul a aproape jumatate din consumul de combustibili fosili al UE. Este un aparent paradox. Europa cauta noi surse de energie, investeste in capacitati de productie si urmareste reducerea dependentei de combustibili fosili, in timp ce o parte din energia deja produsa este evacuata si ramane neutilizata. Nu toata aceasta energie poate fi insa recuperata. Dar perspectiva incepe sa se schimbe. "Cand vorbim despre energie, ne gandim firesc la productie si la noi capacitati - atat de productie, cat si de stocare. Dar exista si energia pe care o producem deja si pe care nu o refolosim. Caldura reziduala este una dintre aceste resurse. Intrebarea esentiala este in ce conditii poate fi recuperata si utilizata eficient", spune Valentin Zaharia, Director Tehnic si Performanta, Veolia Romania. Schimbarea se vede deja la nivel european. Pana in 2030, Statele Membre trebuie sa depuna eforturi pentru cresterea ponderii energiei din surse regenerabile. Energia care, pana acum, era, in multe situatii, pur si simplu evacuata, incepe astfel sa intre mai explicit in ecuatia energetica europeana. Cand caldura pierduta poate deveni energie utila Faptul ca o platforma industriala sau un proces tehnologic genereaza caldura nu inseamna automat ca exista si un proiect energetic viabil. Pentru a deveni utilizabila, energia trebuie recuperata si adusa la parametrii de care are nevoie consumatorul. In functie de temperatura la care este disponibila, poate fi necesara utilizarea pompelor de caldura. Iar daca sursa si consumatorul nu se afla in acelasi amplasament, este nevoie si de infrastructura pentru transport. "O sursa de caldura reziduala trebuie analizata la fel de riguros ca orice alta sursa de energie. Conteaza cantitatea disponibila, temperatura, cat de constanta este sursa, dar si profilul consumului si distanta pana la consumator. Nu orice cantitate de caldura pe care o identificam se transforma automat intr-un proiect", explica Zaharia. Proximitatea este unul dintre factorii importanti. O sursa poate fi disponibila constant, dar costul recuperarii si al transportului trebuie raportat la cantitatea de energie care va fi efectiv utilizata. "Poti avea o sursa foarte buna de caldura, dar fara suficient consum in apropiere proiectul poate sa nu fie viabil. Sau poti avea un consumator important, dar o sursa care nu este disponibila constant. Cele doua trebuie analizate impreuna", spune Zaharia. De la caldura unei fabrici la incalzirea orasului: exemplul Poznan Cum arata aceasta logica in practica se vede la Poznan, in Polonia. In colaborare cu Volkswagen, Grupul Veolia a dezvoltat un sistem prin care caldura rezultata din procesele fabricii este recuperata si introdusa in reteaua urbana de incalzire. Astazi sunt recuperati aproximativ 70.000 GJ de caldura reziduala pe an, utilizati pentru alimentarea a circa 6.500 de apartamente si 60 de cladiri publice. Potrivit datelor oficiale, proiectul permite reducerea consumului de carbune cu aproximativ 4.000 de tone anual si evitarea a aproape 3.500 de tone de emisii de CO2 anual. Cazul este relevant nu pentru ca aceeasi solutie poate fi replicata oriunde, ci pentru mecanismul pe care il ilustreaza: o resursa rezultata dintr-un proces industrial, care anterior trebuia evacuata, intalneste un consum de energie termica suficient de apropiat pentru a putea fi valorificata. "Acesta este unul dintre elementele esentiale ale unui proiect de recuperare a caldurii: compatibilitatea dintre resursa disponibila si necesarul real. Nu pornim de la ideea ca o anumita tehnologie trebuie implementata, ci de la intrebarea daca sursa si consumul pot fi conectate in conditii eficiente", explica Zaharia. Poznan arata si de ce sistemele de incalzire urbana pot avea un rol aparte in aceasta ecuatie: o retea existenta permite ca energia recuperata intr-un punct al orasului sa ajunga la mai multi consumatori. In cazul proiectului din Polonia, caldura industriala recuperata este injectata direct in reteaua urbana. Nu este doar o problema tehnica Intre identificarea unei surse si utilizarea ei exista insa si o alta conditie: predictibilitatea. O companie industriala genereaza caldura ca urmare a propriei activitati. Un operator o poate recupera si transporta. Consumatorii au nevoie de o anumita cantitate de energie, in anumite perioade. Iar infrastructura care le leaga poate avea o durata de viata de zeci de ani. "Daca dezvolti o infrastructura pentru recuperarea energiei de la o anumita sursa, trebuie sa poti evalua si disponibilitatea acelei surse in timp. Fezabilitatea unui asemenea proiect nu tine doar de echipamente, ci de modul in care intregul sistem poate functiona pe termen lung", spune Zaharia. De aceea, evaluarea unei surse de caldura reziduala inseamna mai mult decat calcularea cantitatii disponibile de energie. Conteaza, asadar, investitia necesara, costurile de operare, distanta, profilul consumului si stabilitatea sursei pe intreaga durata a proiectului. O resursa suplimentara, nu o solutie universala Caldura recuperata nu inlocuieste celelalte surse necesare unui sistem de incalzire urbana si nici capacitatea de a raspunde perioadelor cu cerere ridicata. Poate insa deveni una dintre resursele disponibile, alaturi de geotermie, cogenerare, pompe de caldura si alte surse regenerabile sau recuperate. La nivel european, directia este tocmai catre integrarea progresiva a regenerabilelor si a caldurii si racorii reziduale in sistemele eficiente de incalzire si racire. "Nu exista un mix care sa poata fi copiat de la un oras la altul. Resursele, infrastructura si profilul de consum sunt diferite. Caldura reziduala devine interesanta acolo unde exista conditiile pentru a o integra eficient si unde poate completa celelalte surse ale sistemului", spune Zaharia. In apropierea sezonului rece, cand atentia se indreapta firesc catre disponibilitatea energiei si capacitatea infrastructurii de a raspunde perioadelor cu un consum ridicat, discutia despre resursele care pot completa sistemul capata o relevanta suplimentara. Dar miza este mai larga decat o singura iarna. Intr-un sector care reprezinta aproximativ jumatate din consumul energetic european, UE incepe sa acorde mai multa atentie nu doar energiei pe care trebuie sa o produca, ci si celei pe care o produce deja si nu o utilizeaza. Cadrul european include explicit recuperarea caldurii in aceasta transformare, iar proiecte precum cel din Poznan arata ca, in anumite conditii, energia care astazi se pierde poate deveni, in mod real, o resursa.