Cultura si divertisment

Omenirea traieste de 40 de ani sub presiunea unei "epidemii globale de obezitate", un val de crestere in greutate care mareste riscul de tumori, boli cardiovasculare, metabolice si neurologice. Termenul de "epidemie" a fost introdus de comunitatea stiintifica in anii '90, pe fondul cresterii prevalentei obezitatii, si este folosit si astazi pentru a descrie una dintre cele mai mari amenintari la adresa sanatatii globale. Organizatia Mondiala a Sanatatii o numeste "globezitate", scrie El Pais. Ideea unei pandemii neinfectioase care se raspandeste inevitabil pe glob s-a fixat in imaginarul colectiv, insa o noua cercetare publicata miercuri in revista Nature, un reper al stiintei mondiale, nuanteaza aceasta perspectiva si deschide o fereastra spre optimism. Studiul arata ca, desi aceasta afectiune este mai raspandita acum decat la sfarsitul secolului XX, in ultimii ani ritmul de crestere a incetinit sau chiar s-a inversat in regiunile mai favorizate ale planetei. Acolo unde continua sa creasca accelerat este in tarile mai sarace. Descoperirea unei traiectorii diferite a obezitatii la nivel global ofera o raza de speranta in fata acestei amenintari. "Acest lucru ofera o perspectiva mai optimista, sugerand ca se fac progrese si pune sub semnul intrebarii ideea larg acceptata ca traim o epidemie globala de obezitate, ceea ce ar putea simplifica excesiv diversitatea situatiilor din diferite tari", sustine Majid Ezzati, cercetator la Imperial College din Londra si autor al studiului, intr-un comunicat. Oamenii de stiinta afirma ca tendinta catre obezitate "nu este inevitabila" si atribuie incetinirea epidemiei in tarile bogate unui amestec de factori sociali, economici si tehnologici care influenteaza accesul la diferite alimente. In ceea ce priveste aparitia medicamentelor revolutionare anti-obezitate, precum Ozempic, autorii considera ca acestea sunt prea recente pentru a fi influentat deja tendintele, dar admit ca vor juca un rol important in evolutia viitoare a prevalentei obezitatii. Potrivit acestei cercetari, care a analizat datele a 232 de milioane de persoane din 200 de tari intre 1980 si 2024, nivelurile de obezitate au evoluat in ritmuri diferite in lume in ultimii 45 de ani. In anii '80, prevalenta acestei afectiuni a inceput sa creasca in tarile bogate si s-a extins la nivel global, dar in ritmuri si intensitati diferite, desenand traiectorii foarte eterogene. Inainte de noul mileniu, de exemplu, prevalenta obezitatii la copii din tarile cu venituri mari era in crestere, dar aceasta tendinta a incetinit, s-a oprit sau chiar s-a inversat ulterior. Danemarca a fost prima tara care a reusit sa incetineasca fenomenul la inceputul anilor '90; au urmat Islanda, Elvetia, Belgia si Germania. Pana la mijlocul anilor 2000, cresterea obezitatii la copii stagnase in mare parte din tarile bogate. Doar Australia, Finlanda si Suedia au continuat sa inregistreze cresteri sustinute ale obezitatii infantile. Imbunatatirile in tarile cu venituri mari au fost observate mai intai la copii si, aproximativ un deceniu mai tarziu, la adulti. Mai intai la femei si apoi la barbati. Autorii subliniaza ca, pana in 2024, in unele tari, precum Spania si Italia, ritmul de crestere a obezitatii la adulti a devenit negativ, ceea ce inseamna ca afectiunea era in scadere. Pentru Albert Goday, endocrinolog la Spitalul del Mar, aceasta cercetare aduce "putina lumina la capatul tunelului pandemiei de obezitate", dar aceasta raza de speranta nu trebuie sa duca la relaxare: "Se vede ca acea crestere continua a obezitatii s-a atenuat in unele regiuni. Dar ne putem relaxa pentru ca epidemia este sub control? Nu. Daca aceasta ar fi concluzia, ar fi gresit... Prevalenta ramane foarte ridicata", avertizeaza expertul. Potrivit Ministerului Sanatatii din Spania, 15% dintre adulti si 7% dintre copii sufera de obezitate. Studiul publicat in Nature subliniaza ca, chiar si in aceste tendinte de scadere, tarile bogate au incetinit fenomenul la niveluri foarte diferite. Stabilizarea sau inversarea in Europa Occidentala si Japonia s-a produs la prevalente de 4%-15% la copii si 11%-23% la adulti. In schimb, in tarile bogate de limba engleza, precum Statele Unite si Noua Zeelanda, stabilizarea s-a produs la niveluri mult mai ridicate: intre 25% si 43% la adulti si intre 7% si 23% la copii. Aceasta faza de stagnare sau inversare a cresterii obezitatii a fost majoritara in tarile bogate, dar nu generalizata: studiul arata ca, in Finlanda si in randul femeilor din Norvegia si Belgia, cresterea nu s-a oprit in acesti 45 de ani. Prapastia inegalitatii Cercetarea scoate in evidenta, totodata, o prapastie uriasa de inegalitate care continua sa se adanceasca. Astfel, in ciuda progreselor din tarile bogate, in regiunile mai sarace obezitatea a crescut constant in ultimele decenii. In 2024, ritmul de crestere a fost cel mai mare din istorie in 84 de tari pentru femei si in 109 pentru barbati, majoritatea fiind state cu venituri mici sau medii. Camille Lassale, cercetatoare la ISGlobal, afirma ca acest studiu ilustreaza "tranzitia epidemiologica" prin care trece lumea: "Tarile cu venituri medii si mici incep sa aiba probleme specifice tarilor bogate". Acest fenomen este legat de globalizare si de schimbarile in stilul de viata, care duc la adoptarea unor obiceiuri occidentale, de la alimentatie pana la activitatea fizica. Si in tarile sarace, cresterea obezitatii are loc in contexte foarte diferite. In 2024, nivelurile din Africa de Est, in tari precum Etiopia sau Rwanda, erau sub 5%, in timp ce in Europa Centrala sau America Latina ajungeau la 30%-40%. In toate aceste regiuni, obezitatea este in crestere, dar punctul de plecare difera semnificativ. In America de Sud, tendinta este clar ascendenta, iar prevalenta a depasit deja nivelurile din unele tari bogate. De exemplu, in Peru, 19% dintre baieti erau obezi in 2024, iar ritmul de crestere este in continuare foarte ridicat. Cresteri accelerate au fost observate si in randul fetelor din Columbia, Brazilia, Bolivia, Paraguay, Argentina si Uruguay. La adulti, obezitatea continua sa creasca rapid in Peru si Brazilia, pentru ambele sexe, dar si in randul barbatilor din Ecuador si Bolivia. Aceste cresteri rapide au loc in tari unde prevalenta este deja foarte ridicata. In Chile, de exemplu, 26% dintre fete si 31% dintre baieti sunt obezi, iar la adulti procentul ajunge la 47% la femei si 35% la barbati. In Mexic, un barbat din trei si 42% dintre femei sufera de obezitate. In Jamaica, Puerto Rico sau Bahamas, peste jumatate dintre femei au exces de greutate, iar in Argentina obezitatea afecteaza unul din cinci copii. Expertii subliniaza ca obezitatea infantila creste riscul de a ramane obez la maturitate. Autorii arata ca explicatiile traditionale (alimentatia, activitatea fizica sau urbanizarea) nu sunt suficiente pentru a explica diferentele. Conteaza si factorii sociali, economici, politici, culturali si normele sociale, inclusiv perceptia asupra imaginii corporale. Nivelul veniturilor si educatia influenteaza, de asemenea, alegerile alimentare si participarea la activitati sportive. Impactul medicamentelor anti-obezitate, precum Ozempic, este considerat limitat in acest studiu, care include date pana in 2024, cand accesul la aceste tratamente era inca redus. Totusi, pe viitor, acestea ar putea deveni un instrument important, desi costurile ridicate risca sa accentueze inegalitatile. Intr-un comentariu asociat, Boyd Swinburn, profesor de nutritie si sanatate globala la Universitatea din Auckland, analizeaza "forta obesogena aparent de neoprit" si face referire la teoria "tranzitiei obezitatii". Potrivit acesteia, initial obezitatea creste in randul femeilor bogate din mediul urban, apoi in randul barbatilor si copiilor din clasele instarite, dupa care devine mai frecventa in randul grupurilor cu venituri mici, in special la femei, iar in ultima etapa incepe sa scada in randul copiilor si femeilor din tarile bogate. "Studiul arata ca aceasta ultima etapa, de scadere, ar putea incepe deja in unele tari dezvoltate, precum Franta, Portugalia si Italia. Nu este surprinzator ca aceste tari europene au traditii culinare puternice, ceea ce inseamna ca nu sunt la fel de dominate de alimente ultraprocesate ca tarile anglo-saxone, unde acestea reprezinta aproximativ jumatate din aportul zilnic de energie", concluzioneaza Swinburn.