Politic-Social

Problema nu a aparut insa astazi. Ea isi are originea in Legea invatamantului preuniversitar adoptata in 2023, atunci cand a fost introdusa o exceptie de la regula generala a admiterii in invatamantul liceal, permitand liceelor cu cerere mare sa organizeze propriul concurs de admitere pentru o parte dintre locuri. In 2027 vom vedea pentru prima data efectele concrete ale acestei exceptii. Tocmai de aceea, intrebarea de la care Ministerul Educatiei ar fi trebuit sa porneasca este una foarte simpla: de ce sa stricam ceva ce functiona? Evaluarea Nationala, cu toate problemele care pot si trebuie corectate, ofera elevilor un cadru national de admitere, bazat pe reguli comune. Daca statul a decis totusi sa introduca o exceptie pentru anumite licee, atunci aceasta schimbare trebuia insotita de garantii extrem de clare si uniforme privind transparenta, integritatea si egalitatea de sanse. Din pacate, proiectul pus in consultare publica de Ministerul Educatiei ridica serioase semne de intrebare. In forma actuala, liceele vor putea organiza concurs propriu pentru pana la jumatate dintre locuri, iar aceeasi unitate de invatamant ajunge sa controleze aproape intregul proces: organizarea concursului, stabilirea ponderii acestuia in media de admitere, supravegherea, corectarea, calcularea rezultatelor si solutionarea contestatiilor. Aici apar vulnerabilitatile grave. In primul rand, exista problema conflictelor de interese in comisiile de admitere. Potrivit art. 22, presedintele comisiei este directorul sau directorul adjunct al unitatii care organizeaza admiterea si are inclusiv atributii privind corectarea eventualelor erori de calcul al mediilor. In comisia de baza nu exista un membru independent, iar metodologia nu stabileste criterii generale suficient de clare de incompatibilitate, inclusiv pentru situatiile in care membri ai comisiei sunt rude sau afini ai candidatilor. In al doilea rand, avem o descentralizare fara suficiente limite nationale. Art. 43 permite fiecarei unitati de invatamant sa stabileasca ponderea probelor de concurs in media de admitere, fara stabilirea unui interval minim si maxim la nivel national. Teoretic, concursul organizat si evaluat local ar putea ajunge sa cantareasca 80% sau 90% in media de admitere, iar Evaluarea Nationala sa devina aproape irelevanta pentru respectivele locuri. In aceste conditii trebuie sa ne intrebam: mai avem un sistem national de admitere sau ajungem sa avem cate un sistem de admitere pentru fiecare liceu? In al treilea rand, proiectul ofera garantii insuficiente impotriva fraudei si favoritismului. Art. 44 nu impune supravegherea video a concursurilor de admitere, iar metodologia nu stabileste ca profesorii supraveghetori trebuie sa provina dintr-o alta unitate de invatamant. Pot aparea astfel situatii in care supravegherea este asigurata chiar de profesori ai liceului respectiv sau de cadre didactice care i-au cunoscut si le-au predat candidatilor. In acelasi timp, contestatiile trebuie depuse si solutionate intr-un interval extrem de scurt. Atunci cand lucrarile nu beneficiaza de garantii suficiente privind anonimizarea, nu exista reguli fara echivoc pentru toate situatiile de conflict de interese, iar contestatiile pot ramane in interiorul aceluiasi mecanism local de evaluare, suspiciunile sunt inevitabile. Revenim la intrebarea de fond: de ce sa stricam ceva ce functiona? Daca exista probleme la Evaluarea Nationala, acestea trebuie corectate. Daca vrem sa evaluam mai bine competentele elevilor, atunci sa imbunatatim examenul national. Solutia nu poate fi fragmentarea admiterii si crearea unor sisteme diferite de selectie, mai ales atunci cand regulile propuse nu ofera suficiente garantii impotriva tratamentului preferential. Este greu de acceptat ca toate aceste vulnerabilitati sa fie tratate drept simple omisiuni. Ce fel de reforma este aceasta? In loc sa eliminam orice suspiciune de favoritism dintr-un examen care poate influenta decisiv traseul educational al unui copil, construim un mecanism care lasa usa deschisa tocmai unor asemenea suspiciuni. Situatia este cu atat mai discutabila cu cat vorbim despre un Guvern demis, care ar trebui sa se limiteze la administrarea treburilor curente, dar sub mandatul caruia Ministerul Educatiei pregateste regulile pentru una dintre cele mai importante modificari ale sistemului de admitere din ultimii ani. AUR cere Ministerului Educatiei sa revizuiasca proiectul inainte de adoptare si sa introduca garantii fara echivoc: supraveghere video si audio, reguli stricte privind conflictele de interese, anonimizarea efectiva a lucrarilor, evaluatori diferiti pentru solutionarea contestatiilor, limite nationale clare privind ponderea examenului organizat de liceu si un control extern real asupra procesului. Mai mult, consideram ca trebuie redeschisa inclusiv discutia de fond asupra exceptiei introduse prin lege in 2023. Daca statul nu poate garanta ca admiterea organizata separat de licee va fi cel putin la fel de transparenta, obiectiva si echitabila precum sistemul national, atunci trebuie sa avem curajul sa discutam daca aceasta exceptie mai trebuie aplicata. Dupa toate experimentele facute in ultimii ani in educatie, admiterea copiilor la liceu trebuie ferita de inca unul. Locul intr-un liceu trebuie castigat prin munca si merit, nu prin numele parintilor, relatii, influenta sau posibilitatea cuiva de a ajunge la oamenii potriviti dintr-o comisie. Ministerul Educatiei mai are timp sa corecteze proiectul. Daca nu o face, isi va asuma responsabilitatea pentru construirea, chiar prin regulile statului, a unui sistem de admitere vulnerabil la favoritism si tratament preferential.