Politic-Social

Cum s-a schimbat in ultimii ani relatia romanilor cu animalele de companie? Simtiti ca oamenii sunt astazi mai informati si mai atenti la sanatatea, nutritia si bunastarea animalelor? Pot spune ca in ultimii ani relatia s-a schimbat destul de mult si in bine. Animalul de companie incepe sa fie din ce in ce mai mult privit ca un membru al familiei, asa cum este si normal, iar aceasta se vede in felul in care oamenii au grija de el. Acestia nu mai cauta doar ce hrana sa cumpere, ci se uita la ce i se potriveste animalului lor, in functie de varsta, talie sau nivel de activitate. A crescut si intelegerea a ceea ce inseamna aceasta responsabilitate, se vorbeste despre socializare, starea emotionala a animalului si calitatea vietii, intr-un cuvant, despre bunastarea animalului. Tocmai din acest motiv, incurajam adoptia responsabila pentru ca in continuare exista multe animale in adaposturi si credem ca fiecare animal merita un camin in care sa fie iubit. Noi, la Mars, in Romania, contribuim acolo unde putem avea un impact direct, alaturi de cele 46 de adaposturi si asociatii partenere pe care le sprijinim si care ingrijesc peste 14.500 de caini si pisici fara stapan. Observam ca multi oameni ar adopta un animal de companie, dar de multe ori ii opreste teama de necunoscut: ce istoric are animalul, cum se va comporta, daca se va potrivi cu familia. Sunt intrebari legitime, iar raspunsurile corecte implica recomandari practice si informatii de specialitate, astfel incat adoptia sa fie o experienta frumoasa, dar si una potrivita pentru ambele parti implicate, familia si animalul de companie. Ce ar trebui sa stim inainte sa adoptam un caine sau o pisica? Care sunt cele mai frecvente greseli pe care le vedeti in primele zile si saptamani dupa adoptie? Cred ca e important sa avem in vedere ca adoptia este o decizie luata pe mai multi ani, nu un gest de moment, si care necesita timp, rabdare si responsabilitate. Fiecare animal vine cu propria personalitate, propriul ritm de adaptare si, uneori, cu experiente anterioare pe care nu le cunoastem. Pentru primele saptamani de dupa adoptie, specialistii nostri recomanda regula 3-3-3: trei zile ca animalul sa se simta in siguranta, trei saptamani pentru a se adapta la rutina casei si pentru a capata incredere, trei luni ca sa se simta cu adevarat acasa. La fel de importanta este hrana: studiul nostru global arata ca 71% dintre cei care adopta schimba alimentatia animalului dupa plecarea din adapost, iar trecerea ar trebui facuta treptat, in 7-10 zile. Recomandari de acest fel se regasesc si pe Mars Adoption Hub, platforma online pe care am lansat-o recent, bazata pe cunostintele extinse ale Waltham Petcare Science Institute din Marea Britanie. Mesajul pe care l-as transmite este ca nu trebuie sa va sperie faptul ca nu aveti toate raspunsurile din prima zi. Cu informatiile potrivite, sprijin din partea adapostului si, la nevoie, din partea medicului veterinar, multe dintre provocari pot fi gestionate cu succes. De foarte multe ori, rabdarea este ingredientul care face diferenta dintre o adoptie dificila si una care se transforma intr-o poveste de succes pe termen lung. Studiul Mars arata ca 58% dintre proprietarii actuali de animale nu au ajuns sa aiba animalul prin adoptie, in timp ce 28% spun ca si-ar dori sa adopte in viitor. Ce ii impiedica, in practica, sa faca acest pas? Cel mai recent studiu global Mars, realizat pe un esantion de peste 26.000 de persoane din 14 tari, arata ca oamenii se tem in primul rand de ceea ce nu stiu despre animal: un istoric medical incomplet sau necunoscut (33%), comportamentul lui anterior (27%) si compatibilitatea cu familia si cu locuinta (25%). La acestea se adauga lipsa unor recomandari de specialitate la indemana: oamenii nu stiu pe cine sa intrebe si la ce sa se astepte. Vestea buna este ca multe dintre aceste bariere pot fi depasite cu informatiile corecte. Acel procent de 28% ne arata ca interesul exista, iar noi putem sa oferim indrumarea care transforma intentia in decizie. Cat de mult contribuie asteptarile nerealiste ale oamenilor la esecul unei adoptii? Exista tendinta de a cauta animalul "perfect", in loc sa se tina cont de personalitatea si nevoile reale ale animalului? Asteptarile nerealiste pot reprezenta unul dintre principalele motive pentru care procesul de adoptie devine mai dificil fata de cum si-au imaginat oamenii. Trebuie sa recunoastem ca exista tentatia de a cauta animalul "perfect": o anumita infatisare, o anumita varsta, cuminte din prima zi. De aceea ii incurajam pe cei care se gandesc la adoptie sa priveasca dincolo de aspect si de ideile preconcepute si sa incerce sa inteleaga caracterul si nevoile reale ale animalului. Intrebarea potrivita nu este "care este cel mai frumos?", ci "care se potriveste cu viata mea?". Cu cat decizia este mai informata si asteptarile mai realiste, cu atat cresc sansele ca relatia sa fie una de durata. Pana la urma, cele mai frumoase povesti de adoptie nu sunt cele in care totul merge perfect din prima zi, ci cele in care omul si animalul invata sa se cunoasca si sa aiba incredere unul in celalalt. O arata si studiul nostru: pentru cei care au adoptat, cele mai implinitoare momente au fost acelea in care au vazut animalul relaxat in noul camin (48%) si simtindu-se parte din familie (41%). Exista categorii de animale care sunt mai greu de adoptat, de exemplu cele varstnice, cu probleme medicale sau cu anumite probleme comportamentale? Ce ar trebui schimbat in perceptia oamenilor pentru ca si aceste animale sa aiba mai multe sanse? Animalele adulte vin cu un temperament deja format: stii de la inceput cat de active sunt, cum se poarta cu oamenii, de ce au nevoie. Pentru multe familii, asta poate fi un avantaj, nu un compromis. Iar atunci cand o problema de sanatate este cunoscuta, poti discuta din timp cu medicul veterinar despre ce presupune ingrijirea si poti lua o decizie informata. Ce ar trebui sa se schimbe? Cred ca felul in care adresam intrebarea. Nu "ce nu este in regula cu acest animal?", ci "ce are el nevoie si pot eu sa ii ofer asta?". Cu informatii corecte si cu indrumare, si din acest motiv am si creat platforma Mars Adoption Hub, oamenii pot raspunde la aceasta intrebare cu mai multa incredere. Mars colaboreaza in Romania cu 46 de adaposturi si organizatii care ingrijesc peste 14.500 de caini si pisici fara stapan. Dincolo de hrana si donatii, care sunt astazi cele mai mari nevoi ale acestor organizatii? Hrana ramane o nevoie de baza si continuam sa o acoperim: numai in 2026, Mars Romania a donat 19 tone de produse, adica peste 210.000 de portii de hrana si recompense, iar de la lansarea campaniei "Ajuta animalele din adaposturi!", in 2020, am ajuns la peste 1,2 milioane de portii, echivalentul a 200 de tone de produse. Dar am invatat, lucrand an de an cu aceste organizatii, ca hrana este necesara si de mare ajutor, dar in egala masura trebuie sa rezolvam si problema de fond. Cu alte cuvinte, solutia ar fi sa incurajam adoptia responsabila si cred ca este nevoie de trei lucruri pentru asta. Primul este timpul oamenilor si cum putem fiecare dintre noi sa sustinem cauza. Implicarea in comunitate este parte din cultura noastra, prin Mars Volunteer Program, fiecare dintre noi are pana la 16 ore libere platite pe an dedicate voluntariatului. Cu ocazia Zilei Mondiale a Animalelor, colegii mei au fost din nou alaturi de Adapostul Speranta, marcand cea de-a treia editie a Global Adoption Weekend alaturi de echipe Mars din peste 30 de tari. Al doilea este vizibilitatea: cu cat se vorbeste mai mult despre adoptie si despre responsabilitatile pe care le presupune un animal, cu atat cresc sansele ca animalele din adaposturi sa intalneasca oamenii potriviti care le pot oferi un camin. Iar al treilea lucru il reprezinta adoptatorii. Scopul final al oricarui adapost este ca fiecare animal sa ajunga intr-o familie iubitoare si permanenta. De ce era nevoie de o astfel de platforma, cui i se adreseaza si ce ar insemna, pentru dumneavoastra, ca si-a atins scopul? Era mare nevoie de ea pentru ca, de cele mai multe ori, asa cum am mai spus, intre dorinta de a adopta si decizia propriu-zisa sta poate teama de necunoscut. Oamenii nu duc lipsa de bunavointa, ci de raspunsuri la intrebari foarte concrete si poate de un pic de curaj. Mars Adoption Hub este o platforma globala care aduna aceste raspunsuri intr-un singur loc si se adreseaza atat celor care se gandesc sa adopte, cat si celor care au deja un animal de companie. Acolo gasiti recomandari practice si informatii de specialitate, pentru perioada de dinainte si de dupa adoptie. Informatie exista peste tot, dar conteaza sa vina dintr-o sursa de incredere, iar noi, la Mars, avem Waltham Petcare Science Institute exact pentru asta. Pentru mine, platforma si-a atins scopul daca oamenii o folosesc cat mai mult si ajung la decizia de a adopta mai bine informati si cu mai multa incredere, pentru ca o adoptie informata are cele mai mari sanse sa fie una pentru totdeauna. Coordonati o regiune care include Romania, Cehia, Slovacia, Ungaria si Republica Moldova. Ce face Romania mai bine decat celelalte piete si unde mai are mult de recuperat in ceea ce priveste relatia cu animalele de companie, care ar fi acestea? Sunt cinci piete diferite si fiecare are parti foarte bune. Datele spun ceva interesant despre Romania: potrivit raportului publicat in 2026 de FEDIAF, Federatia europeana a industriei de profil, cu date pentru anul 2024, 48% dintre gospodariile din Romania au cel putin o pisica si 45% au cel putin un caine, fata de o medie europeana de 29%, respectiv 31%. La pisici, este cea mai mare pondere dintre tarile pe care le coordonez, si nu pentru ca Romania este cea mai mare dintre ele, ci pentru ca aproape una din doua gospodarii are o pisica. Animalele de companie fac parte, pur si simplu, din viata oamenilor de aici. In continuare, daca mentinem acest trend ascendent al adoptiilor si investim in educatie si ghidaj, de la nutritie de calitate la integrarea corecta in familie, Romania poate deveni un reper regional de bune practici. Animalele de companie sunt privite tot mai mult ca membri ai familiei. Cum deosebim ceea ce are cu adevarat nevoie un animal de ceea ce ne dorim noi sa ii oferim? Tot ce ii oferim unui animal ar trebui sa raspunda unei nevoi a lui, nu unei dorinte a noastre. Ce are nevoie un animal este, de fapt, destul de putin si destul de clar: o hrana completa si echilibrata, potrivita varstei si nevoilor lui, vizite regulate la medicul veterinar, miscare, rutina si timp petrecut impreuna. Prioritatea noastra este ca animalele de companie sa aiba o viata mai sanatoasa si mai fericita, iar asta incepe cu nutritia si ingrijirea lor. Ne dorim o lume mai prietenoasa cu animalele de companie, in care sa ai grija de un animal sa fie mai simplu si mai implinitor, cu servicii de ingrijire mai bune, cu informatii in care poti avea incredere si cu o comunitate care te sprijina. Un animal adoptat nu are nevoie de un camin perfect, ci de unul stabil, in care cineva ii intelege nevoile si are rabdare cu el. Care este mesajul pe care l-ati transmite unei persoane care se gandeste astazi sa adopte un animal? I-as spune sa nu astepte momentul perfect si nici animalul perfect. I-as spune sa se informeze, sa mearga la un adapost, sa puna toate intrebarile pe care le are. I-as mai spune ca este firesc sa aiba emotii si indoieli. Multi dintre cei care adopta le au la inceput. Dar primele zile, cele mai grele, trec, iar ce ramane este o relatie construita pas cu pas, pe incredere. Si i-as mai spune ca are mereu sprijin in jur: exista medici veterinari, oameni dedicati in adaposturi si resurse create tocmai pentru viitorii parinti de animale. Aducerea unui animal acasa ar trebui sa fie un moment de bucurie si speram sa fie cat mai multi oameni care fac acest pas cu incredere, pentru ca dincolo de orice ezitare de inceput, ceea ce se schimba cu adevarat este viata unui animal care primeste, in sfarsit, caldura, siguranta si demnitatea de a trai intr-o familie iubitoare.