Cultura si divertisment

Ce este inspiratia? Pentru unii, inspiratia este revelatia neasteptata a unui alt noi insine. E cand un alt "Tu" iti da un pumn in fata. Ea nu se face simtita cu delicatete, ea pur si simplu se manifesta plenar si concret, fara brizbrizuri. Asta se poate spune despre Bogdan Mihai Radu, pictorul a carui poveste cu arta incepe cu un mic furt. Dar nu cu o gainarie de doi lei, ci cu ceva ce avea sa insemne tasta "Enter" a carierei sale in fata sevaletului. "Barbatul de la Hotelul Ritz" Sa vedeti... era elev printr-a doua si vazuse un film - Barbatul de la Hotelul Ritz - povestea unui falsificator de tablouri care traia in lux la Paris - fura tablouri extrem de valoroase din muzee si colectii private, pe care le inlocuia cu replici foarte bine executate - atat de bine executate, incat proprietarii nu-si dadeau seama de furt. Asa ca, ce sa faca si Bogdan? I-a luat un tablou bunicii spunandu-i ca-i trebuie pentru la scoala si i-a adus inapoi copia acestuia. Despre bunica nu stim nimic - nici ca si-a dat seama de farsa, nici ca nu si-a dat seama, fapt este ca, astfel, Bogdan isi incepuse dansul cu pictura. Problema este ca apucaturile artistice ale lui Bogdan nu au fost vazute cu ochi buni de taica-su, care nu concepea ca fiul sau sa nu aiba o meserie stabila, un ceva concret care sa-i ofere stabilitate in viata. Iar pictura nu, nu era ceva concret Caci pictura este revelatie si este asteptare, dar intre aceste paranteze mai exista viata, viata concreta, cu facturi si taxe si alte uraciuni, pe care inspiratia singura nu le poate livra. Impotriva vointei sale, a fost inscris la un liceu local, cu specializari in cai ferate, apoi specializare in silvicultura. "A fost un chin, a fost groaznic", spune un Bogdan pe care tatal sau nu s-a chinuit prea tare sa-l citeasca. Dar cerul lui Bogdan se deschide Drumul spre pictura a venit pe o usa neasteptata: un spital pentru copii cu dizabilitati din Talmaciu, unde o cunostinta lucra in atelierul de art-terapie. A venit aici ca pedagog de recuperare prin art-terapie dupa ce a urmat cursurile colegiului Friedrich Muller. Astfel, Bogdan a inceput sa vorbeasca multor inimi de copii, iar schimbarile pe care le vedea in ei dupa o perioada de lucru cu arta era certificarea ca strigatul ala din interior, pe care-l simtea din copilarie, era viu si manifest si dadea si rezultate. Si a venit prima expozitie "Esti talentat, de ce nu faci o expozitie?", l-a intrebat intr-o zi din 2002 o prietena. Dar pragmatismul lui Bogdan era pe jos, iar prietena lui s-a ocupat sa-i aranjeze un spatiu la Casa Franceza din Sibiu, unde au venit si oameni, a venit si presa, au venit si colegi din Uniunea Artistilor. Cu aceasta ocazie, a si vandut cateva lucrari. "A fost wow pentru mine. A fost certificarea ca se poate". La scurta vreme, insa, dupa expozitia din 2003, ceva nebunesc incepea sa se intample: mergea tot mai greu si nici mainile nu-l mai ascultau. Pe scurt, Paralizie spastica. Un prim episod a trecut, dar a venit al doilea, iar asta avea sa-l imobilizeze la pat timp de doi ani. O boala si strangere de fonduri Era 2010, iar inceputul promitator in lumea atat de competitiva a picturii parea ultima preocupare pentru un Bogdan care nu-si mai putea misca corpul de la gat in jos. "Am stat aproape doi ani paralizat complet, internat la Spitalul Universitar din Bucuresti." Salon de neurologie, noua oameni, multi in varsta, toata ziua pe spate. Bogdan Mihai Radu ajunsese un caz despre care toata prea vuia la vremea respectiva. Fusese internat in acelasi salon cu regretatul Serban Ionescu. Campanii de strangere de fonduri pentru medicamentul scump care l-ar fi ajutat sa se repuna pe picioare au fost organizate intr-o societate care a demonstrat nu doar o data ca rezoneaza cu durerea. "Eram deprimat, plangeam. Nu stiam ce se intampla cu mine. Treceau o luna, doua, trei si nu-mi reveneam. Mi-am controlat emotiile ca sa nu o ingrijorez pe mama, care venise la Bucuresti sa stea cu mine." Bogdan era intr-un cer negru, cu umbre negre si fara perspectiva. Dincolo de nori nu mai era nimic. A pictat cu gura un camp cu maci Cerul pe care atat de mult i-a placut sa-l priveasca. Cerul ala devenise acum dormitorul viselor lui. Unde era raza aia de soare care stie atat de bine sa se semneze cand vrea ea si pe orice cer vrea ea? Voia cu orice pret sa picteze. Asa, cu boala aia cu denumire fancy, cu tot - Sindromul Guillain-Barre - poliradiculonevrita cronica, o boala autoimuna care paralizeaza nervii si muschii. Asa ca a inceput sa picteze cu gura. "Simteam nevoia de culoare". Abia daca putea sa-si miste mainile. "Ce ai pictat prima oara dupa atata vreme?" "Un camp cu maci. Simteam nevoia de culoare". "Parca calcam pe vata" Campania de strangere de fonduri l-a ajutat pe Bogdan sa stranga banii pentru medicamentul de care avea atata nevoie, iar asta a insemnat ca a reinceput sa mearga. A trebuit sa invete de la zero sa mearga, sa ia o cana de pe masa si s-o duca la gura fara s-o verse. Totul de la zero, iar sentimentul de frustrare urias care se construise in el devenise acum un alt cap al unei hidre care se hranea lacom cu neputinta lui. "Parca calcam pe vata. N-aveam niciun echilibru. Si cea mai grea a fost sa urc si sa cobor scarile." "Am dat telefoane ca sa ma laud" Insa perioada de imobilitate a trecut, iar pe cerul lui Bogdan aparea din nou lumina. Fara sa-i spuna, un prieten l-a inscris cu un tablou la un targ international de arta din Oxford. "M-am trezit ca lucrarea mea era pe coverul site-ului targului, ca exemplu de promovare. Dar ca sa particip aveam nevoie de aproape 5.000 de euro. Nu stiam de unde sa-i iau." Dar Cerul (de data asta cu "C" mare) i-a dat din nou o sansa - o doamna din Bucuresti care i-a dat banii fara ezitare. A ajuns la Oxford speriat, fara sa stie engleza, intr-o sala cu 80 de standuri cu artisti din toata lumea. Primele zile, nimeni nu se oprea la el. La a treia zi, a venit momentul premierilor. "Au strigat: Bogdan Mihai Radu, locul intai. M-am urcat pe scena, n-am zis nimic in afara de thank you si am fugit. Erau jurnalisti care voiau sa ma intervieveze, dar eu nu stiam engleza. M-am strecurat afara si am dat telefoane sa ma laud." Scrisoarea de la Regele Charles Bogdan stia ca Regele Charles vorbea frumos despre Romania, in special despre Transilvania. "Ma fascina ca un om poate vorbi asa de cald despre tara mea, cu cuvinte pe care noi, cei de acolo, nici nu le foloseam." Asa ca si-a pus in cap sa-i daruiasca un tablou - un peisaj din Transilvania, o pajiste de la Viscri. "Regele Charles a acceptat tabloul si mi-a trimis o scrisoare de multumire. Am si corespondat pe e-mail dupa aceea. N-am vrut sa spun de asta nimanui, insa au trecut aproape doi ani. Spun acum cu bucurie si cu mandrie: am o lucrare in colectia privata a Regelui Marii Britanii." Scrisoarea Regelui Charles "Regele nu putea sa fie mai incantat, sa se minuneze mai mult de compozitia dvs atat de incredibil de vie, iar peisajul dvs ii ofera Majestatii Sale o placere cu atat mai mare, cu cat el anticipeaza viitoarele sale vizite in minunatele paduri, sate si dealuri ale Transilvaniei. "In calitate de Patron al Academiei Regale, Majestatea Sa a fost incantata sa afle ca lucrarea dvs este expusa la Royal Academy Summer Exhibition, iar aceasta scrisoare vine cu felicitarile Regelui, multumiri si toate gandurile bune", se arata in scrisoarea semnata de Secretarul Personal al Regelui si al Reginei, datat 11 Septembrie 2024. "Ceruri din mintea mea" Atelierul in care stam de vorba e plin de panze. Pe jos, pe pereti, rezemate unele de altele. Cele mai recente sunt aproape numai cer - ceruri largi, luminoase, cu nori care au greutate si miscare. "De mic, cand eram trist sau nu-mi gaseam linistea, ma intindeam pe iarba si priveam cerul. Ma linistea. Am bagat cer in fiecare lucrare a mea. Acum, in sfarsit, am curajul sa fac o serie numai cu cer. Ceruri pe care le-am vazut in Transilvania, in Londra, pe unde am calatorit." Are deja 23-24 de lucrari in serie. Sunt discutii cu un curator din Marea Britanie pentru o expozitie dedicata. Fiecare tablou seamana cu celalalt, dar fiecare e altul. "Fiecare are alt suflu, alt moment." Londra l-a schimbat S-a mutat in Marea Britanie si si-a luat cetatenie britanica. "Londra m-a schimbat ca om. Sunt mai ordonat, mai responsabil. Sistemul de acolo e prietenos cu tine - daca ai o problema si trimiti un e-mail, primesti un raspuns, nu te pierzi pe drum." Spune asta facand o paralela trista cu o Romanie care absolutizeaza birocratia. A intrat la expozitia de vara a Royal Academy of Arts - un concurs la care se inscriu in jur de 58.000 de lucrari anual. A ajuns in lista scurta de cateva ori, iar asta nu e putin lucru intr-o lume extrem de competitiva. Scrisoarea Regelui ii recunoaste oficial participarea la Academia Regala. Acum e in Romania temporar, pentru recuperare medicala dupa o operatie. Urmele sindromului Guillain-Barre nu l-au parasit niciodata complet - dureri neuropatice, probleme de postura. Dar Londra ramane "acasa". Tatal care zicea ca pictura nu-i meserie Tatal lui a murit acum un an. Mama, in 2018. "Tata zicea ca-mi trebuie o meserie si ca pictura-i un moft. Cu toate astea, ajunsese sa fie mandru de mine. Mai ales cand am primit decoratia de la presedintele Iohannis, la Londra. Era o mandrie pentru el."