Cultura si divertisment

Folosind Telescopul Spatial James Webb (JWST) al NASA, cercetatorii au identificat semne de gaz in jurul unui obiect neobisnuit: un super-Pamant stravechi si extrem de fierbinte, a carei suprafata este probabil acoperita de roca topita, potrivit ScienceDaily. Planeta, cunoscuta sub numele de TOI-561 b, are o masa de aproximativ doua ori mai mare decat a Pamantului, dar este radical diferita in aproape toate celelalte aspecte. Ea orbiteaza extrem de aproape de steaua sa, la o distanta de doar o patruzecime din cea a lui Mercur fata de Soare. Chiar daca steaua sa este putin mai mica si mai rece decat Soarele nostru, orbita stransa a planetei inseamna ca aceasta parcurge un an intreg in doar 10,56 ore. O parte a planetei este orientata constant spre stea, ceea ce o mentine intr-o lumina diurna permanenta. In sistemul nostru solar, planetele care sunt atat mici, cat si intens incalzite tind sa-si piarda invelisurile de gaz originale la inceputul istoriei lor. Cu toate acestea, TOI-561 b orbiteaza o stea mult mai veche decat Soarele si, in ciuda conditiilor sale dure, pare sa-si fi pastrat atmosfera. Indicii privind densitatea scazuta indica o compozitie neobisnuita Posibila prezenta a unei atmosfere ar putea ajuta la explicarea unei alte enigme: densitatea planetei, mai mica decat cea asteptata. Inainte de a analiza noile date, echipa a analizat daca structura planetei ar putea explica acest lucru. O idee era ca TOI-561 b ar putea avea un nucleu de fier mai mic si un manta formata din roca mai usoara in comparatie cu Pamantul. Acest lucru sugereaza ca planeta ar putea semana cu lumile care s-au format cand universul era mult mai tanar. Totusi, compozitia in sine nu explica pe deplin observatiile. Datele de temperatura ale JWST dezvaluie o atmosfera ascunsa Echipa de cercetare a propus, de asemenea, ca o atmosfera densa ar putea face ca planeta sa para mai mare si, prin urmare, mai putin densa. Pentru a investiga acest lucru, au folosit spectrograful in infrarosu apropiat (NIRSpec) al JWST pentru a masura temperatura partii zilei a planetei, observand luminozitatea acesteia in lumina infrarosu apropiat. Aceasta metoda urmareste modul in care se modifica lumina sistemului atunci cand planeta se deplaseaza in spatele stelei sale, o tehnica utilizata si pentru studierea planetelor din sistemul TRAPPIST-1. Daca TOI-561 b nu ar avea atmosfera, temperatura pe partea sa diurna ar trebui sa atinga aproape 4.900 de grade Fahrenheit (2.700 de grade Celsius). In schimb, masuratorile au aratat o temperatura mai scazuta, de aproximativ 3.200 de grade Fahrenheit (1.800 de grade Celsius). Desi este inca extrem de calda, aceasta diferenta sugereaza cu tarie ca caldura este redistribuita pe toata suprafata planetei. Pentru a explica temperatura mai scazuta, oamenii de stiinta au explorat mai multe posibilitati. Un ocean de suprafata topit ar putea transporta o parte din caldura, dar fara o atmosfera, partea nocturna ar ramane probabil solida, limitand transferul de caldura. Ar putea exista, de asemenea, un strat subtire de roca vaporizata, desi acesta nu ar asigura suficienta racire pe cont propriu. Desi dovezile indica cu tarie existenta unei atmosfere, aceasta ridica o intrebare majora. Cum poate o planeta expusa la o radiatie atat de intensa sa retina gazul? Este probabil ca o parte din material sa se scurga in spatiu, dar poate nu atat de repede pe cat ne-am astepta. Observatiile JWST ridica noi intrebari despre exoplanete Aceste rezultate provin din Programul General de Observatori 3860 al JWST, care a monitorizat sistemul timp de peste 37 de ore, pe masura ce planeta a parcurs aproape patru orbite. Cercetatorii analizeaza acum setul complet de date pentru a cartografia modelele de temperatura pe intreaga planeta si pentru a intelege mai bine compozitia atmosferei sale. Aceasta activitate continua o lunga traditie a implicarii Carnegie Science in JWST, care dateaza inca de la inceputurile dezvoltarii telescopului si se extinde pe parcursul mai multor cicluri de observare. De cand JWST si-a inceput operatiunile stiintifice, cercetatorii de la Carnegie au condus numeroase echipe care studiaza exoplanete, galaxii si alte fenomene cosmice.