Eveniment

"Cu cat organizatia devine mai mare, cu atat este mai mare nevoia de structura."

Dupa mai bine de doua decenii de activism, voluntariat si proiecte care au schimbat felul in care romanii se raporteaza la natura si la patrimoniu, una dintre cele mai importante lectii pe care a invatat-o Alin Useriu nu tine nici de finantare si nici de dimensiunea proiectelor. Tine de organizatie. In opinia fondatorului Asociatiei Tasuleasa Social, orice initiativa care isi propune sa reziste in timp ajunge, inevitabil, intr-un punct in care entuziasmul nu mai este suficient, iar succesul depinde de capacitatea de a construi structuri, echipe si mecanisme care sa duca misiunea mai departe.

"La un moment dat, daca vrem ca munca noastra sa mearga mai departe, trebuie sa construim structuri. Cu cat organizatia devine mai mare, cu atat este mai mare nevoia de structura", a spus Alin Useriu, fondatorul Asociatiei Tasuleasa Social, in cadrul videoconferintei "Cum s-a schimbat mediul de business in ultimii 20 de ani?", organizata de Reff & Asociatii l Deloitte Legal si Ziarul Financiar.

Privind in urma, Alin Useriu imparte evolutia organizatiei in trei etape. Primii zece ani au fost marcati de activism si de incercarea de a schimba perceptia asupra voluntariatului intr-o societate care inca il asocia cu obligatiile din perioada comunista.

Experienta traita in Germania i-a aratat ca voluntariatul reprezinta una dintre componentele esentiale ale unei societati functionale, iar intoarcerea in Romania a insemnat inceputul construirii campusului Tasuleasa Social, devenit ulterior una dintre cele mai importante scoli de voluntariat din tara.

In aceeasi perioada, organizatia a initiat unele dintre primele actiuni de protejare a mediului din Romania si a pus bazele conceptului de padure pedagogica, un proiect care lega pentru prima data educatia de relatia cu natura.

O noua etapa a inceput odata cu dezvoltarea Via Transilvanica, proiectul pe care Alin Useriu il descrie drept "drumul care uneste". Ideea a pornit din dorinta de a construi un proiect care sa mobilizeze oamenii fara a apela la frica, urgenta sau compasiune, mecanisme pe care, in opinia sa, se bazeaza adesea societatea atunci cand reactioneaza la diferite cauze.

"Via Transilvanica a aparut intr-o societate care reactioneaza foarte puternic la mila, la frica si la urgente. Aproape toate donatiile se fac atunci cand exista un caz social, un caz de coruptie, un razboi sau o pandemie. Iar eu am venit cu un proiect care avea nevoie de doua milioane de euro si care nu folosea nici frica, nici mila. A fost, desigur, un act de curaj, poate chiar de inconstienta la inceput. Niciun sponsor nu a venit atunci alaturi de noi.

Am folosit cartea fratelui meu (Tibi Useriu- n. red.), - 27 de pasi -, pentru a finanta ideea proiectului".

Astazi, traseul traverseaza aproximativ 1.600 de kilometri si peste 400 de localitati, devenind unul dintre cele mai cunoscute proiecte de infrastructura turistica si culturala dezvoltate de un ONG in Romania.

"Admiratia duce la incredere, iar increderea duce la colaborare.", spune Alin Useriu.

Dupa constructie incepe adevarata provocare

In opinia fondatorului Tasuleasa Social, cea mai dificila etapa nu este insa construirea unui proiect, ci administrarea si dezvoltarea lui pe termen lung. Dupa finalizarea Via Transilvanica, organizatia s-a confruntat cu o provocare noua: gasirea resurselor necesare pentru intretinerea si dezvoltarea unei infrastructuri nationale construite exclusiv din finantari private.

"A devenit foarte important pentru noi sa le spunem partenerilor din Romania ca trebuie sa punem laolalta si baza valorilor, nu doar baza finantarii."

In acest context, organizatia a trecut printr-un amplu proces de transformare interna. Au fost dezvoltate structuri de guvernanta, a fost construita o noua echipa si au fost initiate demersuri legislative pentru recunoasterea oficiala a traseului.

Recent, Via Transilvanica a devenit primul traseu de lunga distanta atestat oficial in Romania si recunoscut ca traseu de interes national.

Pentru Alin Useriu, urmatoarea etapa de dezvoltare nu mai inseamna extinderea proiectului, ci asumarea rolului de custode al acestuia.

In opinia sa, sectorul neguvernamental din Romania trebuie sa invete sa investeasca nu doar in construirea unor proiecte, ci si in intretinerea si dezvoltarea lor pe termen lung.

"Pentru mine, viitorul inseamna sa avem grija de prezent. Inseamna sa vedem cum putem, ca organizatie neguvernamentala, sa ramanem acolo si sa fim custodele acestui proiect."