Business international

Poate fi China imblanzita prin diplomatie? Prin comert? Cu forta? Decenii de crestere economica rapida imping China catre totalitarism. Nu mai este vorba de autoritarismul erei reformelor, ci de revenirea la puterea absoluta de pe vremea lui Mao. Cine vrea sa-Si faca din China aliat sau dusman trebuie sa tina cont de asta.

Text de Steve Tsang, directorul SOAS China Institute de la Scoala de Studii Orientale si Africane Universitatii din Londra. Textul a fost publicat de Project Syndicate

Pregatirile pentru summitul de doua zile dintre presedintele american, Donald Trump, gardianul capitalismului, si liderul comunist chinez, Xi Jinping, au reflectat presupunerea predominanta din administratia de la Washington ca China poate fi tratata ca oricare alta putere in ascensiune, dispusa sa negocieze acorduri pragmatice cu hegemonul global aflat la putere. Cu toate acestea, China lui Xi reprezinta cu totul altceva: o tara aproape totalitara, cu o strategie clara si ambitioasa de a depasi SUA si de a reface ordinea globala. Ghidata de "Visul chinezesc" al lui Xi de regenerare nationala, Republica Populara Chineza nu urmareste doar sa creeze o lume bipolara sau sa ia locul SUA. Nici nu aspira sa mosteneasca poverile si obligatiile care au insotit suprematia Americii. In schimb, China cauta preeminenta globala sub propriile conditii, remodeland ordinea internationala in moduri care reflecta propriul sistem politic, valorile si interesele sale. Desi China recunoaste importanta relatiei sale bilaterale cu SUA, strategia sa globala nu este centrata pe aceasta. Mai degraba, este ghidata de "gandirea lui Xi Jinping" si implementata sub conducerea Partidului Comunist Chinez (PCC). Natura sistemului politic al Chinei - si modul in care acesta fuzioneaza cu ideologia statului - modeleaza profund abordarea fata de afacerile internationale. Daca China ar fi doar o alta putere autoritara cu ambitii regionale expansive, ar putea fi inclinata sa se alature Statelor Unite ale lui Trump in impartirea lumii in sfere de influenta. Cu toate acestea, politica sa externa nu este reactiva; in primul rand, este condusa de urmarirea unei guvernari totalitare. Pentru SUA, aceasta inseamna ca competitia cu China nu poate fi inteleasa doar prin prisma traditionala a politicii marilor puteri. Pentru a interactiona eficient cu China, factorii de decizie politica din SUA trebuie sa recunoasca faptul ca ambitiile geopolitice ale lui Xi sunt inseparabile de proiectul sau totalitar mai amplu.

Doua carti noi importante, scrise de academicieni proeminenti din SUA, ofera o intelegere mai profunda a fortelor ideologice si institutionale care modeleaza ascensiunea Chinei. Ei spun ca revenirea treptata a Chinei la totalitarism nu este un accident istoric cauzat de ascensiunea la putere a lui Xi, ci mai degraba este o caracteristica structurala a sistemului politic chinez, care are implicatii de amploare dincolo de China insasi. In lucrarea "Gene institutionale: Originile institutiilor si totalitarismului din China", Xu Chenggang de la Universitatea Stanford se bazeaza pe istoria chineza, rusa si occidentala pentru a explica de ce China ramane blocata in modele institutionale care reproduc regimul totalitar. Cartea lui Pei Minxin "Visul destramat al Chinei: Cum reforma a reinviat totalitarismul", se concentreaza asupra erei post-Mao Zedong urmarind radacinile traiectoriei din ce in ce mai autoritare a Chinei pana la abordarea lui Deng Xiaoping privind "reforma si deschiderea". Desi Xu si Pei trateaza problema din unghiuri diferite, ei ajung la concluzii izbitor de asemanatoare. In timp ce Xu spune ca revenirea Chinei la totalitarism a fost inscrisa in ADN-ul regimului, Pei apreciaza ca factorul decisiv a fost decizia lui Deng de a pastra statul leninist cu un singur partid, urmarind in acelasi timp reforma economica. Prin mentinerea monopolului politic al PCC, Deng a blocat democratizarea si a pregatit scena pentru aparitia in cele din urma a unui lider ca Xi, scrie Pei. In centrul ambelor carti se afla o intrebare fundamentala: ce este mai exact totalitarismul? Xu il defineste ca "un tip extrem de autocratie moderna caracterizata prin controlul total asupra societatii prin intermediul unui partid totalitar" care se bazeaza pe "ideologie, politie secreta, forte armate, mass-media si organizatii (inclusiv afaceri) in intreaga societate" pentru a domina resursele si viata sociala. Acest lucru il distinge de autoritarism, care nu depinde de o ideologie atotcuprinzatoare si nu urmareste un control strict asupra societatii si economiei. Dupa cum subliniaza Xu, totalitarismul modern a aparut in urma Revolutiei Bolsevice din 1917. In opinia sa, totalitarismul comunist a prins radacini in China nu doar datorita sprijinului sovietic pentru PCC-ul aflat la inceput de drum si pentru Mao, ci si pentru ca propriile traditii institutionale ale Chinei au facut societatea chineza mai receptiva la acesta. Cu toate acestea, este indoielnic ca China contemporana merita eticheta de "totalitarism". In timp ce Xu o clasifica in mod inechivoc ca atare, Pei adopta o viziune mai nuantata, scriind ca Xi a apropiat China mai mult de totalitarism decat de autoritarism. In schimb, China de astazi poate fi descrisa mai degraba ca aspirand la totalitarism. Nu a ajuns inca in acest punct. Desigur, agenda lui Xi "O tara, o ideologie, un popor, un partid si un lider" - centrala pentru "Visul sau chinezesc de regenerare nationala" - nu lasa prea multe indoieli cu privire la intentiile sale, dar proiectul ramane incomplet. In ciuda aparatului de stat masiv al PCC, a sistemelor sofisticate de supraveghere digitala si a cerintei ca cetatenii chinezi sa studieze "gandirea lui Xi Jinping", regimul nu exercita control total asupra economiei si nici nu a eliminat libertatea individuala altundeva decat in afara domeniului politic. Accesul la informatie este un exemplu in acest sens. China poate ca nu are un internet liber si deschis, dar vastul intranet construit de PCC ofera in continuare cetatenilor o libertate remarcabila de a naviga, a face cumparaturi, a comunica si a consuma divertisment online. Nimic comparabil nu exista in China lui Mao. Xu este mai pesimist decat Pei. Daca totalitarismul este inradacinat in genele institutionale ale Chinei, asa cum scrie el, democratizarea ar necesita inlocuirea acelor modele adanc inradacinate cu unele prodemocratice - o perspectiva la granita cu fantezia.

Cititi continuarea pe www.businessmagazin.ro

Traducere si adaptare: Bogdan Cojocaru