Business international

Emmanuel Macron are reputatia de a fi presedintele bogatilor. La acest lucru a contribuit faptul ca inainte de a deveni seful statului francez a lucrat pentru corporatii.

Insa de cand el este presedinte, din 2017, indicele CAC 40, al actiunilor celor mai mari companii franceze, a crescut cu doar 45%, dupa o evolutie volatila amplificata anul acesta de instabilitate politica si probleme bugetare. Spre comparatie, indicele bursier DAX al actiunilor companiilor germane a urcat in aceeasi perioada cu peste 120%. Daca in protestele din Franta din ultimele zile lui Macron si elitei politice franceze li se reproseaza scaderea puterii de cumparare a consumatorului si neglijarea unor servicii esentiale pentru populatie, cum este educatia, nici companiile n-au avut vremuri mai bune. Este logic sa fie asa deoarece intr-o anumita masura veniturile companiilor depind de cheltuielile populatiei.

Astfel, se poate spune ca din 2017 si pana acum Franta a stagnat la nivel de trai si a ramas in urma celorlalti mari concurenti europeni la dezvoltarea capitalului. In paralel, conditiile de finantare ale statului francez se degradeaza. In aceste conditii, devine tot mai justificata intrebarea in ce masura problemele Frantei pot afecta restul Europei.

Joi, actiunile grupului de produse de lux Hermes au inregistrat o scadere de peste 7%. Rezultatele financiare ale companiei au dezamagit, acestea fiind afectate de performantele slabe de pe piata din China. Titlurile bancii BNP Paribas au coborat cu peste 3%, evolutie in ton cu cele ale altor banci europene. Sectorul este lovit de nervozitatea generala de pe piete cauzata de problemele Frantei. Randamentele obligatiunilor guvernamentale franceze cu scadenta la 10 ani, reper pentru costurile de finantare ale statului, au sarit de 5% pentru prima data in ultimii 24 de ani.

Aceasta inseamna ca Franta se imprumuta mai scump ca niciodata in ultimul sfert de secol. Se imprumuta mai scump si decat SUA, unde datoria record se umfla necontrolat. Asa ceva nu s-a mai intamplat din 2013, potrivit The Guardian. Diferenta dintre randamentele franceze si cele germane, bund-urile germane fiind active adapost pentru vremuri nesigure, a ajuns la cel mai ridicat nivel de dupa criza datoriilor din zona euro. "Spread-ul" este considerat un indicator al riscului.

O astfel de diferenta a mai fost atinsa o singura data de cand euro a fost creat, in 2011, la apogeul crizei euro, si doar pentru scurt timp. Inainte de acel an, spread-ul a atins niveluri similare doar in 1990, in era francului francez si a marcii germane.

Pentru ziarul Le Monde, situatia de pe piete este un simbol puternic al crizei duble care zguduie Franta: una bugetara si una politica. Dar distrugerile sunt auto-provocate. Nu au cauze externe.

Observatorii nu au vesti bune. "Pietele nu se pot concentra niciodata pe mai mult de doua lucruri odata", spune Gilles Mo"c, economist sef la AXA Group. In prezent, Franta este in centrul ingrijorarilor lor, iar investitorii nu vor tempera presiunile pana nu vad imbunatatiri, a precizat el.

Seful de la Deutsche Bank a avertizat ca turbulentele din Franta reprezinta iun semnal de trezire" pentru toate tarile impovarare cu datorii. El a asigurat ca Franta nu se confrunta "inca" cu o criza a datoriilor, dar a spus ca se teme ca instabilitatea poate continua pana la alegerile pentru presedinte din primavara anului viitor.

In ultima saptamana, actiunile Carrefour s-au prabusit cu mai mult de 15%. Managementul retailerului a avertizat ca vanzarile ii vor fi afectate de protestele din marile orase franceze. Carrefour are deja un model de business neinspirat, dovada fiind retragerea din mai multe tari membre ale UE.

Aceasta este o modalitate prin care tensiunile sociale se pot propaga pe piete. Oficialii guvernamentali francezi, dar si cei de la BCE, au cautat sa linisteasca pietele spunand, si ei, ca situatia financiara a Frantei nu impune interventii de urgenta.

Dar fiecare zi de proteste si turbulente creeaza ingrijorari suplimentare si reduce timpul si forta guvernului francez de a consolida finantele. In plus, fiecare zi de proteste creeaza costuri suplimentare prin franarea PIB-ului, dupa cum au remarcat analistii de la ING. Iar Franta a ramas in urma celorlalte economii mari europene la crestere economica.

Riscul este ca problemele sa se acumuleze si furtunile individuale sa se uneasca pentru a deveni mama furtunilor, o furtuna perfecta de crize.

Unii analisti iau in considerare si efectul de contagiune. Spre exemplu, publicatia elena Kathimerini se intreaba daca nu cumva si Grecia poate ajunge ca Franta. Si acolo tensiunile sociale sunt mari. Dupa criza datoriilor, Grecia a devenit exemplara in aplicarea disciplinei bugerare. Insa costul il plateste consumatorul. O parte semnificativa din populatie este sub presiuni enorme din cauza inflatiei, a crizei locuintelor si sentimentului tot mai intens sa inegalitatile cresc.

Foreign Policy Magazine a descris candva PIB-ul ca fiind "o fereastra spre sufletul economiei".

Creste Saburre praemuniet satis pretosius cath.