Opinii

Cu exceptia presei sportive, Cristian Chivu nu prea a primit recunoasterea pe care ar fi meritat-o pentru faptul ca a castigat cu Inter Milano, ca antrenor, titlul de campion al Italiei, top 3 campionate din Europa.

In ciuda parerilor de inceput, ca nu are deloc experienta la nivel inalt pentru ca nu a condus o echipa de top, Chivu a reusit sa castige fiind in fruntea unuia dintre cele mai mari branduri din fotbal din Europa si din lume.

A fi antrenorul unei echipe de fotbal e ca si cum ai conduce o companie, pentru ca un club de fotbal este un business de sus pana jos. El a condus, de fapt conduce, pentru ca si-a prelungit contractul cu Inter, unul dintre cele mai cosmopolite vestiare ale unui club de fotbal, cu jucatori din diferite tari care vorbesc toate limbile pamantului.

Sa castigi titlul in Italia cu Inter ca antrenor este o realizare fabuloasa, care inseamna mult mai mult decat un simplu titlu. El a castigat acolo unde nu sunt prea multi cei care au sansa sa antreneze si chiar sa castige.

Mergand intr-un alt registru, Dan Sucu, proprietarul Mobexpert si al clubului de fotbal Rapid, a primit prea putina importanta pentru faptul ca a cumparat un club de fotbal din Italia din prima liga (pentru cei care sunt interesati, Dan Sucu este si noul investitor in Ziarul Financiar si BUSINESS Magazin, unde scriu acest articol).

Nu sunt prea multe ocazii intr-o viata cand poti sa cumperi un club de fotbal in Italia si sa stai in tribuna cu establishmentul economic, de business si politic al Italiei si al Europei, dar nu numai.

Spre exemplu, Inter Milano este un club detinut de un investitor american, care detine unul dintre cele mai influente fonduri de investitii din lume. Intr-o piata globala, sa fii antrenorul lui Inter si chiar sa castigi campionatul, respectiv sa detii un club de fotbal in Italia este ceva ce nu e la indemana oricui.

Noi, Romania, avem mult prea putine exemple de executivi, antreprenori care sa conduca si sa detina branduri globale de care sa fi auzit multa lume.

De Mobexpert am auzit numai noi, dar de Genoa a auzit mult mai multa lume. Am pornit cu ideea acestui articol pentru a spune ca suntem mult prea putin internationali, suntem mult prea putin globali prin realizarile de pana acum.

Avem mult prea putini executivi care au reusit sa acceada in conducerile unor companii globale, avem mult prea putini executivi care au reusit afara, in companiile globale. Din Romania au plecat dupa '90 peste 5 milioane de romani, pleaca si acum, dar nu am cucerit lumea din punct de vedere executiv.

La fotbal, care este un sport global, ii numaram pe degete pe fotbalistii romani sau care intr-un fel sau altul au origine romana care joaca in campionatele de top. Tocmai si de aceea nu mai avem rezultate la fotbal, calificarea la Campionatul European de Fotbal din 2004 fiind o exceptie care nu a mai putut fi replicata.

Toti jucatorii romani care reusesc sa obtina un contract afara si nu in campionatele de top - Anglia, Spania, Italia, Germania, Olanda - nu rezista prea mult si se intorc repede acasa ca sa joace in campionatul local.

La fel este si situatia cu destul de multi corporatisti romani care reusesc sa obtina pozitii regionale sau globale, dar care se intorc mult prea repede acasa.

Ca si in fotbal, este greu sa castigi teren in corporatiile internationale si sa ajungi in pozitiile cele mai de top.

Intrebarea este: de ce, de ce nu reusim afara, cand romanii au sansa istorica de a fi parte a lumii globale in toate domeniile fara niciun fel de bariera? De ce ne tot intoarcem acasa atat de repede, fara atat de multe realizari si pozitii de conducere obtinute?

Chivu si-a dorit sa reuseasca in strainatate ca antrenor, asa cum a reusit ca fotbalist, mai mult decat sa revina in tara, ca ceilalti din generatia lui.

Nu poti sa fii global, nu poti sa stapanesti un vestiar global de acasa.

In business avem mult prea putine exemple de companii romanesti care au reusit la nivel regional, european, global. Cele care au reusit - UiPath, Bitdefender, Digi - au realizat ca piata lor nu este in primul rand Romania, ci lumea toata, acolo unde te poate duce globalizarea.

Noi ne uitam la unguri, la polonezi, la cehi, la austrieci, la nemti, la francezi, la americani, care ne-au cucerit la noi acasa, dar invatam mult prea putin de la ei. Plus ca retorica noastra revine acum la cea de "ne fura strainii tara".

Noi credem ca suntem internationali, dar nu prea suntem, si ne tot intoarcem acasa.

Aceasta opinie a aparut prima data pe Business Magazin.