Opinii

La o luna de la izbucnirea razboiului din Orientul Mijlociu, situatia nu da deloc semnale ca s-ar putea ajunge curand la un deznodamant al pacii, asa incat este necesar sa fie gandite din timp masurile potrivite pentru a confrunta riscuri pe care putini le-ar fi vazut materializate in urma cu cateva luni.

Foarte probabil ca in ceea ce priveste combustibilii riscul cel mai mare nu va fi de crestere a pretului la niveluri si mai mari decat cele din prezent, deja duble fata de cele de dinaintea izbucnirii conflictului, ci pur si simplu de intrerupere a aprovizionarii.

Pe masa guvernului trebuie sa fie acum scenarii care sa prevada inclusiv prelungirea luni de zile a razboiului si scaderea cu 20% a ofertei mondiale de petrol pe o perioada lunga de timp. Energia devine o chestiune de securitate si nu este exclus sa asistam la o militarizare a lanturilor de aprovizionare cu energie la nivel national, regional si mondial.

Am scris in acest colt de pagina de zeci de ori ca piata energiei nu este piata sau cel putin nu este o piata precum cea a merelor sau a cerealelor care pot fi transportate dintr-un loc in altul. Si acelea, daca pot fi transportate, pentru ca s-a vazut ceea ce s-a intamplat cu cerealele ucrainene. Si ca in energie chestiunea primordiala este accesul, nu pretul. Ca trebuie sa pastram gazul din rezervele terestre, sa nu-l mai exploatam si sa trecem tot consumul tarii de gaz din 2027 pe exploatarea din Neptun Deep din Marea Neagra pentru a lasa si generatiilor viitoare ceva. Nu bani. Banii nu au valoare cand nu ai marfa. Sa lasam resurse extractibile. Coridorul vertical? Prin cate stramtori de tip "Hormuz" va trebui sa treaca LNG-ul american ca sa ajunga in Grecia? Daca se supara maine paznicii Gibraltarului, spaniolii si englezii? Stie cineva ce va fi peste un an sau peste zece, cand vedem ce e in lume azi?

Cand in casa ai un singur fir de curent electric si o singura teava de gaz sa vii cu fantasmele "pietei libere", a "competitiei"... este de mirare cata lume mai poate crede in asemenea minuni. Poti sa scrii cate legi vrei. Hartia suporta orice. Daca nu respecti legile fizicii, sunt degeaba. In Ungaria MOL are monopol pe tot ce inseamna energie neelectrica, inclusiv transportul si distributia de gaze, iar MVM pe tot ce inseamna productia, transportul, furnizarea si distributia de energie electrica. In Franta la fel, Electricite de France are productia, transportul, furnizarea si distributia. In Italia, in Germania, in Cehia - unul sau doua-trei mari grupuri care au tot. Energia este politica de stat in toata lumea, daca vrei sa ai un stat si nu o populatie la mana altor state.

Cei mari se bat acum pe fata, cu riscul de a da foc lumii intregi, pe resurse de petrol si gaze. Businessul din energie se militarizeaza si s-ar putea ca, daca mai continua atacurile iranienilor asupra firmelor americane din Golf, sa se militarizeze si orice companie care prin activitatea sa devine strategica pentru un stat. Iranul ataca cu drone si rachete cartierele din Golf unde stiu ca locuiesc angajati ai firmelor americane, nu numai bazele militare. Oameni din zona spun ca iranienii au dezvoltat in ultimele decenii adevarate rocket-city, orase pentru rachete, unde in buncare subterane sunt construite sute de rachete si drone pe zi. Se pare ca dansul va mai continua.

Dar oricum se va termina razboiul din Iran, in lumea care va urma componenta de securitate va deveni dominanta in energie si nu este exclus sa devina in viitor si businessurile strategice. Accelerarea lumii in ultimele decenii prin investitiile in tehnologie si emergenta unor noi puteri economice a creat intai o foame de energie teribila, dar va mai urma si acutizarea altor cerinte.

Atacul SUA asupra Iranului a fost explicat in aceasta saptamana la Bucuresti de catre directorul unui mare fond de private equity american, Seth Bernstein de la Bernstein Equity Partners, cu active de 900 mld. dolari sub administrare, prin necesitatea reechilibrarii lumii in jurul petrolului. "Presedintele Trump a facut la timp ceea ce trebuia facut, a intervenit pentru balansarea puterilor. E o miscare pentru urmatorii 20 de ani, o miscare pe termen lung. A deschis Siria, Venezuela, va deschide Iranul. Nu va grabiti sa criticati filmul pana nu vedeti scris The End, nu e finalul. Urmeaza o epoca de crestere incredibila", a declarat Berstein optimist la conferinta The Economist desfasurata in aceste zile la Bucuresti in fata unei asistente destul de rezervate. In paranteza fie spus, este induiosator cum jurnalistii The Economist, saptamanal de business britanic, discuta despre ce face sau nu face Uniunea Europeana in relatie cu membrii sai dupa ce britanicii au intors spatele UE prin Brexit. Poate ca totusi ar fi nimerit ca astfel de discutii despre UE sa fie pe platforme tot din interiorul UE.

Intr-o lume in care, intr-un mediu tot mai primejdios, fiecare tara se vede ca se uita tot mai atent la cum isi administreaza propriile resurse si cum ia in calcul cele mai dificile scenarii, nu trebuie uitat ca britanicii au considerat ca le este mai bine singuri decat impreuna cu europenii.

Un semnal de trezire la realitate si de evaluare a ceea ce se poate face aici, impreuna cu vecinii, l-a dat pe aceeasi scena un fost premier turc: cate intalniri ale ministrilor de externe si ai energiei ai tarilor din regiune, Turcia, Grecia, Bulgaria, Romania au avut de cand a izbucnit razboiul din Iran, s-a intrebat el? Unde sa gasesti energie cand ai nevoie daca nu la vecini?

Ar fi bine ca ceea ce se intampla de cativa ani in lume sa fie doar efectele initiativelor unor oameni care daca vor fi schimbati lucrurile se vor regla, dar multe date arata ca sunt dezechilibre care s-au acumulat. La istorie, la lectiile despre razboaie, era un paragraf intitulat: Tensiunile internationale care au precedat aparitia razboiului. Cand pacea se demodeaza si aproape ca a devenit interzis sa folosesti acest cuvant in Europa in ultimii patru ani, nu ramane decat sa culegi fructele amare ale razboiului.