Opinii

Noul studiu " Analiza cu privire la valoarea adaugata si contributia a trei sectoare strategice la economia nationala: productia agricola primara, procesarea alimentara, distributia si comercializarea agroalimentara ", realizat de Deloitte Romania si efectuat la solicitarea patronatului Concordia, revine cu ideea fragmentarii excesive a terenurilor agricole, tema preluata din analiza SWOT de tara, expusa intr-un studiu anterior tot de Deloitte impreuna cu ASE Bucuresti. Asa cum am declarat anterior, analiza SWOT din astfel de studii, cu prezentarea ca punct slab a fragmentarii terenurilor agricole si numarul mare de mici fermieri, poate fi valabila pentru investitorii interesati de achizitia unor suprafete extinse, categorie deja bine reprezentata in agricultura romaneasca. Din punctul vedere al investitorilor straini atrasi de suprafetele mari agricole din Romania, este un punct slab. Intrebarea reala este alta: ne dorim comasare pentru a facilita vanzarea catre aceste grupuri sau vrem sa consolidam si sa sprijinim micii fermieri autohtoni, care mentin diversitatea si rezilienta sectorului? Fragmentarea nu este doar o problema de teren, ci de capacitate de abordare strategica la nivel national.

Ca reprezentant al micilor fermieri din domeniul agriculturii ecologice voi reveni asupra riscului comasarii fortate pentru interesele marilor investitori de a prelua materii prime din Romania. Desi comasarea terenurilor faciliteaza agricultura de mare precizie si atrage capital strain, aceasta vine cu dezavantaje structurale precum declinul comunitatilor, deteriorarea solurilor si a peisajului rural sau monocultura, investitorii mari tinzand spre investitii in culturi de camp (grau, porumb, floarea-soarelui) destinate exportului de materie prima. Este evident ca acest scenariu, deja manifestat plenar, vulnerabilizeaza Romania la fluctuatiile preturilor globale si ii afecteaza competitivitatea. Pe langa asta, se va pierde in continuare biodiversitatea: exploatarea intensiva pe suprafete imense afecteaza ecosistemele locale, spre deosebire de mozaicul agricol creat de micii fermieri.

Care este alternativa? Cresterea capacitatii de asociere a micilor fermieri, adica puterea prin asociere. Raspunsul nu este neaparat marirea proprietatii individuale, ci asocierea in cooperative si clustere. Se poate atinge astfel eficienta fara instrainare pentru micii fermieri care pot achizitiona inputuri mai ieftine si pot negocia preturi mai bune de vanzare, pastrand in acelasi timp proprietatea asupra pamantului. Mai mult, se asigura acces la lantul de valoare: un mic fermier singur nu poate livra catre supermarketuri sau la export. Asociat, el devine parte dintr-un flux stabil de aprovizionare.In plus, fermele mici se pot adapta mai rapid la cerintele pietei pentru produse bio, artizanale sau de nisa (ex. plante medicinale, fructe de padure), care au o valoare adaugata mult mai mare decat cerealele vrac, iar micii fermieri sunt actori centrali in bioeconomia locala, unde deseurile de la o ferma devin resurse pentru alta, mentinand capitalul in interiorul comunitatii.

Daca studiile SWOT indica fragmentarea ca punct slab, ceea ce este o exprimare incorecta, solutia strategica nu ar trebui sa fie eliminarea micilor fermieri, ci modernizarea organizarii lor. Investitiile straine "sanatoase" in anii urmatori ar trebui sa fie dirijate de catre autoritati, nu spre achizitia de pamant, ci spre unitati de procesare locala care sa colecteze de la micii producatori, infrastructura logistica si de depozitare (centre de colectare) sau tehnologii de transformare digitala, inclusiv de certificare si trasabilitate pentru produsele romanesti, in special bio.Sprijinirea micilor fermieri autohtoni nu este un act de caritate, ci o strategie economica pragmatica pentru a evita transformarea agriculturii romanesti intr-o simpla anexa extractiva a pietelor globale.

Tensiuni intre marea exploatatie si ferma mica exista peste tot in lume, chiar daca cea din urma este recunoscuta ca esentiala pentru siguranta alimentara locala si biodiversitate. Desi in anul 2025, s-au adoptat masuri de sprijin direct, implementarea lor are multe necunoscute. Platile redistributive prin care fermele mici primesc un sprijin financiar anual crescut (pana la 3.000 euro conform noilor norme PAC din decembrie 2025) pentru a ramane viabile in fata presiunii marilor jucatori, pot asigura integrarea in lanturi scurte. Plata redistributiva de pana la 3.000 euro anual poate actiona ca o plasa de siguranta, reducand riscul de abandon al terenurilor si ajutand fermele mici sa acopere cresterile de costuri la inputuri..

Prin stimularea consumului local intens sustinuta de Inter-Bio, comunitatile devin mai putin dependente de importurile volatile. Consumatorii au acces la produse mai proaspete, cu o amprenta de carbon redusa, sprijinind totodata biodiversitatea prin mentinerea soiurilor traditionale specifice micilor exploatatii. Profitul reinvestit local sustine mici afaceri conexe (procesare artizanala, agroturism), contribuind la revitalizarea satelor si la mentinerea tinerilor in zonele rurale.

Dar atentie, stim ca exista o capacitate scazuta de accesare a programelor de finantare de catre micii fermieri, in ciuda eforturilor de simplificare, iar birocratia ramane o provocare majora. In proiectele de investitii apar dificultatile majore. Potrivit unei analize din 2025, doar 30% dintre agricultori au reusit sa obtina finantare europeana sau nationala, in timp ce 70% nu au accesat deloc aceste fonduri. Programele anterioare au fost criticate pentru ca favorizau exploatatiile mai mari, necesitand un nivel ridicat de dezvoltare prealabila pentru a fi accesate. Mai mult, sesiunile de depunere pentru noile masuri de sprijin, inclusiv cele pentru tinerii fermieri (cu finantare de pana la 50.000 euro), au fost lansate abia spre finalul anului 2025, iar unele vor continua in 2026 si este prea devreme pentru a evalua rezultatele concrete ale acestor noi initiative.

Perceptia fermierilor

Fermierii se confrunta in continuare cu proceduri administrative complexe. Desi au fost aduse simplificari la nivelul Politicii Agricole Comune (PAC) sau Planului National pentru Agricultura Ecologica (PNAE), implementarea nationala si cerintele birocratice, pot crea rezistenta si dificultati, deoarece nu tin intotdeauna cont de cunostintele practice ale fermierilor. Astfel, desi banii alocati prin plati directe sunt absorbiti eficient de APIA, accesarea fondurilor pentru dezvoltare si investitii ramane o provocare semnificativa pentru majoritatea fermierilor mici, din cauza barierelor birocratice cum se arata intr-un studiu publicat de CECCAR ( https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/doar-30-dintre-agricultori-au-reusit-sa-obtina-finantare-europeana-sau-nationala-in-2025 )

Prin proiectele sale atat Asociatia Inter-Bio, cat si Asociatia Centrelor de Afaceri pentru Export (ACEX) si-au propus sa scoata micii fermieri dintr-un "con de umbra" al unui model perdant. La nivelul Asociatiei Inter-Bio, dezvoltarea de ferme-pilot si retele de consiliere, in special pe zona ecologica care sa valideze modele de afaceri sustenabile pentru suprafete mici, este ceea ce ne preocupa. Aceste ferme nu trebuie sa faca agricultura de subzistenta, ci agricultura ecologica si de inalta valoare, unde pretul pe kilogram este mult mai mare, compensand lipsa suprafetelor mari. Prin intermediul ACEX (Asociatia Centrelor de Afaceri pentru Export), s-a promovat si pus in aplicare ideea ca exportul trebuie sa fie de produse cu valoare adaugata, nu de resurse brute. Micii fermieri pot accesa pietele externe doar daca se unesc sub branduri regionale sau colective. Fara aceasta comasare a "vointei comerciale" (nu neaparat a proprietatii), mica ferma ramane captiva pietei locale care nu ofera totdeauna preturi corecte. Romania nu trebuie sa aleaga intre "ferme gigant" si "ferme mici sarace". Singura cale este integrarea pe lanturi valorice scurte si medii, unde micul producator este parte a unui sistem mai mare (cluster) care ii asigura procesarea si desfacerea, pastrandu-i in acelasi timp autonomia terenului. Iar investitorul strain ar trebui conditionat din start sa intre in acest model, sa produca si sa proceze in Romania, sa se insereze pe lanturile locale pentru consumatori nationali si internationali.