Opinii

Este bine cunoscut faptul ca negociatorii romani au pus accent pe oportunitatile din sectoarele industriale si de servicii mizand sa utilizeze acest acord pentru a-si diversifica sursele de aprovizionare cu resurse necesare tranzitiei verzi, reducand dependenta de alte piete extracomunitare sau pentru a stimula exportul de produse industriale romanesti. In sustinerea acestei abordari, inalti oficiali invoca date potrivit carora Romania a exportat catre tarile Mercosur (Brazilia, Argentina, Uruguay, Paraguay) produse industriale in valoare de 176,5 milioane euro , pentru care s-au platit 47,4 milioane euro taxe vamale, ceea ce va permite o stimulare a exportului romanesc la aceasta grupa de produse. Ni se spune, fara date foarte clare, ca sectorul agro-alimentar romanesc nu va suferi prea mult si va fi protejat. Chiar asa?

Sa analizam pe cifre cum va fi afectat numai sectorul cerealelor, nu neaparat in mod direct.Ar putea exporturile din Mercosur sa afecteze exporturile noastre pe piata europeana? In primele 8 luni din 2024, Romania a exportat cereale si produse pe baza de cereale in valoare de 2,398 miliarde euro, cu 18% mai putin fata de anul anterior. Pe intreg anul comercial 2024/2025 (iulie 2024 - iunie 2025), exporturile totale de grau, orz si porumb au depasit 1,94 miliarde euro (grau: 1,24 mld. €, orz: 391 mil. €, porumb: 304 mil. €). Vom atinge aceeasi performanta la export dupa intrarea in vigoare a acordului?

Peste tot in UE se spune ca agricultura este vulnerabila si reprezinta un "risc major". Produsele sud-americane (carne de vita, pasare, zahar, cereale) ar putea inunda piata europeana la preturi mult mai mici, deoarece producatorii din Mercosur nu sunt obligati sa respecte aceleasi standarde stricte de mediu si fitosanitare ca fermierii romani sau sau exista incertitudini privind aplicarea efectiva a clauzelor prevazute in acord. Principalul efect resimtit de fermierii romani va fi o concurenta sporita pe pietele din statele membre UE unde Romania exporta traditional. Desi cerealele romanesti vor continua sa circule liber, marii importatori vest-europeni vor avea acum acces preferential si la volume semnificative de cereale mai ieftine din Brazilia si Argentina . Acordul introduce cote tarifare preferentiale pentru cerealele din Mercosur, in special pentru porumb (care va intra cu tarife reduse sau zero). Romania este un exportator major de porumb in UE, iar volumele suplimentare din America de Sud vor exercita o presiune descendenta asupra preturilor de referinta la nivel european. Daca importurile din Mercosur determina scaderea preturilor cerealelor pe pietele europene cheie (cum ar fi Franta,Olanda sau Germania), fermierii romani vor trebui sa accepte preturi mai mici pentru a ramane competitivi. Exista temeri ca, odata ajunse in UE, cerealele din Mercosur ar putea fi redistribuite in interiorul pietei unice, ajungand sa concureze direct cu cele romanesti in porturi sau centre logistice comune.

Dar si procesatorii romani se vor confrunta cu riscuri majore. Pe langa materii prime, vor intra pe piata produse procesate din America de Sud la preturi competitive, subminand productia locala care nu are lanturi valorice puternice pentru a absorbi socuri externe. Mai mult, spre deosebire de marile corporatii agroindustriale din Brazilia sau Argentina, fermierii mici din Europa si Romania nu au "economii de scara" pentru a concura la preturi posibil de dumping. Protestatarii din multe tari, inclusiv Romania, avertizeaza ca acest acord va accelera inchiderea fermelor mici si va duce la declinul economic al zonelor rurale. Mai mult, in timp ce costurile lor de productie au crescut din cauza preturilor la energie si a noilor taxe verzi, fermierii se tem ca inundarea pietei cu produse ieftine va prabusi preturile de achizitie.

Desi Romania nu este cel mai mare producator european de carne de vita, industria locala a crescut semnificativ in ultimii ani, iar sectorul avicol (carnea de pasare) a devenit unul dintre cele mai performante din agricultura romaneasca. Contrar perceptiei, Romania a atins in 2025 recorduri istorice in exportul de carne de pasare, depasind pragul de 100 de milioane de euro pe pietele terte. Fermierii locali se tem ca importurile masive de pui ieftin din Brazilia (cel mai mare exportator mondial) vor prabusi preturile pe piata interna si europeana, unde producatorii romani au investit masiv in standarde de bunastare animala.

Chiar daca productia de carne procesata de vita este mai mica, Romania este un lider european la exportul de bovine vii. Fermierii se tem ca deschiderea pietei UE pentru carnea de vita sud-americana va reduce cererea europeana pentru animalele crescute in Romania, afectand direct veniturile crescatorilor de taurine. Ei acuza Comisia Europeana ca "sacrifica agricultura" pentru a favoriza exporturile industrialesi accesul la materii prime critice.

Romania este un mare producator de cereale, iar o parte importanta din aceasta productie merge catre furajarea animalelor la nivel local. Daca fermele autohtone de pasari si vite se inchid din cauza importurilor ieftine de carne, va scadea si cererea interna pentru cerealele romanesti.

Fermierul roman certificat organic sau participant in scheme de agricultura regenerativa (carbon farming), ar putea fi intr-o pozitie mult mai sigura decat un producator conventional fiind protejat de taxele pe carbon si de regulile anti-defrisare, dar succesul sau depinde acum de capacitatea statului roman de a controla riguros daca importurile respecta intr-adevar aceste standarde de mediu. Fermierii bio nu se simt "in siguranta" in ciuda protectiilor legale. Ei considera ca acordul Mercosur promoveaza un model agricol diametral opus celui promovat de UE prin Strategia "Farm to Fork", creand un sistem neloial in care standardele inalte europene devin o povara economica in fata importurilor sud-americane. IFOAM Organics Europe, structura europeana de sustinere a agroecologiei, participa la randul lor la valul de critici, dar pozitia lor este mai nuantata decat cea a fermierilor conventionali. Desi teoretic sunt mai protejati de reglementari, acestia vad in acordul Mercosur o amenintare la adresa integritatii intregului sistem alimentar european. Pozitia IFOAM Organics Europe este si mai transanta considerand ca agricultura ar fi trebuit sa fie exclusa din acord pentru ca acordul pune in pericol capacitatea fermierilor europeni de a produce hrana in mod sustenabil, punandu-i in competitie directa cu modele de productie industriala masiva si exista riscul de "diluare" a standardelor. Desi exista clauze de echivalenta, sistemele de control din tarile Mercosur nu pot garanta aceleasi rigori ca cele europene, ceea ce poate duce la intrarea pe piata a unor produse etichetate "bio" care nu respecta realitatea standardelor UE. Chiar daca fermierii bio au protectii specifice (taxe pe carbon, certificari bio), acesti fermieri se tem de un efect de domino.

O scadere generala a preturilor la produsele conventionale importate (ex. carnea de vita braziliana) pune presiune si pe preturile produselor bio. Daca diferenta de pret devine prea mare, consumatorii vor migra catre produsele de masa ieftine, distrugand cererea pentru bio.

Pentru micul producator roman, acordul Mercosur nu schimba "regulile jocului" (care erau deja dure), ci creste miza si viteza cu care este scos de pe piata. Daca pana acum se lupta cu preturile impuse de multinationalele locale, acum se va lupta cu preturile agriculturii industriale din America de Sud, unde costurile cu forta de munca si reglementarile de mediu sunt mult mai relaxate.

Micul producator de materie prima bruta (lapte, carne de porc/vita la carcasa) care nu este integrat intr-un lant de procesare propriu are sanse minime sa supravietuiasca acestui posibil nou val de importuri ieftine.

Daca marii procesatori nu mai cumpara de la localnici, micul producator nu are capacitatea logistica sa exporte sau sa proceseze singur. Statul roman a promis "masuri compensatorii" si subventii suplimentare pentru a contracara efectele Mercosur, dar istoria subventiilor arata ca acestea ajung adesea fie la marii latifundiari si nu la micii producatori, fie ajung cu mari intarzieri.

Fermierii europeni sunt obligati sa respecte reguli extrem de stricte privind mediul, bunastarea animalelor si utilizarea pesticidelor (conform Green Deal). Ei protesteaza pentru ca acordul permite importul masiv de produse (in special carne de vita si pasare) din tari Mercosur unde se e folosesc pesticide interzise in UE sau standardele de mediu sunt mult mai relaxate, ceea ce face ca productia lor sa fie mult mai ieftina.

Desi UE a negociat mecanisme de protectie (precum "frana de urgenta"), asociatiile de fermieri (ex. COPA-COGECA) considera ca acestea sunt insuficiente si greu de aplicat in practica pentru a opri fluxul constant de marfa ieftina odata ce taxele vamale sunt eliminate. De exemplu, desi exista protectie legala, fermierii organici avertizeaza asupra faptului ca monitorizarea fermelor din America de Sud nu este la fel de riguroasa ca in UE, permitand produselor "fals bio" sa intre pe piata.

Nu in ultimul rand, Brazilia si Argentina folosesc masiv soia si porumb modificate genetic pentru hrana vitelor la costuri mult mai mici. Carnea acestor animale poate fi importata in UE, chiar daca animalul a fost hranit cu plante pe care fermierii romani nu au voie sa le cultive. Mai mult , criticii acordului sustin ca, desi carnea in sine ar putea fi identica biologic, ea ridica probleme majore de sanatate si mediu precum glifosatul care genereaza reziduuri de pesticide in grasime sau organe, care ajung apoi la consumator sau antibioticele utilizate pe scara larga in marile ferme din Brazilia sau Argentina.

CONCLUZII

Un acord de liber schimb nu poate substitui lipsa de competitivitate interna pentru orice sector iar analiza de mai sus este concentrata pe sectorul agroalimentar, acolo unde lipsa de consens national e evidenta. Avantajele si dezvantajele pot fi inegal repartizate intre tarile membre, fiind important pentru Romania sa aiba o fundamentare solida a pozitiei sale.

Pentru Romania, intrebarea ramane: Suntem pregatiti sa ne sacrificam agricultura pentru o promisiune de dezvoltare tehnologica pe care s-ar putea sa nu avem capacitatea sa o fructificam ? Criticii spun ca, fara politici de competitivtate (asa cum cere Raportul Draghi), acordul Mercosur este doar o fuga inainte care lasa in urma cele mai vulnerabile sectoare, dar si tari.

Faptul ca in Romania punctul de vedere al ministerului agriculturii nu conteaza in decizia finala privind Mercosur nu poate fi considerat un mecanism decizional de laudat. Desi Ministerul Economiei si Ministerul Afacerilor Externe sunt institutiile responsabile de politicile comerciale internationale, Ministerul Agriculturii este important iar observatiile sale ar fi trebuit sa fie analizate in mod real la masa de discutii Lipsa de coerenta a politicilor guvernamentale nu ne ajuta. Impactul acordului asupra sectorului agro-alimentar romanesc este subestimat, iar dialogul cu asociatiile profesionale a avut un caracter sporadic.

In Romania, agricultura si dezvoltarea rurala, precum si rolul fermierilor, au o importanta strategica si sociala mai mare decat in multe alte state membre. Nu putem estima exact efectele pentru sectorul agroalimentar. Probabil exporturilor totale de produse agroalimentare pe piata UE vor scadea si este greu de crezut ca vom exporta astfel de produse in tarile Mercosur folosind prevederile acordului. Vom compensa asta cu potentialele castiguri obtinute din comertul exterior al Romaniei cu tarile Mercosur de produse industriale ? Vom vedea. Cel mai probabil acordul nu va genera beneficii majore directe in comertul Romania-Mercosur si nici nu va contribui la echilibarea balantei comerciale a Romaniei.In schimb, exporturile si productia noastra de produse agroalimentare se pot reduce si securitatea alimentara si dezvoltarea rurala ar putea fi afectate.

Mercosur ramine o optiune strategica incontestabila pentru UE si pentru noi iar analiza pe produse industriale merita si ea o atentie aparte caci nici aici, se pare, nu avem o analiza aprofundata. Romania nu a facut o analiza de impact solida la nivelul autoritatilor competente, neglijind complexitatea si miza agriculturii romanesti. Daca o faceam , probabil am fi contribuit la un acord mai bun.

Conf.univ.dr. Costin Lianu, presedinte Inter-Bio