Opinii

Problema imobiliara din lumea occidentala, din orasele mari - preturi foarte mari la locuinte plus chirii foarte mari, care mananca jumatate, daca nu chiar mai mult, dintr-un salariu - a ajuns in prim-planul politicii, fiind una dintre temele de dezbatere electorala si de rasturnare a ordinii din ultimele decenii.

Partidele de dreapta, unele considerate extremiste, castiga teren avand ca tema si criza imobiliara care afecteaza in special tinerii din marile orase.

In Spania, evacuarea unui chirias a declansat o disputa politica fara precedent si convocarea unor alegeri anticipate, in Berlin au fost necesare masuri de plafonare a chiriilor si acum de solicitare a stoparii cresterii preturilor locuintelor, in Franta elevii si tinerii au iesit in strada avand ca tema si criza imobiliara - preturi si chirii foarte mari, locuinte insalubre -, Londra este intr-o tensiune continua pentru ca tinerii nu se pot atinge nu de achizitia unor locuinte, ci chiar de plata chiriilor.

Ca sa nu mai vorbim de New York, orasul cel mai capitalist, acolo unde banii nu dorm niciodata si unde un socialist tanar a reusit sa ajunga primar avand ca retorica stoparea cresterii chiriilor si a cresterii preturilor locuintelor.

In lumea occidentala, globalizarea, deschiderea pietelor, atractia marilor orase, acolo unde exista locuri de munca si salarii mai mari in birouri, au dus la o crestere fara precedent a preturilor locuintelor.

In acelasi timp, salariile, si din cauza globalizarii (pentru ca foarte multe joburi s-au mutat in zone unde salariile sunt mai ieftine), nu au avut aceeasi crestere, iar nivelurile de acum nu pot acoperi ratele la banca si chiriile, decat daca locuintele sunt la 1-2 ore departare de orase si in zonele nu tocmai cele mai bune.

Aici nu vorbim despre salariile bancherilor, avocatilor, consultantilor, IT-istilor sau de veniturile obtinute pe piata bursiera si din piata crypto. Aici vorbim despre salariile de mijloc si de jos, care tot timpul au fost sub o presiune sa nu creasca, mai ales ca au disparut fabricile, iar puterea sindicatelor a scazut foarte mult.

Discrepantele salariale intre un job din productie, dintr-o fabrica, si un job dintr-un birou au devenit din ce in ce mai mari, iar acest lucru se vede cel mai bine pe piata imobiliara.

Tot Occidentul este intr-o criza imobiliara pentru ca preturile au devenit prea mari, mult prea mari. In Romania, dupa explozia preturilor din perioada 2004-2008, piata s-a prabusit in perioada 2009-2012, dupa care a inceput o noua crestere, timp de aproape 15 ani.

Dupa criza imobiliara din 2008-2009, care a dus la o scadere a preturilor de 50-60% in doar cateva luni, piata s-a mai echilibrat. Salariile au inceput sa creasca, a venit puternic sectorul de IT, a venit programul Prima Casa, au inceput constructiile (mai adaptate pietei) - in special apartamente de doua camere, de 55 mp, la un cost si un pret de vanzare destul de redus.

Raportul dintre salariul mediu si pretul pe metrul patrat a scazut la 8, adica in numai opt ani puteai sa-ti achiti apartamentul cu salariul mediu de atunci. Pe varful din 2008, raportul era de 32, adica iti trebuiau 32 de ani cu salariul mediu din 2008 ca sa-ti achiti apartamentul, la preturile de atunci.

Din 2012 au inceput sa creasca si preturile apartamentelor pentru ca lumea a realizat ca piata romaneasca este extrem de ieftina comparativ cu celelalte piete din jur. Mai mult decat atat, cresterea accelerata a salariilor depasea cresterea procentuala a preturilor apartamentelor.

Dar in ultimii ani situatia s-a schimbat, odata cu aparitia crizelor. Salariile nu au mai crescut, a reinceput sa creasca si cursul leu/euro, costurile de constructie pentru noile apartamente au explodat, preturile la energie au explodat, astfel incat situatia de acum este mult mai complicata. Ca sa nu mai vorbim de cresterea dobanzilor. Nu stiu cine isi mai aminteste, acum aproape 10 ani inflatia si dobanzile erau cu minus.

In acest moment, pentru ca salariile nu prea mai cresc, pentru ca piata muncii a devenit mult mai tensionata, pentru ca piata de IT (cu salarii mari si care furniza cumparatori importanti de apartamente) este sub presiunea schimbarilor tehnologice, pentru ca piata de business a micilor si mijlociilor antreprenori a devenit mai complicata, piata imobiliara a inceput sa sufere din lipsa de clienti.

Pe acest fond de schimbari economice si de crize la tot pasul, lumea se uita cu mult mai mare atentie la preturile de pe piata imobiliara, care, daca ieri erau rezonabile, astazi par mai mari.

Aceasta perceptie este in functie de situatia fiecaruia, daca are nevoie sau nu de o locuinta imediat, daca este sigur sau nu de jobul pe care il are, daca are bani de avans sau nu.

Inca nu suntem cu preturile de pe piata imobiliara la ceruri, cum este Occidentul, dar tensiunile economice din jurul nostru, crizele si schimbarile din lume, faptul ca lumea nu mai este atat de sigura pe jobul pe care il are fac ca piata imobiliara sa fie privita cu alti ochi fata de acum cativa ani, desi suntem cu preturile sub pietele din jur, sub Budapesta, sub Varsovia, sub Atena, ca sa dau cateva exemple.

La fel ca in Occident, procesul de autorizare a proiectelor imobiliare este extrem de greoi, ceea ce face ca oferta sa nu tina pasul cu cererea si, conform teoriei economice, preturile cresc.

Toata lumea a ras de George Simion, care a promis ca face apartamente pentru popor care costa 35.000 de euro. Dar vom vedea cum si in marile orase din Romania - Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara, orase care atrag foarte multi tineri - problema cresterii preturilor apartamentelor si chiar a chiriilor va deveni un subiect de campanie electorala.

Aceasta opinie a aparut prima data pe Business Magazin.