Business international

Negocierile pentru pace dintre SUA si Iran au fost facute posibile de personaje importante din conducerea militara si civila din Pakistan si de politicieni din Qatar, doua tari afectate direct si brutal de razboi. Dintre ele, ascensiunea Pakistanului, propulsat de rolul de mediator, pe scena internationala uimeste. Qatar este descris ca fiind cel mai de incredere mediator, iar Pakistanul, cel mai improbabil. Acesta din urma a fost ajutat de relatiile bune cu China si Qatar, de apropierea diplomatica de Iran si de statutul de aliat al SUA.

A uimit, insa, si impactul pe care conflictul l-a avut asupra economiei si vietii de zi cu zi din Pakistan. Cand stramtoarea Ormuz a fost blocata, s-au blocat si 80% din livrarile de petrol catre Pakistan, care reactionat prin masuri aspre de austeritate energetica, cum ar fi inchiderea scolilor si reducerea programului de lucru al angajatilor de la stat. Costul saptamanal al importurilor de energie a crescut de aproape trei ori. Inflatia a explodat.

Remiterile catre familiile de acasa ale pakistanezilor care muncesc in zona Golfului Persic s-au redus simtitor. Economia si asa fragila s-a oprit din mers. Prin urmare, era in interesul Pakistanului, implicat in cateva conflicte deschise, intr-o rivalitate feroce cu India si confruntat cu tensiuni interne, ca razboiul din Iran sa se incheie cat mai rapid. De aceea, Islamabadul s-a implicat activ in procesul de pace, iar rolul de mediator i-a adus la indemana noi parghii diplomatice si posibil comerciale.

Aceasta putere nucleara a impresionat si anul trecut, cand in timpul unui scurt episod de razboi cu India a reusit sa provoace pierderi semnificative adversarului doborandu-i mai multe avioane militare, unele de productie occidentala, folosind aeronave cumparate din China. In prezent, Pakistanul este in conflict cu fortele talibane din Afganistan.

Prima vizita de stat in strainatate a presedintelui Iranului Masoud Pezeshkian dupa inceperea razboiului cu SUA si Israel a fost, ieri, la Islamabad, la invitatia premierului Pakistanului Shehbaz Sharif, care a mediat discutiile de pace americano-iraniene din Elvetia. Este de la sine inteles ca politicianul pakistanez a discutat cu greii diplomatiei americane, cum ar fi vicepresedintele SUA JD Vance. Presedintele Pezeshkian s-a vazut si cu alti demnitari de cel mai inalt grad din Pakistan, iar scopul vizitei sale la Islamabad a fost de a multumi tarii pentru rolul de mediator.

Este de asteptat ca cele doua parti sa discute aprofundarea relatiilor comerciale, din domeniul energiei, al securitatii si conectivitatea regionala. Marea intrebare este daca isi va face si petrolul iranian loc in aceste relatii. Desi Pakistan si Iran sunt state vecine, rafinariile pakistaneze nu au importat pana acum petrol iranian. Costul ar fi fost prea mare din cauza sanctiunilor occidentale. Incalcarea lor ar fi dus si la distrugerea relatiilor comerciale pe care tara le are cu, spre exemplu, Uniunea Europeana. Apoi, rafinariile pakistaneze ar trebui sa-si modifice instalatiile pentru a putea procesa titei din Iran.

A existat insa contrabanda cu combustibil iranian, cantitatiile astfel "importate" fiind evaluate la un miliard de dolari pe an. Pacea duce la ridicarea sanctiunilor. Petrolul iranian ar deveni accesibil si fara riscuri.

In schimb, Pakistanul importa din Iran gaz petrolier lichefiat, folosit de gospodariile din regiunile unde nu ajunge reteaua nationala de gaze naturale. Pakistanul este, de asemenea, dependent si de gaze naturale lichefiate importate din Qatar, o tara din Golful Persic.

Razboiul a facut inaccesibila si aceasta sursa de energie. Pacea va grabi rezolvarea problemei. De retinut este ca Pakistanului partener de mediere i-a fost Qatar, unul dintre cei mai mari si influenti exportatori de GNL din lume. Si Qatar avea interes ca razboiul din Iran sa se incheie cat mai repede. Dar si China, mare importator de gaze iraniene. De retinut este si ca China este cel mai mare investitor strain din Pakistan.

Astfel, Pakistanul era pozitionat pentru a fi actorul ideal in rolul de mediator intre SUA si Iran. Se pare ca presedintele american Donald Trump a fost impresionat de feldmaresalul pakistanez Asim Munir, cu care a discutat si care a participat si el la discutiile de pace. Munir obisnuia sa fie oaspete de pret la Teheran inainte de razboi.

Rolul de mediator a ridicat Pakistanul de la statutul de actor regional la cel de jucator diplomatic global - cu putin ajutor din partea Chinei si a prietenilor din Golf. Dar surse familiare negocierilor de pace spun ca rolul Pakistanului s-a extins dincolo de cel de simpla portavoce, scrie Deutsche Welle.

"Oficialii pakistanezi au ajutat la identificarea domeniilor de compromis, au coordonat proiectele de propuneri si au lucrat pentru a mentine comunicarea deschisa in mai multe momente cand negocierile pareau aproape de esec si au mentinut contactul cu ambele parti pe parcursul crizei", a explicat pentru DW o sursa diplomatica de rang inalt din Islamabad.

Unii analisti cred ca de fapt pakistanezii si-au dat seama cum se poate intra in gratiile lui Trump, ca diplomatia internationala a devenit ceva mai personal si mai tranzactional de cand Trump este presedintele celui mai puternic stat din lume.

Acest nou statut poate, pana la urma, reechilibra competitia regionala pentru putere si influenta dintre Pakistan si India, a carei economie se dezvolta mai rapid si pe care, se pare, nici SUA, nici UE si nici China nu reusesc sa o atraga intr-o anumita tabara. Noul statut va ajuta Pakistanul sa evite sa ramana blocat in rivalitatea cu India.