Business international

In urma cu putin mai mult de o saptamana s-a intamplat ceva serios pe piata valutara internationala, ceva poate la fel de important ca razboiul taxelor vamale dezlantuit asupra lumii de presedintele SUA Donald Trump. Trezoreria americana, sub conducerea lui Scott Bessent, om de afaceri cu vasta experienta de speculator, a intervenit pentru a frana plonjonul yenului, moneda Japoniei. A fost prima interventie coordonata americano-nipona pe piata valutara din ultimii 30 de ani.

Dar Washingtonul a vandut euro pentru a finanta achizitiile de yeni, intr-un mod de joc pe care traderii il credeau disparut din anii 1990. Nici pana astazi analistii si participantii la piata nu si-au dat seama exact ce inseamna aceasta manevra si de ce a fost facuta. Acest lucru a creat loc speculatiilor. Se vorbeste de avertismente, de razboi valutar, de jocuri de putere, de vulnerabilitatile SUA si de declinul dolarului, dar si de crize in Japonia si Asia.

Aproape cert este ca nici autoritatile americane si nici cele nipone nu au informat BCE ca vor folosi euro. Nu s-au coordonat cu baca centrala a zonei euro pentru aceasta interventie, dupa cum scrie Financial Times. Lipsa de coordonare evidentiaza natura neobisnuita a primului efort comun al perechii Washington-Tokyo de a stimula yenul din ultimele trei decenii. In mod normal, ar fi de asteptat ca pentru astfel de manevre SUA sa foloseasca dolari.

Oficiali de top ai BCE au considerat decizia SUA de a utiliza euro ca o incalcare fara precedent a conventiilor de lunga durata privind cooperarea dintre autoritatile monetare occidentale, scrie FT, citand surse apropiate situatiei. De la cel de-al Doilea Razboi Mondial, bancile centrale occidentale si ministerele de finante au subliniat increderea reciproca si consultarea, interventiile anterioare pe pietele valutare avand loc de obicei in mod coordonat.

Vanzarile de euro ale Washingtonului, efectuate de Rezerva Federala din New York in numele Trezoreriei SUA, au fost "foarte izbitoare" si "triste", a declarat una din sursele FT. "Acest lucru nu s-a mai intamplat niciodata." De aceea, traditia construita in decenii de cooperare stransa intre bancile centrale occidentale, care au promovat stabilitatea financiara si cresterea economica, ar putea fi amenintata.

Interventia a fost facuta in conditiile in care yenul a ajus fata de dolar la cel mai scazut nivel de dupa 1986. Iar aici ar putea fi un indiciu al motivatiei Washingtonului. Presedintele Trump a caracterizat efortul ca "un semn de prietenie fata de Japonia". Aceasta tara este un aliat geopolitic al SUA, dar este si partener comercial, iar Trump se straduie ca prin acorduri comerciale si un razboi mondial al taxelor pe importuri sa reechilibreze comertul extern al tarii sale, caracterizat de un deficit cronic. Yenul slab este bun pentru exportatorii japonezi. SUA sunt cea mai mare piata de export pentru companiile nipone.

De cealalta parte, Japonia nu mai importa din SUA atat de mult pe cat o facea odata. In yeni, produsele americane vandute pe piata japoneza sunt duble ca pret fata acum cateva decenii. Din acest punct de vedere, interventia pentru a frana declinul yenului poate fi privita ca o incercare de a deprecia dolarul, de a reduce deficitul comercial cronic al SUA.

Administratia de la Washington doreste, de asemenea, sa se asigure ca Japonia va continua sa isi indeplineasca angajamentul de 550 de miliarde de dolari de a investi in proiecte americane si ar putea solicita concesii suplimentare in negocierile comerciale. Avand in vedere ca Tokyo urmeaza sa isi revizuiasca prioritatile cheie de securitate nationala anul acesta, cresterea cheltuielilor pentru aparare ar putea fi cu usurinta o cerere din partea lui Trump - una pe care a mai facut-o inainte.

Peste 95% din importurile de arme ale Japoniei sunt din SUA. Washingtonul nu ajuta din generozitate. Vrea ceva la schimb. Dar cine cui forteaza, de fapt, mana? Japonia este cel mai mare creditor extern al SUA. Detine titluri de trezorerie americane de 1.100 de miliarde de dolari. Unii analisti considera ca astfel Tokyo are la dispozitie o parghie strategica in noul razboi al taxelor vamale al lui Trump.

Yieldurile obligatiunilor (indicator al costului de imprumut) americane cu scadenta mare sunt la cele mai ridicate cote de dupa 2007, ceea ce impinge in sus dobanzile creditelor ipotecare, un subiect delicat pentru orice politician, si costurile datoriei SUA.

Bessent a subliniat ca este important ca yieldurile sa nu creasca prea mult. Interventia americana asupra yenului a redus motivatia autoritatilor nipone de a vinde masiv titluri americane de trezorerie pentru a face rost de dolari, Tokyo facand exact acest lucru pana acum in acest an. Cand piata este inundata cu obligatiuni, valoarea acestora scade si yieldurile (preturile cerute de cumparator) cresc.

Unii analisti cred ca slabiciunea extrema a yenului si a pietei obligatiunilor americane este un cocktail toxic care s-ar putea revarsa asupra activelor globale si ar putea necesita un raspuns si mai amplu din partea autoritatilor. De aceea se poate intelege de ce Washingtonul este dornic sa atenueze acest risc, indiferent de cat de neconventionale sunt metodele sale.

Washingtonul, temandu-se pentru pietele financiare americane, este reticent in a lasa bancile centrale straine sa se foloseasca de rezervele de dolari. Acest lucru poate sa arate ca dolarul nu mai este moneda de rezerva atractiva de odinioara. Cand acest mesaj va fi inteles, alte tari se vor grabi sa caute alternative mai atractive si mai usor de utilizat.

Altii spun ca interventia comuna pentru a sustine yenul evidentiaza pericolele experimentelor monetare prelungite. Peste un deceniu de stimulente agresive, randamente suprimate artificial si dependenta mare de datorii au lasat pietele valutare globale tensionate si au expus limitele de timp in care bancile centrale pot sfida gravitatia pietei libere.

De asemenea, interventia a starnit temeri cu privire la o convergenta financiara mai larga. Slabiciunea extrema a yenului, presiunile asupra obligatiunilor guvernamentale japoneze si asupra curbei titlurilor de Trezorerie se combina pentru a ameninta stabilitatea obligatiunilor globale si a cursurilor valutare - o furtuna perfecta.

Si totusi, de ce povestea a inceput cat se poate de dubios, cu o fotografie Reuters a unei notite lasate la vedere pe un birou de catre Bessent in timpul unei intalniri cu Trump in care se mentioneaza, scurt, ce acesta are de facut ("to do"), anume achizitii de yeni de 5-10 miliarde de dolari, dupa ce Washingtonul a alertat banci privind o posibila interventie? Trump este un om al spectacolului si al cacialmalei.

Bessent a fost manager de fonduri speculative care a petrecut decenii tranzactionand monede. L-a ajutat pe legendarul miliardar George Soros sa "sparga" Banca Angliei pariind cu succes impotriva lirei sterline in 1992. Este foarte putin probabil sa aiba nevoie de un biletel autoadeziv care sa-i aminteasca sa ia o masura de politica monetara atat de rara si de importanta. Pana la urma, yenul si-a continuat declinul.