Profesii

Am lucrat, inainte de a ajunge la Bucuresti, la Combinatul din Galati - nu multa vreme. Dar destula cat sa invat jocul de carti "66" care nu-i "septica" sau "popa prostu", este ceva mult mai complicat si mai destept, te invata sa-l furi pe cel de langa tine, fara ca el sa stie.

Imi amintesc mutra unui fost coleg cand Adrian Sarbu ne-a invitat la Sinaia. Iar seara - dupa povesti tampite spuse de-a lungul zilei (Team Building ca la carte, ce mai), ce sa faci? Te plictisesti si de mancare si de prajituri si joci carti. "Popa prostu", este pentru copii. Asa ca joci "66" care cere ceva minte - trebuie sa stii ce carti are in mana celalalt doar dupa cartile din mana ta si dupa cele puse pe masa. Iar eu ii radeam pe toti. Colegul meu era furios ca-l terminam din trei maini, dar el nu stia ca eu sunt generalul lui "66". Pentru ca-l invatasem nopti si nopti. In tura trei (zece seara, sase dimineata) de la combinat. Pentru ca povestea era asa: veneai la zece seara, semnai condica. Dupa aia te duceai la lucru - eram controlori de calitate si stateam intr-o cabina deasupra unei benzi de laminare - Laminorul 2 de Benzi la Rece. Trebuia sa vezi tabla laminata si aveai un buton. Daca era naspa, o dadeai jos. Iar eu, un habarnist, le dadeam pe jumatate jos pentru ca erau supernaspa. Pana a venit seful sectiei LBR2: bai nene, da ce-i aici, mosia voastra? Ok, am zis. Daca nu-i a noastra, fie a voastra. Nu mai fac nimic. Altii faceau la fel. Si jucam "66" de la zece seara pana la trei din noapte, apoi ne culcam pana la sase cand venea schimbul unu. Si ne uitam pe contracte: aveti grija ca e un contract cu Londra. Aveam, ca aia era pretentiosi. Apoi contracte cu Rusia - nimeni nu se uita, rusii cumparau orice, si, cand erau contracte cu ei, jucam si iar jucam "66". De aia fostul meu coleg se uita chioras la mine, pentru ca el nu stia ca nu va avea sa ma bata niciodata pentru ca eram expert in "66". (Recomand tuturor parintilor sa-si invete copii sa joace "66" - iti ascute mintea pentru ca, in functie de ce carti ai in mana, trebuie sa socotesti ce carti are celalalt, si sa decizi.)

Combinatul avea contracte cu Dacia Pitesti. Pentru caroserii. Doar ca, la ambutisare, jumatate din tabla crapa. Si aia erau, firesc, nemultumiti. Se ducea unul de la noi la Dacia, beau ceva impreuna, mancau ceva, refuzau un contract mititel si totul se rezolva. Traiasca comunismul! Combinatul Galati era varza, Dacia Pitesti era varza. Cui ii pasa? Nimanui. Combinatul avusese un proiect pentru un alt laminor de tabla subtire, pana la un milimetru. Toate instalatiile erau pregatite, milioane de dolari platite, probabil. Dar nu au mers niciodata.

Combinatul din Galati este ceva si monstruos si fascinant, deopotriva. Vorbesc de cum il stiam acum 30 de ani. Azi e un mormant. De la intrare, pana la Laminorul de Benzi la Rece unde lucram, faceam 30 de minute. Combinatul este, probabil, mai mare decat orasul.

Este fascinant sa vezi topitoriile in care pamantul arde ca in Iad, decantorul imens pentru benzi la rece, otelariile in care otelul arde si este la fel de fluitd ca apa din fantana, laminoarele de tabla groasa in care munti de otel de mii de tone sunt striviti si laminoarele de tabla la rece in care tabla devine furculita.

Combinatul a sustinut nu doar orasul Galati, ci intreg judetul Galati, plus Braila. Oameni din Tecuci au muncit la acel combinat, facand o naveta de doua ore dus si doua ore la intors.

Romania nu inseamna doar Lidl, inseamna si Sidex, cum il stiu eu sau Liberty cum vreti Dvs. Acest monstru pe care nu-l poti traversa cu pasul in 24 de ore trebuie salvat pentru ca de el depind mii de oameni. Cand am fost acolo, avea 40.000 de angajati. Acum are 7.000, toti in somaj. In plus, nici nu poate fi daramat ca sa pui altceva in loc. Pur si simplu nu poate fi daramat, uzinele 23 August din Bucuresti sunt doar o gluma pe langa combinatul din Galati. Si, daca tot vorbim de Lidl, cel mai mare investitor german in Romania, azi, ei bine, pe toate instalatiile supersofisticate ale combinatului din Galati scrie "Siemens".