Business international

Iran este o economie cu 91 de milioane de consumatori, industrializata, diversificata, cu resurse vaste de petrol si gaze. Razboiul o va devasta si va avea nevoie de reconstructie. Inainte de razboi, functiona sub potential din cauza sanctiunilor americane si deficitului persistent de investitii in sectoarele care i-ar fi putut aduce dezvoltare.

Un studiu al wiiw face un exercitiu de imaginatie despre ce ar insemna pentru Europa reintegrarea Iranului in economia mondiala si, potrivit institutului de studii economice din Viena, cea mai importanta intrebare pentru UE acum nu este daca "vrea" sa faca afaceri cu Iranul, ci cat de pregatita este pentru deschiderea brusca a unei piete mari, apropiate geografic, si pentru o schimbare in paralel a mediului de risc energetic si de transport.

Studiul defineste reintegrarea ca ridicarea restrictiilor comerciale, financiare, energetice si de investitii si posibilitatea Iranului de a se reconecta la comertul international normal si la lanturile valorice, in timp ce incepe si recuperarea decalajelor legate de productivitate.

Potrivit wiiw, cel mai mare castig pentru Europa ar proveni dintr-un scenariu in care nu numai ca sanctiunile sunt ridicate, dar si productivitatea tarii se imbunatateste semnificativ, mai degraba ca in cazul Coreei de Sud decat cel al Turciei, ceea ce inseamna ca Iranul se reintegreaza cu adevarat in economia globala si isi modernizeaza economia.

Efectul pozitiv s-ar realiza prin mai multe canale simultan: exporturile europene ar creste semnificativ pe piata iraniana, pretul energiei si al inputurilor mari consumatoare de energie ar scadea multumita extinderii ofertei globale, iar nivelul general al preturilor s-ar reduce si el. Cu alte cuvinte, nu ar fi vorba doar de cresterea exporturilor, ci si de imbunatatirea durabila si pe mai multe fronturi a competitivitatii.

Din perspectiva sectoriala este foarte interesant cine din Europa ar castiga cu un Iran occidentalizat. Castigatorul aproape evident este industria clasica, orientata spre export: productia de masini si echipamente, automatizare industriala, infrastructura energetica, cai ferate si echipamente de transport.

Sub sanctiuni, Iranul nu a fost izolat doar fata de comertul cu bunuri de consum, ci si fata de produsele intermediare si bunurile de capital necesare productiei, asa ca unul dintre principalele canale de reintegrare sunt tocmai firmele iraniene care isi recapata accesul la componente, software industrial si echipamente importate.

Aceasta este o zona de competenta a furnizorilor tipic europeana, in special germana si central-europeana: wiiw aminteste si de experientele acordului nuclear, cand mai multe companii europene mari au semnat memorandumuri privind proiecte energetice, feroviare, auto, aviatice si petrochimice, iar Germania si-a reconstruit rapid pozitia de furnizor european de top de bunuri de capital.

Al doilea cerc ar fi industria chimica si lanturile valorice aferente acesteia, conform studiului, care arata ca in redresarea comerciala, industria chimica apare ca un element de 4,6 miliarde de dolari in comertul UE-Iran.

Acesta este un castig dublu pentru Europa: pe de parte, in cazul exporturilor modernizarea industriei iraniene genereaza cerere de materii prime chimice si tehnologie (catalizatori, intermediari pentru industria materialelor plastice si farmaceutica, substante chimice industriale), iar pe de alta parte, oferta iraniana - conform logicii modelului - poate reduce costurile inputurilor europene in sectoarele in care energia si materiile prime chimice sunt elemente critice ale competitivitatii.

Al treilea cerc ar putea fi sectorul agroalimentar: conform cifrelor wiiw, agricultura se numara printre primii patru castigatori din expansiunea comertului bilateral, cu o contributie de 1,4 miliarde de dolari.

Aceasta ar putea insemna nu numai produse agricole brute, ci si produse alimentare procesate, seminte, materii prime, utilaje alimentare si infrastructura de refrigerare si logistica - cu alte cuvinte, pachete complexe in care UE are un avantaj tehnologic si calitativ puternic.

Pentru produsele electronice si tehnologice, wiiw indica o crestere a comertului bilateral de peste 1,4 miliarde de dolari. Modernizarea infrastructurii digitale si de comunicatii a Iranului este o tema recurenta in studiu, iar sectorul iranian de "comunicatii" poate creste cel mai spectaculos in scenariile cu eliminarea sanctiunilor.

Acest lucru poate fi observat din perspectiva europeana nu doar in ceea ce priveste hardware-ul, ci si in ceea ce priveste retelele de telecomunicatii, securitatea retelelor, IT-ul corporativ, digitalizarea industriala, software-ul si serviciile pentru afaceri.

Alte domenii importante de castiguri sunt pretul energiei si securitatea energetica, ceva contraintuitiv pe termen scurt: conflictul ar putea impinge imediat preturile in sus, in timp ce wiiw mizeaza pe un impact descendent pe termen mediu.

Studiul estimeaza capacitatea de productie de petrol a Iranului la aproximativ 3,2-3,6 milioane de barili pe zi in conditiile sanctiunilor si lipsei de investitii, comparativ cu 5,9 milioane de barili pe zi inainte de revolutie. Daca reintegrarea aduce investitiile straine directe, tehnologia si capacitatea revin la niveluri aproape istorice, acesta ar fi un soc pozitiv pentru oferta globala de aproximativ 2,5%.

Wiiw estimeaza ca acest soc ar putea insemna scaderea cu 6-15% a preturilor petrolului pe termen scurt.

In cazul gazelor naturale, studiul vede un potential si mai direct: Iranul detine aproximativ 17% din rezervele dovedite de gaze ale lumii, dar nu are capacitate de export de GNL, ceea ce il face putin prezent pe pietele internationale. Odata cu normalizarea geopolitica, wiiw vorbeste despre un surplus de gaze "comercializabile" de ordinul a 50-80 de miliarde de metri cubi/an pe termen mediu, ceea ce ar putea pune presiune descendenta semnificativa asupra preturilor spot de pe piata globala a GNL cu pana la 10-20%.

Aceste lucruri sunt importante pentru UE deoarece, sustine studiul, reintegrarea nu numai ca ar extinde oferta, dar ar putea reduce si prima de risc geopolitic: prima de risc mai mica, volatilitate mai mica, preturi la energie mai previzibile. Pentru industria prelucratoare europeana, un astfel de scenariu este cel putin la fel de important ca nivelul mediu al preturilor, deoarece deciziile de investitii si strategiile de hedging sunt deosebit de sensibile la volatilitate.

In cele din urma, exista un avantaj mai putin "imediat masurabil", dar foarte concret al UE in termeni de afaceri: puntea umana si corporativa prin intermediul diasporei iraniene care traieste in Europa de Vest.

Potrivit wiiw, numarul expatriatilor nascuti in Iran de pe continent a crescut la peste trei milioane pana in 2019, iar diaspora are, in medie, un nivel ridicat de educatie. Studiul mentioneaza, de asemenea, 110.000 de cercetatori nascuti in Iran care lucreaza in strainatate, ceea ce corespunde cu aproximativ o treime din totalul fortei de munca iraniene din domeniul stiintelor.

Interpretarea europeana a acestei situatii este ca intr-un Iran in curs de stabilizare si deschidere, "frictiunea" intrarii timpurii pe piata si a investitiilor poate fi redusa: sub forma de informatii, conexiuni, cunostinte manageriale, mediere culturala si chiar expertiza de reintegrare. Studiul subliniaza, de asemenea, ca investitiile legate de diaspora sunt adesea mai rezistente in medii riscante si, prin urmare, pot juca un rol accelerator in prima faza a reintegrarii - ceea ce poate oferi companiilor europene un avantaj competitiv concret in achizitionarea de proiecte timpurii.