Opinii

Comisia Europeana a lansat, recent, un pachet de masuri care vizeaza simplificarea normelor fiscale pentru companiile europene, cu economii estimate la aproximativ opt miliarde de euro anual. Este prima initiativa majora a autoritatilor europene de simplificare a regimului fiscal din ultimul deceniu, dupa multe altele care au generat complexitate suplimentara pentru contribuabili - ATAD, DAC6, DAC7, impozitul minim pe profit global (Pillar 2), Public Country by Country Reporting (CbCP) etc. Cand ar putea intra in vigoare si care este impactul estimat pentru companii, inclusiv pentru cele din Romania?

Astfel, Comisia reia trendul demarat in 1990, cand directiva europeana care reglementeaza relatia dintre companii afiliate (mama-fiica) elimina impozitele cu retinere la sursa pe dividendele intra-grup. In 2003, directiva privind dobanzile si redeventele prevedea acelasi lucru pentru platile intre societati asociate. Intre timp au aparut si limitari ale acestor facilitati, iar acum, 36 de ani mai tarziu de la primul pas, Comisia vine cu propunerea asteptata de contribuabili inca de la inceput: eliminarea impozitului cu retinere la sursa pentru orice plata de dividende, dobanzi si redevente, intre societati din Uniunea Europeana (UE), indiferent de nivelul de participatie.

Pachetul propus contine doua initiative legislative: o directiva "Omnibus" care modifica sase directive de impozitare directa si o reformare a Directivei privind cooperarea administrativa (DAC), care consolideaza prevederile DAC1 - DAC9 intr-un singur text.

Masura vedeta: dispare impozitul cu retinere la sursa

In prezent , nu se impoziteaza la sursa dobanzile si redeventele distribuite intre doua entitati din interiorul unui grup, daca una detine la cealalta cel putin 10%, respectiv 25%, din participatie si respecta perioadele minime de detinere de doi ani (respectiv un an pentru dividende in varianta implementata de Romania). Propunerea Comisiei elimina complet aceste conditii - exceptarea s-ar aplica intre orice societati platitoare de impozit pe profit in statele membre, parte a aceluiasi grup. Astfel, un investitor care detine 2% dintr-o companie din alt stat membru ar primi dividendele sau dobanzile fara impozitare la sursa.

Comisia estimeaza, doar din aceasta masura, beneficii pentru contribuabili de 5,3 miliarde de euro anual.

Pentru Romania, efectele ar fi vizibile imediat - dobanzile platite partilor neafiliate din alte state membre ar fi scutite de impozitare la sursa, la fel si dividendele, indiferent de procentul de detinere si, la impozitul de 16% la dividende, aceasta masura ar reprezenta un beneficiu real pentru investitorii europeni cu detineri sub pragul actual de 10%.

Exista insa o consecinta mai putin discutata, care merita anticipata de pe acum: neimpozitarea la sursa nu elimina conditiile de fond ale exceptarii. Calitatea de beneficiar efectiv al venitului si substanta economica a entitatii care il incaseaza raman pilonii pe care se sprijina intreaga arhitectura de control. Astfel, odata cu eliminarea conditiilor formale, usor de verificat, accentul va fi pus pe analiza de substanta, care, cel putin in Romania, este tratata superficial in prezent.

Limitarea deductibilitatii dobanzii - impactul real pentru contribuabilii romani

Dintre toate modificarile incluse in Omnibus, cele privind regula de limitare a deductibilitatii dobanzilor, prevazute de ATAD (Directiva ]privind normele impotriva practicilor de evitare a obligatiilor fiscale) sunt, pentru contribuabilii romani, cele mai consistente, pentru ca propun praguri valorice mai permisive, reguli optionale devin obligatorii, iar aproape fiecare aspect este in favoarea contribuabilului.

Pragul de minimis se tripleaza si devine obligatoriu. Pragul de la care dobanzile la creditele intra-grup sunt nedeductibile ar urca la trei milioane de euro (de la un milion in prezent) si ar deveni obligatoriu si indexat automat cu inflatia. Prin urmare, Romania ar putea fi obligata sa creasca pragul de minimis la noua valoare (pentru parti afiliate, saltul ar fi chiar de sase ori, de la 500.000 de euro acum).

Exceptiile se inmultesc si devin obligatorii. Imprumuturile de la terti ar iesi complet din sfera limitarii - cu doua conditii: creditorul sa nu fie intreprindere asociata, iar fondurile sa finanteze activitatea proprie a imprumutatului - o recunoastere tarzie a faptului ca regula trebuia sa fie de la inceput o arma impotriva erodarii bazei intra-grup, nu o penalizare a creditului bancar comercial. Pentru contribuabilii romani, este de departe cea mai valoroasa schimbare din intreaga propunere. Devin obligatorii si alte exceptii pe care Romania nu le-a preluat pana acum: entitatea care nu e mai indatorata decat grupul consolidat din care face parte isi deduce dobanzile integral sau peste plafonul standard, pentru ca indatorarea ei reflecta realitatea comerciala, nu un aranjament fiscal - un articol complet nou de scris in Codul Fiscal, cu impact real pentru sectoarele cu necesar mare de capital, precum imobiliarele, infrastructura sau energia. Iar in anii in care EBITDA (profitul inainte de dobanzi, impozite, depreciere si amortizare) scade cu 50% sau mai mult, limitarea nu s-ar aplica deloc - o lectie a pandemiei, cand companiile cu EBITDA prabusit constatau tocmai atunci ca au si dobanzile nedeductibile.

Corelatie cu directia geopolitica a UE. Finantarile pentru sectorul de aparare sunt excluse temporar de la aplicarea limitarii. In plin efort de reinarmare europeana, finantat in buna masura prin datorie, Comisia nu a vrut ca propria regula anti-erodare sa scumpeasca fiscal creditele care finanteaza exact prioritatea strategica a momentului.

Comisia estimeaza economii pentru contribuabili de circa 500 de milioane de euro anual doar din acest capitol, a doua masura ca impact din intreaga initiativa.

Omnibus-ul mai contine si alte masuri - alinierea regimului CFC (companii straine controlate) cu impozitul minim global, eliminarea regulii tratamentelor hibride importate, un stimulent de deducere imediata pentru investitiile in active de cercetare-dezvoltare, modernizarea Directivei fuziunilor - fiecare cu impact mai degraba punctual pentru piata romaneasca.

Componenta DAC a pachetului este mai putin spectaculoasa, dar contine o schimbare cu efect direct: aproximativ 3.000 de grupuri multinationale aflate sub regimul Pillar 2 ies, in mare parte, din sfera DAC6. Practic, un grup care plateste oriunde minimum 15% impozit efectiv si raporteaza deja totul prin declaratia GIR ( GloBE Information Return ) nu mai este tentat sa apeleze la aranjamente vizate de DAC6. Se elimina si alte obligatii, termenul de raportare creste de la 30 la 90 de zile, iar notificarile paralele pentru CbCR si Pillar 2 - pe care grupurile din Romania abia le-au digerat odata cu transpunerea DAC9 prin OG 1/2026 - s-ar unifica intr-una singura. De asemenea, se au in vedere si simplificari pentru raportarea DAC7.

Pentru a produce efecte, toate aceste propuneri trebuie votate in unanimitate in Consiliul UE , iar pozitiile de negociere se contureaza deja: Olanda are presiuni bugetare care ii pot limita apetitul pentru masuri ce afecteaza veniturile din retineri la sursa si ATAD, iar Germania este ingrijorata ca simplificarea ar redeschide dezbateri despre evitarea fiscala, considerate inchise dupa ATAD si Pillar 2. Memorandumul explicativ al Comisiei nu contine date referitoare la impactul acestor initiative asupra bugetelor nationale.

Exista insa un decalaj important intre cele doua componente ale propunerii. Partea privind reorganizarea DAC nu atinge suveranitatea fiscala - simplifica raportari, nu redistribuie drepturi de impozitare - iar presedintia irlandeza a Consiliului si-a anuntat ambitia de a o finaliza pana la sfarsitul lui 2026, cu aplicare de la 1 ianuarie 2028. Este un calendar plauzibil. Omnibus este alta discutie: calendarul propus (adoptare pana la 31 decembrie 2028, aplicare de la 1 ianuarie 2029, cu prevederi-cheie amanate pentru 2032 si 2037) reflecta chiar prudenta Comisiei.

Companiile nu ar trebui sa se restructureze pe baza unei propuneri, dar cateva teme de lucru se contureaza deja: maparea fluxurilor intra-UE supuse in prezent retinerii la sursa; recalcularea pozitiei de deductibilitate a dobanzii in scenariul pragului de trei milioane de euro si, poate cel mai important, participarea la consultarile care urmeaza - continutul textului mai poate fi modificat acum, nu la transpunere. Este clar totusi ca indiferent de ce se va intampla cu aceste propuneri, directia este spre o mai mare concentrare pe substanta economica a unei tranzactii.

Dupa zece ani in care directia fiscala europeana a mers intr-un singur sens, al complexitatii, acum pare ca se schimba. Ramane de vazut cu ce viteza.