Eveniment

￢ Modelul economic bazat pe consum, salarii in crestere si datorie s-a apropiat de propriile limite, iar Romania trebuie sa gaseasca noi motoare de dezvoltare ￢ Economistii au avertizat ca problemele actuale nu sunt doar conjuncturale, ci si structurale, de la deficitul bugetar si deficitul extern pana la productivitatea scazuta si declinul demografic ￢ Tranzitia catre un nou model de crestere va necesita mai multa productivitate, investitii private, inovare si valoare adaugata ￢ Fara o recalibrare a economiei, Romania risca sa intre in capcana venitului mediu.

Economistii reuniti intr-o dezbatere la BNR au ajuns la acelasi diagnostic si anume ca economia Romaniei a acumulat dezechilibre majore, iar modelul de crestere care a sustinut convergenta rapida din ultimele doua decenii si-a epuizat resursele. Consumul alimentat de importuri, deficitele bugetare si externe ridicate, cresterile salariale care au depasit productivitatea si dependenta de stimulii fiscali au adus Romania intr-un punct in care ritmurile de crestere economica s-au redus semnificativ. Daca pana nu de mult economia era considerata unul dintre "tigrii" Europei de Est, astazi ea se confrunta cu o crestere anemica, pierderi de competitivitate si costuri tot mai mari ale finantarii. Consensul a fost clar, problema nu mai este una conjuncturala, ci structurala. Divergentele apar insa atunci cand vine vorba despre solutii si despre pilonii pe care ar trebui construit urmatorul model de dezvoltare.

Pentru Valentin Lazea, economist-sef al BNR, prioritatea absoluta este revenirea la disciplinele macroeconomice de baza. "Romania are cea mai ridicata inflatie si unul dintre cele mai mari deficite bugetare din Uniunea Europeana, iar depasirea pragului de 60% din PIB pentru datoria publica amplifica riscurile privind costurile de finantare si ratingul de tara", a spus Valentin Lazea.

In opinia sa, economia trebuie readusa intr-o zona de echilibru in care inflatia, deficitul bugetar si cresterea economica sa graviteze in jurul intervalului de 2,5%-3%, ceea ce a numit "minunata coincidenta". El avertizeaza ca incercarea de a forta cresterea economica prin deficite mari nu mai produce dezvoltare, ci alimenteaza inflatia si importurile, iar exemplul anului 2025 este relevant: in pofida unui stimul fiscal masiv, economia a crescut cu doar 0,7%, in timp ce dezechilibrele s-au accentuat.

In acelasi timp, economistul-sef al BNR considera ca spatiul pentru reducerea deficitului nu se afla exclusiv in taierea cheltuielilor, ci si in combaterea evaziunii si a optimizarii fiscale, pe care le vede drept surse importante de pierderi bugetare. In opinia sa, ideea reducerii drastice a anvelopei de cheltuieli este iluzorie, in conditiile in care statul va trebui sa aloce tot mai multe resurse pentru aparare, tranzitie verde, inovare si cercetare.

Ionut Dumitru, economist-sef al Raiffeisen Bank, priveste problema dintr-un unghi diferit. El considera ca Romania nu se confrunta doar cu o incetinire economica sau cu o recesiune tehnica, ci cu o criza de competitivitate acumulata in ultimul deceniu. "Desi Romania a reusit una dintre cele mai rapide convergente din Uniunea Europeana, ajungand la 78% din media UE in termeni de PIB per capita la paritatea puterii de cumparare si la aproape 94% din media europeana in ceea ce priveste consumul populatiei, aceasta performanta a fost insotita de dezechilibre tot mai mari", sustine Ionut Dumitru.

In spatele convergentei rapide, spune economistul-sef al Raiffeisen Bank, economia si-a pierdut treptat baza productiva. Industria traverseaza aproape un deceniu de stagnare si declin, iar serviciile au devenit principalul motor de crestere. Problema nu este ca serviciile cresc, ci ca industria pierde teren intr-un ritm accelerat. In opinia sa, economiile care recupereaza rapid decalajele de dezvoltare au nevoie de sectoare productive puternice, capabile sa genereze exporturi, productivitate si inovare.

" Explicatia principala pentru aceasta pierdere de competitivitate este combinatia dintre cresterea costurilor cu energia si majorarile salariale care au depasit semnificativ productivitatea. Intre 2015 si 2025, salariile au crescut intr-un ritm de cateva ori mai rapid decat productivitatea, iar costurile unitare cu forta de munca au urcat mult peste nivelurile observate in Polonia sau Ungaria. In paralel, Romania a inregistrat unele dintre cele mai mari cresteri ale preturilor la energie pentru industrie, afectand in special sectoarele cu valoare adaugata redusa si consum energetic ridicat", a mai adaugat Ionut Dumitru.

Din aceasta perspectiva, Ionut Dumitru sustine ca noul model de crestere trebuie sa fie construit pe investitii productive, reindustrializare, absorbtia fondurilor europene, digitalizare si debirocratizare. Reducerea deficitului este necesara, dar nu suficienta. Fara cresterea productivitatii si refacerea competitivitatii, economia risca sa ramana blocata intr-o perioada prelungita de crestere slaba.

Florian Libocor, economist-sef al BRD, considera ca Romania se afla deja intr-un moment de tranzitie economica, in care vechiul model bazat pe consum, salarii reduse si forta de munca ieftina se apropie de propriile limite. Chiar daca exista opinii care sustin ca mai exista spatiu pentru continuarea acestui model, economistul spune ca economia este suficient de aproape de punctul de inflexiune incat discutia despre schimbare nu mai poate fi amanata.

In opinia sa, provocarea nu este renuntarea la crestere, ci transformarea acesteia intr-un proces sustenabil. Dupa o perioada lunga in care Romania a recuperat rapid decalajele fata de economiile dezvoltate, ritmurile de avans s-au redus vizibil, iar incepand cu 2024 economia a intrat intr-o etapa caracterizata de cresteri subunitare. In paralel, cele doua mari dezechilibre, deficitul bugetar si deficitul extern, au ajuns la niveluri care nu mai pot fi ignorate.

"Intrebarea este daca Romania poate continua cu aceleasi motoare. Odata ce economia se maturizeaza, cresterea bazata pe recuperarea decalajelor devine mai dificila, pentru simplul fapt ca decalajele scad. Constrangerile economice scot in evidenta limitele modelului actual de crestere. Este necesar sa recalibram structural economia", a explicat Florian Libocor.

Economistul-sef al BRD atrage atentia ca avantajele care au sustinut dezvoltarea rapida din ultimele doua decenii se erodeaza treptat. Costul redus al fortei de munca nu mai poate reprezenta principalul argument competitiv al economiei, iar consumul, desi a stimulat cresterea, si-a aratat si costurile prin deteriorarea balantei comerciale si prin cresterea dependentei de importuri.

In plus, Romania se confrunta simultan cu mai multe constrangeri structurale: o economie care consuma mai mult decat produce, presiuni demografice generate de reducerea fortei de munca active si o productivitate insuficienta pentru a sustine ritmul de convergenta din trecut.

"In lipsa unei recalibrari, riscurile sunt evidente, crestere economica sub potential, inflatie structurala, deficite persistente, costuri ridicate de finantare si vulnerabilitate crescuta la socurile externe", sustine Florian Libocor.

O parte importanta a dezbaterii a vizat si conceptul de "capcana a venitului mediu", invocat tot mai frecvent in discutiile despre viitorul economiei romanesti. Exista o distinctie importanta intre capcana venitului mediu si ceea ce el numeste convergenta incompleta. Prima reflecta dezechilibrele macroeconomice care impiedica economia sa faca pasul catre categoria economiilor dezvoltate, in timp ce a doua se refera la structura economiei si la incapacitatea acesteia de a genera suficienta valoare adaugata.

"Economia nu mai poate concura nici cu economiile foarte ieftine, dar nici cu cele sofisticate. A reusit sa iasa din categoria economiilor sarace, dar apoi isi pierde dinamica de convergenta si nu mai reuseste sa faca urmatorul salt", a mai spus Florian Libocor.

Exista insa si argumente care sugereaza ca Romania nu a intrat inca definitiv in aceasta capcana. Convergenta fata de media Uniunii Europene continua, chiar daca intr-un ritm mai lent, iar potentialul de absorbtie tehnologica ramane unul semnificativ. Tocmai de aceea, concluzia lui Libocor este ca miza urmatorului deceniu nu este evitarea unei crize, ci gestionarea unei tranzitii.

"Provocarea fundamentala a Romaniei nu este lipsa cresterii, ci schimbarea structurii ei. Modelul bazat pe consum si convergenta rapida a dat rezultate exceptionale, dar constrangerile actuale arata ca suntem in proximitatea limitelor sale, daca nu cumva le-am atins deja", a spus economistul-sef al BRD.

O perspectiva complementara a venit din partea lui Ciprian Dascalu, economist-sef al BCR, care considera ca economia este prinsa simultan intre probleme structurale si probleme ciclice. Pe de o parte, Romania se confrunta cu declin demografic, deficit de competente si productivitate redusa. Pe de alta parte, economia resimte efectele dobanzilor ridicate, ale socurilor externe si ale incetinirii consumului.

Ciprian Dascalu este unul dintre cei care sustin ca modelul bazat pe consum si cresteri salariale accelerate si-a aratat limitele. In ultimii ani, salariile reale aproape s-au dublat, in timp ce productivitatea a avansat intr-un ritm mult mai lent. Diferenta s-a vazut in consum, dar si in deteriorarea competitivitatii externe, o mare parte din cererea suplimentara fiind satisfacuta prin importuri.

"Am avut deficite foarte mari, dar nu au adus rezultatele pe care si le doreau cei care le-au generat", a spus economistul-sef BCR, estimand ca Romania ar putea inregistra chiar o recesiune la nivelul intregului an daca datele statistice nu vor fi revizuite semnificativ.

In opinia sa, ajustarea fiscala si economica aflata in curs este inevitabila. Consumul incetineste, economia se reasaza, iar costurile acestei tranzitii sunt deja vizibile.

Totusi, Ciprian Dascalu vede si elemente pozitive. Investitiile private au ramas reziliente comparativ cu alte state din regiune, iar investitiile publice au fost principalul factor care a impiedicat economia sa intre mai devreme in recesiune. In plus, multe companii continua sa investeasca in extinderea capacitatilor de productie, ceea ce poate reprezenta baza unui nou model de crestere.

In final, dezbaterea dintre economisti a evidentiat un consens, Romania trebuie sa isi schimbe modelul de dezvoltare. Divergentele apar insa atunci cand vine vorba despre ritmul ajustarilor si despre pilonii pe care va fi construita noua etapa de crestere. Unii pun accentul pe disciplina fiscala si stabilitate macroeconomica, altii pe competitivitate, productivitate si transformare structurala. Intrebarea care ramane deschisa este daca economia romaneasca va reusi sa faca aceasta tranzitie inainte ca limitele vechiului model sa devina constrangeri permanente.

Valentin Lazea, economist-sef BNR

￢ In primul rand, unul dintre factorii de productie, forta de munca, ceilalti doi facotori fiind capitalul si productivitatea totala a factorilor, este limitat de numeroase neajunsuri, spor natural negative, emigratie, educatie precara, participare slaba in economia formala etc.

￢ Raportul Comisiei Europene arata ca PIB-ul potential al Romaniei a scazut constant, dar nu din cauza acumularii capitalului, care a continuat sa fie relativ robust, nici din cauza productivitatii totale, ci din cauza acestui proxy al fortei de munca care se numeste ore lucrate de catre forta de munca si care s-au mentinut la un nivel foarte slab.

￢ Economia Romaniei este deja considerata dezvoltata. Avem un PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumparare cam de 33.000 dolari pe locuitor, la neparitatea PIB/locuitor este undeva la 20.000 de dolari. Astfel, Romania nu mai poate creste cu rate de 4-5-6%, ca si economiile in curs de dezvoltare, si orice fortare a cresterii economice spre aceste ritmuri face mai mult rau decat bine, ducandu-se in deficite externe si inflatie.

￢ Exista doua tipuri de socuri cu consecinte inflationiste, pe de o parte vorbim de socul pozitiv de cerere, asa cum s-a intamplat in Romania alimentat de politici fiscale si salariale relaxate, care duce la o crestere a inflatiei impreuna cu cresterea productiei.

￢ O economie care sa semene cu economiile high income de afara ar presupune, in cazul Romaniei, sa se ajunga la si sa se pastreze valori de 2,5-3% pentru deficitul bugetar, cresterea economica si rata inflatiei, respectiv ritmuri de crestere d 5-6% pe an pentru salarii si de 4-4,5% pe an pentru pensii. Nu este greu daca renuntam la populisme si daca incepem sa respectam populatia, educand-o in loc sa o ducem cu zaharelul. 80% din romani considera ca impozitele sunt prea mari, chiar daca in realitate nu este asa. Daca ne uitam la celelalte impozite, pe proprietati, capital, profit, in generic vorbind ele nu sunt mari in context european.

￢ Problema este cum ajungem de la un deficit de 6,2% la sub 3%. Pe ce parte operam. Este clar ca desi in general impozitele din Romania, cu exceptia impozitelor pe munca, celellate sunt mai mici decat in Europa exista in public o lipsa de apetenta totala.

￢ Calea pentru a reduce deficitul sub 3% este eliminarea pe cat posibil a evaziunii fiscal si a optimizarii fiscal. Evaziunea fiscala este cea care se face incalcand legea, optimizarea fiscala este neplata respectand legea. Codul fiscal da multe posibilitati de a nu-ti plati taxele. Cu un contabil bun, un fiscalist bun, poti sa nu-ti platesti taxele.

￢ Ideea ca putem reuce anvelopa de cheltuieli este o utopie. In locul lor vin cheltuielile cu apararea, ecologice, inovatie, cercetare-dezvoltare. Anvelopa totala este o prostie.

Ionut Dumitru, economist-sef, Raiffeisen Bank

￢ Daca ne uitam la administratia publica, care include si apararea, avem un decalaj de 77% intre salariul din acest sector si media pe economie. Daca ne uitam la administratia publica, discutia nu trebuie sa o ducem in zona decalajului care este foarte mare, ci ar trebui sa avem o discutie privind cresterea eficientiei administratiei publice, prin digitalizare, simplificare administrativa.

￢ Daca punem in relatie costurile unitare ale muncii cu forta de munca si ce s-a intamplat cu industria noastra o sa vedem ca de asemenea exista o corelatie destul de puternica.

￢ Cursul real efectiv de schimb deflatat cu costul unitar cu forta de munca, adica avem un compozit de cursuri de schimb cu ponderile in comertul exterior pe care Romania il are cu diverse tari. Indicatorul arata competitivitatea externa a economiei luand in calcul atat cursul de schimb cat si dinamica salariilor raportata la productivitate. O crestere a acestui indicator sugereaza o apreciere reala si implicit o deteriorare a competitivitatii externe.

￢ Vedem ca Romania si Bulgaria au inregistrat cele mai ample cresteri ale indicatorului dupa 2015 reflectand faptul ca salariile si costurile cu forta de munca au crescut mai rapid decat productivitatea. In acelasi timp tari precum Polonia si Ungaria au avut o evolutiei mai moderata, dar decalajul dintre ei si noi este foarte mare. In Ungaria si Polonia am avut o apreciere a cursului deflatat cu unit labor cost de circa putin peste 20%, iar noi am avut circa 50% fata de 2015, adica avem o pierdere de competitivitate fata de Polonia si Ungaria foarte insemnata.

￢ Un curs stabil are si avantaje foarte importante, reduce incertitudinea pentru firme si populatie, contribuie la controlul inflatiei, ajuta la mentinerea increderii investitorilor. Intr-o economie cu deficite mari si un grad ridicat de euroizare volatilitatea puternica a cursului poate genera efecte negative semnificative asupra costurilor de finantare si stabilitatii financiare. Problema nu este stabilitatea cursului in sine, problema apare atunci cand stabilitatea nominala a cursului este insotita de cresteri interne de costuri peste productivitate.

￢ De ce economia noastra performeaza slab si n-ar trebui sane surprinda savedem o performanta slaba si in anii urmatori ? pentru ca avem probleme structurale foarte serioase. Modelul baza pe consum, deficite, costuri ridicate, investitii productive insuficiente, pirederile de competitivitate nu mai poate fi sustinut. Avem o serie de evolutii care ne arata clar ca pierderea de compeittivitate a fost majora.

￢ Este nevoie de investitii majore in economie, absorbtie de fodnuri europene, debirocratizare, digitalizare, obiectivul trebuie sa fie stimularea ivnestitiilor private sI a sectoarelor productive. Nu avem o problema doar de recesiune, avem o problema de competitivitate.

Florian Libocor, economist-sef, BRD

￢ De la o crestere rapida ar trebui sa trecem la o crestere sustenabila. Acest lucru nu inseamna ca acel proces de dezvoltare economica si crestere economica nu a avut o componenta sustenabila pana acum, doar ca acea componenta sustenabila trebuie accentuata.

￢ Este sau nu sfarsitul unei etape de convergenta. Incepand cu anul 2024 am inceput sa discutam despre cresteri economice subunitare.

￢ Pe langa toate evolutiile, am avut un element care un este neaparat surpriza, dezechilibrul celor doua pozitii, interna si externa, deficitul bugetar si deficitul extern, care au mers inspre un nivel de peste 7%, pana la peste 9%.

￢ Deficitul bugetar pentru primele 5 luni ale anului a fost publicat si este o cifra de 1,75%. Probabil ca aceasta cifra va fi corectata, dar mi se pare ca este o performanta. Pana la finalul anului mai avem 6 luni si se pot intampla suficiente lucruri incat acum sa discutam despre ipoteze, probabilitati, ipoteze, minime si maxime, nu certitudini.

￢ Cu toate ca in ultima perioada am vazut o volatilitate mai mare, stabilitatea cursului de schimb a fost probabil ancora de stabilitate pe care o primeau toti cei care trebuiau sa construiasca bugete din intreaga economie. A fost probabil cel mai stabil indicator. ROBOR, in luna mai a revenit la un nivel chiar sub cel cu care a incheiat anul 2024. Acestea sunt evolutii de piata.

￢ Intrebarea este daca Romania poate sa continue cu aceleasi motoare. Odata ce economia se maturizeaza, cresterea bazata pe recuperarea decalajelor devine mai dificila pentru simplul fapt ca decalajele scad. Atunci, te uiti practic la reperele pe care ti le da economia.

￢ Constrangerile economice subliniaza sau scot in evidenta limitele modelului actual de crestere. Este necesar sa recalibram structural economia. Acest lucru presupune sa facem transformari pentru a ne asigura ca urmatoarea etapa va fi una de dezvoltare.

￢ Costul redus al fortei de munca are la randul lui un cost pentru ca se erodeaza. Are un factor de erodare foarte mare. Competitia se duce incet incet spre productivitate. Consumul spre exemplu, deficit comercial este costul lui cata vreme nu producem suficient de mult pentru a-l acoperi.

￢ Constrangerile sunt externe, unde avem o economie care consuma mai mult decat produce. Constrangerea demografica este o problema care ne va durea mai mult in viitor, odata ce forta de munca scade, iar forta de munca neactiva creste

Ciprian Dascalu, economist-sef, BCR

￢ Economia este oarecum prinsa in probleme structurale care tin de scaderea demografica, nivelul relativ redus de calificare a fortei de munca si, implicit, reducerea productivitatii, dar si in probleme ciclice, respectiv rate de dobanda destul de ridicate, socul pe materii prime si cererea de consum destul de deprimata in ultimele luni. Am avut deficite mari, insa acestea nu au adus rezultatul dorit de cei care au facut aceste deficite. Noi avem o estimare privind PIB-ul potential undeva la 2,2%-2,3%. Anul acesta, daca nu se revizuiesc semnificativ datele, ne-am putea astepta la o recesiune pe intreg anul, nu doar la o recesiune tehnica.

￢ Modelul de crestere economica de care vrem sa ne despartim era cunoscut de toata lumea. Salariile reale s-au dublat in acelasi interval de timp, in timp ce productivitatea muncii a crescut doar la jumatate. Acest lucru s-a vazut in cresterea consumului, destul de puternica, si in vanzarile cu amanuntul, unde mare parte din cerere a fost acomodata de importuri si s-a tradus in scaderea competitivitatii.

￢ Este un proces de ajustare fiscala, de reasezare a economiei. Deja se vede prin scaderea consumului. Contributia negativa, care nu mai este chiar negativa, a ajuns pozitiva. Are loc o reasezare, dar niciodata sa iei medicatia nu este placut.

￢ Acest motor de crestere economica, bazat pe fonduri europene, nu va mai avea aceeasi turatie.

￢ Investitiile private au mers destul de bine, chiar si relativ la regiune. In ultimii doi ani am vazut investitiile publice care si-au adus un aport semnificativ la acea crestere economica anemica. Probabil, fara acele investitii, am fi fost intr-o recesiune de ceva timp.

￢ Companiile din Romania investesc in extinderea capacitatii de productie.

￢ Nu cred ca avem o alta solutie la deficitul bugetar, dar, in pofida tinerii sub control a cheltuielilor cu salariile si pensiile din sectorul public, cheltuielile rigide implica si cheltuieli cu dobanzile. Mare parte din aceasta ajustare a mers spre costurile de imprumut sau spre achitarea costurilor imprumuturilor luate in trecut. Oarecum simtim acest transfer intergenerational. Deja platim pentru ceea ce am imprumutat.

￢ Se vad si costurile cu dobanzile. Ca sa ajungem sub 3% deficit, ar trebui sa avem surplus primar. La un moment dat ar trebui sa ne uitam la Ungaria, unde se vede ca costurile de imprumut sunt si mai mari din cauza balantei fiscale, iar ideea destul de intuitiva a fost planul de adoptare a euro. Daca Ungaria reuseste sa castige semnificativ pe aceasta ancora, iar deja am vazut un super-raliu in obligatiunile Ungariei, poate ajunge la un deficit sub 2% doar din reducerea costurilor cu imprumuturile.