Opinii

De la inceputul anului, m-am intalnit extrem de des cu intrebarea legata de modalitatea de constituire si de functionare a unui holding. Parca e asa o moda, ca multi s-au trezit brusc ca vor sa aiba si ei un holding acolo, de la proprietari de firme micute (cu cifra de afaceri de cateva milioane de lei) la proprietari de firme ale caror business-uri se situeaza la cateva zeci de milioane de euro. La intrebarea mea, privind care este motivatia lor de a infiinta un holding, raspunsul (in esenta) suna cam asa : sa nu mai platesc taxe. De dragul conversatiei, continui discutia : cine, tu sau firma? Si raspunsul este (nu mereu, dar de cele mai multe ori) de o naivitate dezarmanta : pai toata lumea. Ca asa a auzit el, de la nu stiu ce mare expert sau analist, ca cica daca iti faci holding, nu mai platesti taxe.

Nici nu mai conteaza rationamentul din spate si daca holdingul este inregistrat fiscal in Romania, intr-un stat membru al Uniunii Europene (spre exemplu, Cipru, Malta, Luxemburg sau chiar Bulgaria), al Spatiului Economic European, altul decat Uniunea Europeana (spre exemplu, Liechtenstein) sau intr-un stat tert din vreo destinatie exotica. Holding sa fie si sa ajunga pentru toata lumea. Dar, de cele mai multe ori, e mare diferenta intre o poveste frumos ambalata, la ceas de seara, la "un sprit", intr-o carciumioara cocheta din Bucuresti si o analiza fiscala obiectiva, "cu creionul pe hartie", iar implicatiile fiscale si cele financiare (de natura logistica si administrativa si chiar de siguranta juridica a afacerii) nu sunt deloc de neglijat.

Din punct de vedere conceptual, o societate de tip holding (in acceptiunea clasica a termenului, respectiv de holding de participare) detine si administreaza participatiile in mai multe firme afiliate, fara a avea drept scop in sine (de regula) si desfasurarea de activitati economice directe, in nume propriu. Acest fapt are si avantaje, si dezavantaje si riscuri, de aceea decizia de infiintare a unui holding trebuie evaluata obiectiv, cu prudenta si fara un entuziasm excesiv.

Ca si avantaje, o structura de tip holding reduce riscurile operationale privind expunerea directa, deoarece are loc o separare si o delimitare a activelor alocate pe fiecare tip de activitate economica derulata separat, individual, de catre firmele afiliate, ale caror participatii le detine holdingul. Separarea liniilor de business si alocare activelor si a riscurilor aferente pe fiecare dintre ele reduce, in unele situatii nefericite care pot aparea in practica, riscul "de contagiune", fata de situatia in care toate activitatile economice s-ar fi desfasurat in cadrul aceleasi firme.

De asemenea, sub rezerva conditiei de detinere pe perioada minima de un an si a unei participatii de minim 10%, in momentul in care firmele detinute din Romania repartizeaza dividende catre firma mama de tip holding acestea sunt neimpozabile (in situatia in care holdingul este o persoana juridica rezidenta fiscal nu doar in Romana, ci inclusiv intr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European in sens extins, prin raportare la conditiile si criteriile reglementate la art.229 cod fiscal). Mai mult, daca firma de tip holding este din Romania, sumele incasate cu titlu de dividende reprezinta venituri neimpozabile (inclusiv cele primite de la o persoana juridica straina platitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit, situata intr-un stat tert, dar cu care Romania are incheiata o conventie de evitare a dublei impuneri). Deci, firma de tip holding se capitalizeaza prin eficientizarea costurilor fiscale aferente procesului de captare a dividendelor de la firmele afiliate detinute, iar sumele respective pot fi directionate ulterior pentru achizitia participatiilor in cadrul altor firme.

Sa analizam si un exemplu practic, in raport de cele mentionate anterior. Sa presupunem ca firma A S.R.L. are un profit net de 100 lei, iar firma B un profit net de 200 lei, pe care il repartizeaza integral pe destinatia dividende. Daca persoana fizica X rezidenta fiscal in Romania detine 100% din partile sociale ale ambelor firme, atunci aceasta va incasa suma de 84 lei (adica 100 lei * 84%) + 168 lei (adica 200 lei * 84%) = 252 lei, deoarece firmele A S.RL. si B S.R.L. vor retine impozitul pe dividende de 16% din suma bruta repartizata pe destinatia dividende, si vor vira catre beneficiarul dividendelor (reprezentat de persoana fizica X rezidenta fiscal in Romania) doar suma neta a acestora, de 252 lei = (100 lei + 200 lei) * 84%. Daca insa persoana fizica X rezidenta fiscal in Romania va infiinta firma C S.R.L. (la care detine 100% din capitalul social), iar firma C S.R.L. va detine, la randul ei, 100% din partile sociale atat ale firmei A S.R.L., cat si ale firmei B S.R.L., atunci firma C S.R.L. va incasa de la firmele A S.R.L. si B S.R.L., cu titlu de dividende, suma totala de 300 lei = 100 lei + 200 lei, deoarece suma bruta a dividendelor este egala cu suma neta a dividendelor, dividendele respective fiind neimpozabile (evident, daca firma C S.R.L. detine partile sociale ale firmei A S.R.L., cat si ale firmei B S.R.L. pe o perioada de minim un an, la momentul distribuirii dividendelor).

Este de retinut insa faptul ca, daca o persoana fizica rezidenta fiscal in Romania, doreste sa-si scoata banii sub forma de dividende de la firma sa de tip holding, tot va plati un impozit pe dividende de 16%. Si asta indiferent in ce tara este stabilita si inregistrata fiscal firma respectiva de tip holding. Daca firma de tip holding este stabilita si inregistrata fiscal in alta tara, aceasta va retine impozitul de dividende reglementat in tara respectiva (sa presupunem, de 5%), dar persoana fizica rezidenta fiscal in Romania va plati in Romania diferenta de impozit pe dividende pana la concurenta cotei de 16% (respectiv, de 11% in exemplu nostru, prin aplicarea metodei creditului fiscal). A nu se confunda rezidenta dintr-un anumit stat cu rezidenta fiscala. Inclusiv in situatia in care o persoana fizica locuieste de facto in alta tara si are drept de rezidenta in tara respectiva, acea persoana fizica va ramane rezidenta fiscal in Romania (cu toate obligatiile fiscale care decurg din aceasta calitate), daca, la plecarea din tara, nu a intocmit si nu a depus la organul fiscal competent chestionarul pentru stabilirea rezidentei fiscale a persoanei fizice la plecarea din Romania. Iar criteriile si conditiile ce se cer a fi indeplinite pentru schimbarea / modificare rezidentei fiscale sunt enumerate punctual si explicit de legislatia fiscala. Daca am clarificat "mitul" asta ca " imi fac firma holding in alta tara, ca acolo impozitul de dividende e foarte mic" sa mergem mai departe cu analiza.

Pe langa regimul fiscal al veniturilor din dividende, tot in categoria avantajelor fiscale specifice holdingurilor, nu trebuie omis nici regimul fiscal similar in cazul veniturilor din evaluarea/reevaluarea/vanzarea/cesionarea titlurilor de participare detinute de holdingul din Romania la o persoana juridica romana sau la o persoana juridica straina, dar situata intr-un stat cu care Romania are incheiata o conventie de evitare a dublei impuneri. Pe de alta parte insa, firma de tip holding are anumite costuri financiare legate de logistica, administrarea si functionarea acesteia, care implica un anumit efort financiar. Cu atat mai mult in ipoteza in care aceasta este in afara Romaniei.

De asemenea, desi o societate de tip holding poate obtine (teoretic) finantari in conditii mai avantajoase decat firmele afiliate pe care le detine si, in consecinta, ar putea utiliza resursele financiare respective pentru finantarea firmelor la care detine participatii, trebuie sa avem in vedere si faptul ca fiscul acorda (cel putin, in ultimul timp) o atentie sporita modului de documentare a imprumuturilor intra grup. Si asta nu numai din perspectiva analizei economice efective, cat si a celei functionale, privind substanta economica in sine a operatiunii de creditare, care sa nu genereze motive de recalificare a acesteia de catre organele fiscale (spre exemplu, din imprumut in aport la capitalul social). In plus, sa nu uitam de restrictiile introduse recent prin Legea nr. 239 / 2025 la acordarea / restituirea de imprumuturi catre asociati/actionari/entitati afiliate, precum si la distribuirea (acordarea) de dividende, in functie de pragul valoric al activului net in raport de capitalul social. Acest fapt ar putea genera implicatii nu doar la nivelul capacitatii holding-ului de a acorda imprumuturi, ci si la nivelul firmelor afiliate beneficiare ale imprumuturilor de a le rambursa, conform termenelor scadente convenite in prealabil. Fapt care, la randul lui, ar putea produce efecte negative asupra fluxului de cash flow la nivel de holding, generand dificultati in reluarea finantarii ulterioare a altor activitati ale firmelor afiliate la care holdingul detine participatii. Raportat la aceste considerente, apreciez ca infiintarea unui holding in baza ratiunii primordiale de a finanta activitatea firmelor la care detine participatii poate fi, mai degraba, un element de risc, decat unul de oportunitate. Este adevarat insa ca, daca firma de tip holding este inregistrata intr-un alt stat membru al Uniunii Europene, in cazul platilor de dobanzi si de redevente efectuate de o firma din Romania se aplica scutirile specifice intreprinderilor asociate, prin raportare la prevederile corelative si integrate regasite la Titlul VI Cap. V cod fiscal. In context, nu trebuie omisa nici analiza prevederilor art.230 cod fiscal, referitoare la coroborarea prevederilor codului fiscal cu cele ale conventiilor de evitare a dublei impuneri si legislatiei Uniunii Europene.

Desi nu am cum sa neg avantajele fiscale specifice unei structuri de tip holding (si nici nu mi-am propus asta), eu personal vad eficienta o structura de tip holding nu atat neaparat prin prisma optimizarii costurilor fiscale (care, desigur, exista, in anumite limite), cat mai ales in ipoteza in care se doreste separarea operationala a mai multor linii de business, astfel incat fiecare tip de afacere sa functioneze independent si distinct, ca centre de profit separate, fiecare cu activele si riscurile sale. Acest fapt ar facilita inclusiv vanzarea ulterioara doar a unui anumit tip de business, in masura in care se apreciaza acest fapt ca fiind oportun. Sau, dimpotriva, daca se doreste un exit total, este suficient sa se instraineze doar participatiile detinute de persoana fizica la firma de tip holding, iar cumparatorul va detine astfel (atat direct, cat si indirect) proprietatea si controlul pe intregul grup de firme.

Cele expuse in prezentul material nu reprezinta decat o opinie personala, fiecare urmand sa procedeze in consecinta, conform propriilor lor argumente si rationamente profesionale in acest sens. Dar, in orice decizie economica majora (oportunitatea de infiintare a unui holding fiind doar una dintre ele), cred ca trebuie evaluat si identificat acel punct de echilibru optim intre costurile fiscale, efortul financiar si securitatea juridica a afacerii (iar aici ma refer inclusiv la riscurile fiscale potentiale ce pot fi incidente in cauza). Mai pe romaneste spus, inainte de infiintarea unui holding (fie in tara, fie intr-o jurisdictie fiscala externa), fiecare trebuie sa-si raspunda la o intrebare simpla : ce urmaresc si ce vreau sa fac cu holdingul respectiv ?