Opinii

In ianuarie 2026 nu am descoperit ca iarna poate fi rece. Am descoperit, din nou, ca statul roman este fragil exact acolo unde ar trebui sa fie solid. in infrastructura de baza. Gerul dintre 12 si 15 ianuarie nu a produs criza. A scos-o la suprafata.

Cand reteaua de termoficare a cedat, nu a cedat "din cauza vremii", ci din cauza anilor de amanari, improvizatii si minciuni administrative . Conducte vechi, pierderi uriase, investitii cosmetice si zero plan de rezerva. Un sistem care functioneaza doar pe vreme buna nu este un sistem, ci o iluzie.

In acel moment, statul a facut ceea ce face de fiecare data: s-a retras . A lasat cetateanul sa se descurce singur. Fara caldura, fara explicatii clare, fara despagubiri automate. Singura solutie sigursa fost incalzirea electrica, cea mai scumpa si mai ineficienta varianta pentru gospodarii. Rezultatul a fost imediat sumele care se vor plati pentru caldura vor fi duble. La factura lunara de cca 400 lei pentru incalzirea unui apartament cu 2 camere in Bucuresti se vor adauga si costurile cu energia electrica consumata de oameni pentru a se incalzii (cca 250 kWh consum energie electric in plus), respectiv cresterea facturii de energie electrica cu cca 400 de lei. Cost dublu, nu pentru confort, ci pentru supravietuire.

Avertizare AEI. Oamenii trebuie sa se astepte la costuri mai mult decat duble pentru incalzire in luna ianuarie 2026. Urmeaza doua saptamani de temperaturi nocturne cu temperaturi cuprinse intre -6 si - 11 grade C in Bucuresti, ceea ce va adauga costuri pentru incalzirea romanilor,

Acesti bani nu sunt o consecinta inevitabila a pietei. Sunt costul direct al esecului administratiei. O taxa informala, dar perfect reala, perceputa celor care au fost abandonati de serviciile publice.

Pe 13 ianuarie, la ora 17:00, consumul de energie electrica a atins 9.119 MWh/h, cel mai ridicat nivel din ultimii ani. Reactia oficiala a fost tipica: "consum prea mare", "presiune pe sistem". Nicio vorba despre cauza. Nicio asumare. De parca milioane de oameni ar fi decis simultan sa testeze limitele retelei, nu sa-si incalzeasca locuintele inghetate.

Acest consum record este prezentat ca o anomalie, dar realitatea este mai incomoda: el este cu doar 5% sub media din 1989, intr-o Romanie care atunci consuma cu 74% mai mult la nivel de an. Diferenta este fundamentala. Atunci consumam pentru industrie. Astazi consumam pentru a nu ingheta. Nu progres, ci regres.

Structura productiei din acel varf de consum spune mai multe decat orice discurs politic. Hidroenergia a asigurat 27% din necesar, fiind principalul pilon de stabilitate. Exact acea hidroenergie demonizata ani la rand in dezbateri superficiale, in care barajele sunt tratate ca un rau absolut, iar realismul energetic este ignorat. Fara hidro, Romania ar fi fost complet dependenta de importuri scumpe si incerte.

Importurile au fost cea de a doua sursa de consum si au ajuns la 23%. Acesta nu este un semn de "integrare europeana", ci de vulnerabilitate strategica . In varf de consum, energia nu se cumpara ieftin si nici sigur. Se cumpara scump, sub presiune, iar nota de plata ajunge tot la populatie, fie prin fapte, fie prin inflatie.

Cea mai mare ipocrizie este ca, in timp ce cetatenii platesc aceste costuri, discursul public ramane blocat intre sloganuri verzi si taceri convenabile. Tranzitia energetica este invocata, dar infrastructura reala este ignorata. Se vorbeste despre idealuri, dar se evita deciziile grele: modernizarea termoficarii, investitiile serioase in capacitati stabile, asumarea costurilor politice.

Aceasta nu a fost o criza naturala. A fost o criza administrativa .

Un stat care nu poate asigura caldura iarna nu e un stat aflat in tranzitie, ci un stat care cedeaza functional. Iar cand acest esec este platit direct de cetateni, fara explicatii si fara responsabilitati asumate, nu mai vorbim despre ghinion sau vreme rea, ci despre un contract social rupt .

Iarna viitoare va veni din nou. Tevil vor fi la fel de vechi. Discursurile, la fel de goale.

Intrebarea nu este daca se va repeta. Intrebarea este cat timp vom continua sa platim pentru un stat care nu livreaza, dar factureaza fara gres .