Business international

Pietele europene ale energiei au ramas ciudat de calme de la izbucnirea razboiului din Iran, insa lucrurile s-ar putea schimba, analistii avertizand ca guvernele subestimeaza gravitatea socului ce va veni, scrie Politico.

La petrol, gaze si alte produse energetice, in special combustibil pentru avioane, preturile din Europa s-au mentinut la un nivel scazut, oficialii repetand ca aprovizionarea este sigura, parand sa contrazica avertismentele ca lumea este prinsa in cel mai sever soc energetic din istorie.

In parte, calmul este justificat. Europa a fost capabila sa se adapteze surprinzator de bine la pierderea unor parti insemnate din aprovizionarea sa, majorandu-si importurile din SUA si alti producatori, crescandu-si productia interna si accelerand instalarea de capacitati de energie regenerabila.

Insa analisti, oficiali si traderi avertizeaza ca indiferent cat de ingenioase ar fi aceste solutii, ele nu pot ascunde realitatea cruda ca o parte masiva din productia de energie la nivel mondial este blocata in stramtoarea Ormuz sau in ruine de-a lungul coastei sale.

Asta inseamna ca austeritatea energetica ar putea fi in carti pentru Europa, asa cum se intampla deja in multe parti ale Asiei. Pretul titeiului Brent s-a mentinut sub cele mai dramatice predictii, insa lucrurile se vor schimba pe masura ce guvernele isi epuizeaza incet rezervele.

Un raport recent al Oxford Economics arata ca stocurile de petrol ale tarilor bogate ar putea atinge un nivel critic pana in septembrie daca Ormuz ramane inchisa dincolo de luna iulie, riscand o crestere brusca a pretului petrolului la peste 150 de dolari pe baril.

In Europa, cele mai mari ingrijorari sunt legate de combustibilul pentru avioane.

La suprafata, situatia pare stabila. Predictia din aprilie a Agentiei Internationale pentru Energie ca stocurile Europei se vor epuiza pana la final de mai nu s-a adeverit.

Europa a reusit sa inlocuiasca aprovizionarea pierduta din Golf crescandu-si importurile din SUA de aproape cinci ori in perioada februarie-mai.

Si-a crescut si productia la propriile rafinarii si s-a folosit de o rafinarie cheie din Nigeria care si-a reluat productia recent, potrivit unui raport recent al firmei Kpler.

Insa chiar in conditiile in care Comisia Europeana sustine ca nu exista riscuri "imediate" legate de aprovizionare, exista temeri ca continentul se indreapta catre dezastru fara sa constientizeze acest lucru.

Anunturile optimiste ale companiilor aeriene privitoare la rezervele de combustibil pentru avioane ii fac pe europeni sa zboare la fel de mult ca intotdeauna, evidentiind cat de putine masuri au luat guvernele continentului pentru reducerea cererii. Exista astfel riscul unor presiuni mai mari mai tarziu.

Intre timp, Comisia le solicita in privat tarilor membre sa-si coordoneze mai bine masurile de reducere a cererii pentru a evita cel mai negru scenariu, potrivit unor surse familiare cu situatia.

In spatele aparentei de calm, ingrijorarea este in crestere, Ditte Juul Jrrgensen, sefa in exercitiu a departamentului de energie al UE, a avertizat diplomatii luna trecuta ca stocurile de combustibil pentru avioane ar putea intra sub presiune pana in toamna.

Comisia a avertizat cu privire la o piata sub o presiune in crestere, cat si cu privire la penurii regionale daca situatia nu se imbunatateste in urmatoarele saptamani. Unele aeroporturi au raportat deja deficite de combustibil. Altele sufera probabil in tacere pentru ca este aproape imposibil de precizat exact de cat combustibil dispun companiile.

Unii oficiali UE se tem in privat ca companiile aeriene vor creste puternic preturile sau anula zboruri daca situatia se inrautateste.

Situatia este similara in cazul gazelor naturale lichefiate, care genereaza 18% din electricitatea Europei si reprezinta 24% din mixul sau energetic total.

UE ca intreg este doar marginal expusa la o scadere a livrarilor de GNL din Golf, SUA fiind un furnizor mult mai mare. Insa cateva tri, in special Italia si Belgia au fost puternic afectate de bombardarea unor centrale pe gaze din Qatar in martie.

De atunci, insa, preturile de referinta ale gazelor s-au mentinut in mare masura sub 50 de euro, cu mult sub nivelul de 300 de euro atins dupa invadarea Ucrainei de catre Rusia. Insa traderii si analistii spun ca pretul nu reflecta increderea in aprovizionare, ci mai degraba o reticenta a traderilor de a paria puternic pe un conflict al carui rezultat este deosebit de nesigur. Iar reticenta ar putea disparea.

Riscul principal are legatura cu cumparatorii asiatici. In majoritatea lor, aceste guverne se bazeaza pe contracte pe termen lung incheiate inaintea razboiului pentru a se aproviziona, vanzand excedentul pe piata spot, mare parte mergand catre Europa. Insa pe masura ce presiunile asupra aprovizionarii cresc, aceste tari apeleaza tot mai mult la piata spot la randul lor, creand o competitie directa pentru Europa. Continentul se bucura de mult mai putine contracte de GNL pe termen lung decat cumparatorii asiatici.

De asemenea, tarile au fost mai lente decat de obicei in a-si reface rezervele de gaze.

Toate aceste probleme s-ar putea rezolva daca SUA si-ar creste productia pentru a acoperi orice deficit viitor. Sectorul GNL american si-a crescut puternic productia pentru a acoperi cererea in crestere din Europa si Asia de la inceputul razboiului, insa a ajuns deja la limita.

SUA sunt la capacitate maxima si-si vor putea creste doar treptat oferta pana in 2031, potrivit lui Charlie Riedl, director executiv al LNG Center, care reprezinta industria GNL din SUA.