Opinii

Caderea comunismului si deschiderea Romaniei catre capitalism a dus la aparitia investitorilor straini, a multinationalelor, a corporatiilor care s-au instalat in special dupa anul 2000.

Putina lume credea in anii '90, cand multi se gandeau sa plece din tara asa cum au plecat prietenii lor, ca in orasele mari din Romania vor aparea cladiri de birouri de sticla, inalte, ca vor aparea multinationalele si se va forma ceea ce astazi sunt corporatistii, asa cum le spun eu.

Acum doua decenii lumea ar fi facut orice sa lucreze intr-o corporatie versus sa lucreze in fabrici, in companiile antreprenoriale romanesti care se formau sau la stat.

Dar corporatiile au venit, dincolo de salarii mai bune si beneficii, si cu reguli, cu o birocratie mai elevata, cu o ipocrizie eleganta, cu un nepotism sofisticat bazat pe o increngatura de relatii si promovari extrem de complicata.

Pe de alta parte, corporatiile au capacitatea de a cauta tot timpul talente, de a le pregati si de a le promova intr-o retea internationala la care acum 20-25 de ani nimeni nu visa.

Brandingul cu care vin multinationalele este fara precedent si de aceea reusesc sa atraga poate cei mai buni oameni vanzandu-le o imagine extrem de bine slefuita.

Companiile romanesti antreprenoriale au tinut pasul foarte greu cu multinationalele, nu au avut bani sa investeasca in imagine, in salarii mai bune (cu exceptia celor din management), nu s-au preocupat de a cauta tot timpul resursa umana si de a descoperi talente. Cele mai multe companii romanesti se bazeaza pe fondator, pe antreprenor, care a invatat extrem de greu sa delege din putere. Instinctiv, antreprenorii nu au incredere ca au angajati care pot face lucrurile mai bine ca ei si de aceea tot timpul isi analizeaza si judeca angajatii prin asteptarile pe care le au de la ei insisi, adica sa fie dupa chipul si asemanarea lor.

Daca pentru cei care isi cauta in job corporatiile sunt prima optiune prin ceea ce aud, prin imaginea pe care o proiecteaza, la polul opus, pentru publicul larg multinationalele/corporatiile/investitorii strani sunt cei care fac profituri pe care le scot din tara fara sa plateasca taxe si impozite. Ca sa nu mai vorbim ca aceste multinationale au venit sa ne cumpere de tot, incepand de la politicieni pana la ultimul angajat.

Pe masura ce au trecut anii, de fapt deceniile (doua la numar), cei din primul val care s-au angajat in multinationale au inceput sa se uite in jur, sa gaseasca alternative la jobul lor. Nu toata lumea poate sa fie promovata, nu toata lumea poate sa ajunga in middle management sau in top management, nu toata lumea are acces in birourile C Level, nu toata lumea poate fi recrutata fie de retea, fie de competitori. Multi romani din multinationale si-au dat seama ca sunt blocati, ca nu pot inainta pe verticala, ca nu pot avea acces la pachete salariale mai mari, ca nu pot ajunge in varf. Asa ca parerile despre multinationale au inceput sa se schimbe. O parte dintre ei au inceput sa fuga din multinationale trantind chiar usa, departamentele de HR, de vanzari, de marketing au devenit dusmani, iar expatii au inceput sa fie coborati de pe soclul de imagine fata de cum erau priviti acum doua decenii.

O parte dintre corporatisti au incercat sa-si gaseasca o noua viata in zona de business pe cont propriu, devenind antreprenori, asa cum isi imaginau ei ca ajung antreprenorii citind carti si articole. Unii au avut succes, altii si-au dat seama ca businessul nu este de ei, unii au facut cunostinta cu depresia - ca lumea din strada este altfel decat cea din birouri (unde salariile sunt platite la timp, unde exista bonusuri mai mari sau mai mici, unde facilitatile oferite de multinationale erau la ordinea zilei), iar altii au descoperit ca ceea ce castiga din businessul propriu este mult mai putin decat salariul pe care il aveau in corporatia din Aurel Vlaicu sau Pipera.

Lumea reala a businessului, cand esti un antreprenor mic sau mijlociu, este total diferita de lumea businessului corporatiilor, acolo unde sunt cifre mari, acolo unde sunt monopoluri vazute si nevazute, acolo unde exista puterea de a deschide usi si de a obtine contracte.

Romania nu este o tara extraordinara care sa sustina antreprenoriatul foarte mic, mic si mijlociu, barierele birocratice sunt extrem de puternice, chiar daca barierele fiscale sunt destul de bune comparativ cu alte tari.

Businessul din Romania este extrem de polarizat, primele 1.000 de companii din punct de vedere al cifrei de afaceri controleaza jumatate din business, iar cele 899.000 de companii de celelalte tipuri se bat pentru restul de 50%. Avem foarte multe companii foarte mici si foarte putine companii mici si mijlocii.

Intrebarea este daca exista o lume mai buna dincolo de corporatii, de avantajele pe care le ai intr-o corporatie, dar fiind inchis acolo? Exista, dar trebuie sa muncesti mult mai mult decat intr-o corporatie, in conditiile in care credeai ca intr-o corporatie se munceste mult.