Business international

Fabrici inchise si locuri de munca pierdute: industria textila din Turcia se lupta pentru supravietuire. Exporturile scad pe masura ce China si Bangladesh cuceresc pietele UE. Companiile se plang de costul ridicat al materiilor prime si de cresterea costurilor de productie, cifrele brute ilustrand amploarea crizei: 380.000 de locuri de munca au fost pierdute in ultimii trei ani, iar 4.500 de firme s-au inchis doar in 2025.

Statisticile oficiale arata ca aproximativ 1,1 milioane de oameni lucreaza in acest sector. Dar sindicatele spun ca numarul este de fapt mult mai mare, deoarece nu include numerosii refugiati, femei si copii care lucreaza in afara sistemului. Cei afectati spun ca provesc spre viitor cu pesimism, scrie Deutsche Welle.

Este o zi de iarna extrem de rece in orasul turcesc Tokat din centrul Anatoliei. Termometrul arata -3 grade Celsius. Sunduz Akkan, mama a trei copii, se imbraca si se indreapta spre fabrica Sik Makas, unde a lucrat pana in octombrie.

Cei aproximativ 1.700 de angajati ai fabricii au incetat sa mai primeasca salariile la mijlocul anului trecut. Pe 7 octombrie, muncitorii au intrat in greva. Dar acest lucru produs un soc, nu o rezolvare: chiar a doua zi, 1.000 de angajati Sik Makas au primit pe telefon mesaje text prin care erau informati ca au fost concediati.

Sunduz Akkan si colegii ei protesteaza de atunci la portile fostului lor angajator. Intr-un cort de solidaritate de la fata locului, ei incearca sa atraga atentia asupra situatiei lor precare.

Tenacitatea lor a dat partial roade. In ianuarie, au primit in sfarsit salariile restante.

Mai mult, au castigat dreptul la corectari care elimina mentiunea "Cod 22" ca motiv al concedierii lor din dosarele de munca.

Cod 22 inseamna "alte motive", iar angajatii concediati in baza acestui cod nu sunt eligibili sa primeasca indemnizatie de somaj sau indemnizatie de concediere. Acum, distinctia temuta a fost stearsa datorita presiunilor din partea protestatarilor.

Dar lupta continua. Fostii angajati inca se lupta pentru indemnizatia de concediere.

"Am lucrat aici mai bine de trei ani", spune Akkan. "Acum suntem tratati ca niste cersetori, chiar daca cerem doar ceea ce avem dreptul."

Buse Kara, purtatorul de cuvant al grupului, a fost unul din angajatii concediati in octombrie.

La scurt timp dupa aceea, a fost anchetata pentru presupusa insulta la adresa presedintelui turc Recep Tayyip Erdogan.

Dupa 16 zile de arest la domiciliu, ea se afla din nou in prima linie a protestelor.

Cand descrie compania, Kara vorbeste despre un climat de hartuire la locul de munca si cu presiune intensa pentru cresterea productivitatii. Recent, compania a decis sa limiteze pauzele pentru toaleta la cinci minute si pauzele de rugaciune la 10.

"Nu aveam voie sa vedem o asistenta medicala decat daca eram lesinati sau ne zvarcoleam de durere", spune ea.

Sik Makas a negat acuzatiile intr-un raspuns la o solicitare de comentarii din partea DW. Raspunsul scris al companiei a explicat ca toate actiunile sale au fost in conformitate cu legislatia turca, precum si cu reglementarile sindicatelor.

Fondata in 1939, Sik Makas este una dintre cele mai mari 500 de intreprinderi industriale din Turcia. Compania spune ca exporta aproximativ 20 de milioane de produse in fiecare an, in principal in Europa.

Marci precum H&M, Jack & Jones, Levi's, Only si Zara isi fabrica produsele acolo. Mai mult, compania are propria marca interna, Cross Jeans, cu vanzari in Germania, Polonia, Cehia si alte tari.

Inflatia apriga si ratele dobanzilor ridicate din Turcia au pus Sik Makas sub presiune. Acesta este motivul pentru care compania, la fel ca multi dintre concurentii sai, si-a mutat unele operatiuni in Egipt, unde este mai ieftin sa produca.

In mod traditional, industria textila si de imbracaminte a fost unul dintre pilonii economiei turcesti si o sursa de venit pentru sute de mii de familii.

Mehmet Turkmen, liderul sindicatului BIRTEK-SEN, subliniaza ca locurile de munca din industrie sunt deja aproape exclusiv cu salariul minim, ceea ce inseamna ca salariile lunare ale lucratorilor sunt in prezent sub pragul de saracie pentru o familie de patru persoane (650 euro). Orele suplimentare neplatite si munca de sarbatori sunt standard.

Turkmen critica, de asemenea, faptul ca un numar tot mai mare de companii se muta in zonele rurale ale tarii pentru a profita de generozitatea guvernului. Seful sindical spune ca mutarea le permite sa reduca si mai mult salariile din cauza somajului ridicat din aceste regiuni.

Cele mai alarmante evolutii au loc pe cea mai importanta piata a sectorului: piata unica a Uniunii Europene.

Exporturile turcesti catre UE s-au prabusit pe masura ce importurile de marfuri din China si Bangladesh au explodat.

Potrivit Asociatiei Exportatorilor de Textile si Materii Prime din Istanbul (ITHIB), importurile de marfuri chinezesti in UE au crescut cu 21,8% intre ianuarie si mai 2025, in timp ce importurile din Bangladesh au urcat cu 17,9%.

In acelasi timp, importurile din Turcia - al treilea cel mai mare exportator catre blocul comunitar dupa China si Bangladesh - au scazut cu 5,1%.

Dintre cei mai mari 10 furnizori ai UE, doar Turcia si Tunisia au pierdut cota de piata. Cu peste 60% din productia de imbracaminte turceasca destinata pentru piata unica a UE, acest tip de pierdere este existentiala.

Presedintele Erdogan a promis sa majoreze subventiile de stat in acest sector la 3.500 de lire pe lucrator (aproximativ 69 de euro) si sa ia masuri pentru a ingheta concedierile si a incuraja angajarile, dar angajatorii spun ca acest lucru nu este nici pe departe suficient.

Mustafa Pasahan, vicepresedinte al Asociatiei Exportatorilor de Imbracaminte din Istanbul (IHKIB), avertizeaza insistent: "Am ajuns jos de tot. Puterea noastra s-a epuizat."

Presedintele ITHIB, Jak Eskinazi, este si mai direct, criticand actualul curs politic al guvernului ca fiind distructiv pentru industrie.

"Nu mai asteptam nimic de la ei. Incercam doar sa ne salvam", a spus el.