Business international

Anul 2022 a fost crunt pentru Europa si lumea occidentala. Rusia a atacat Ucraina si a intrerupt fluxurile globale de energie si cereale. Presa iraniana a insistat atunci pe "penuriile severe de alimente" din tarile vestice si a subliniat cresterea productiei locale de grau si deciziile autoritatilor de a controla piata.

Laudele au mers catre eforturile regimului de a aduce Iranul la autosuficienta in ceea ce priveste produsele alimentare de baza. Aceasta autosuficienta a fost unul dintre pricipalele obiective de dupa Revolutia Islamica si a fost incurajata de sanctiunile occidentale.

Succesul in aceasta directie nu este doar propaganda, este unul real in anumite privinte. A fost obtinut in pofida sanctiunilor. Insa si costurile sunt enorme.

In fata presiunilor si sanctiunilor externe, Iranul a cautat sa creasca productia agricola, in special de grau. Insa unii experti spun ca politicile guvernamentale aplicate de-a lungul a patru decenii au provocat daune "ireparabile", epuizand resursele naturale si provocand conflicte sociale, scrie BBC.

Unii experti avertizau inainte de actualul razboi din Iran ca peste 49% dintre iranieni sunt expusi riscului de insecuritate alimentara.

Insa liderul suprem de atunci, ayatollahul Ali Khamenei, a ramas ferm in privinta politicilor alimentare. In discursul sau de Nowruz (anul nou iranian) din martie 2022, el a spus ca Iranul "trebuie sa atinga autosuficienta si securitate completa in ceea ce priveste produsele alimentare de baza, cum ar fi graul, orzul, porumbul, hrana pentru animale si semintele oleaginoase".

In ciuda acestui fapt, Iranul inca se baza pe importurile de alimente. Un raport din luna mai a acelui an preciza ca tara a importat peste 2,5 milioane de tone de produse alimentare de baza - in principal grau, porumb, orz, zahar si orez - in 45 de zile.

Acest lucru s-a intamplat pe fondul ingrijorarilor crescande cu privire la aprovizionarea cu alimente, dupa ce guvernul presedintelui Ebrahim Raisi a dezvaluit reforme economice care au inclus reducerea subventiilor alimentare.

Cantitatea limitata de teren arabil si lipsa apei sunt principalele bariere naturale in calea agriculturii iraniene.

In general, solul nu este propice pentru agricultura si cresterea animalelor la scara larga. Este imposibila practicarea agriculturii sau cresterea animalelor in zonele aride sau semi-aride, iar acest lucru afecteaza direct volumele productiei alimentare.

Mass-media si ecologistii avertizeaza in mod constant cu privire la impactul desertificarii, atat asupra populatiei, cat si asupra agriculturii.

Iranul se confrunta, de asemenea, de mai multi ani cu o penurie severa de apa, cu efecte negative si uneori ireversibile asupra economiei, ecosistemului si vietii de zi cu zi.

In astfel de conditii, agricultura iraniana acopera totusi aproximativ 90% din cererea interna de alimente de baza, dar cu pretul consumului a 92% din apa dulce disponibila. Intr-o tara in care precipitatiile medii anuale sunt de aproximativ 250 mm, acest lucru a cauzat scaderea cu 8% a volumului total de apa din rezervoare intr-un singur an.

La sfarsitul anului 2021, deficitul de apa a provocat proteste din partea fermierilor, solutia guvernului fiind distribuirea controlata a apei pentru culturile de toamna. Tara este considerata a fi in pragul "falimentului" din punctul de vedere al resurselor de apa.

Deficitul de apa va duce probabil la recurgerea din ce in ce mai des la rationalizare in orasele mari sau la extragerea apelor subterane, ceea ce aduce riscuri crescute de tasare a solului.

Isa Kalantari, fost vicepresedinte si sef al ministerului mediului in timpul presedintelui Hassan Rouhani, a declarat in 2019 ca insistenta asupra atingerii autosuficientei in productia de grau a fost o "greseala istorica" care ar putea epuiza resursele de apa in urmatoarele decenii.

Timp de 40 de ani, Iranul a implementat un program multiplu de subventii si protectie comerciala pentru a promova securitatea alimentara nationala si autonomia agricola.

Pentru a finanta acest plan, guvernele s-au bazat in principal pe veniturile din petrol. Insa sanctiunile SUA si scaderea veniturilor din titei au creat probleme majore.

Ca raspuns, autoritatile au decis reforme economice, inclusiv eliminarea subventiilor pentru alimente si medicamente.

Guvernul a redus drastic subventiile pentru graul importat ca reactie la "criza securitatii alimentare" cauzata de invazia Rusiei in Ucraina. Aceasta a dus la o crestere brusca a preturilor produselor pe baza de faina, cum ar fi pastele si painea, provocand tulburari sociale in unele provincii.

Dar autosuficienta in productia de produse de baza este o prioritate a guvernului.

Unul din ministrii jihadului agricol (ministerul luptei agricole) a promis ca dupa atingerea "autosuficientei depline", guvernul sau va incerca sa transforme Iranul intr-un centru regional de export pentru produse agricole.

Autosuficienta este o tema cheie intr-un plan pregatit de Majlis (parlamentul), dominat de conservatori, in 2021.

Pe fondul adancirii insecuritatii alimentare globale si al razboiului din Ucraina, mass-media radicala a subliniat, de asemenea, necesitatea producerii interne de "bunuri strategice", in special grau.

Iranul a ajuns la autosuficienta alimentara aproape totala in anii '60, multumita modernizarii agriculturii. Insa industrializarea accelerata a tarii a provocat un declin si a dus la cresterea importurilor. Dupa revolutia din 1979 Iranul a ajuns la o autosuficienta de pana la 90% la unele produse agricole de baza.