Opinii

In 2025, bugetul de stat a subventionat bugetul de pensii cu 39 de miliarde de lei - 25% din toate veniturile bugetul fondului de pensii, de 158 de miliarde de lei. Aceasta subventie era de 11 mld. lei, cu doar doi ani in urma, in 2023.

Asadar, intr-un an de chinuitoare constrangeri bugetare, cu o crestere economica de doar 0,8%, bugetul de stat a fost obligat sa acopere lipsa din bugetul de pensii cu o suma de aproape patru ori mai mare decat cu doi ani in urma.

Dupa criza COVID, parea ca lucrurile se calmeaza, ca deficitele se tempereaza. Dar a venit 2024, punctul de inflexiune, raspantia fericirii si a nefericirii, deopotriva. Pe fondul unei campanii electorale care nu a mai tinut seama de vreo regula de prudenta, ci doar de un instinct politic pervertit, pensiile au fost majorare cu 40% (plus 24 mld. lei) si salariile in sistemul bugetar cu 25% (plus 32 mld. lei). Subventiile de la bugetul de stat catre bugetul de pensii au crescut, de la 11 mld. lei in 2023, la 24 de mld. lei in 2024 si apoi la 39 mld. lei in 2025. Deficitul bugetar (in standardul ESA 10) a crescut de la 6,7% din PIB, in 2023, la 9,3% din PIB, in 2024. Cresterea subventiei (plus 254% in 2025 fata de 2023), concomitent cu majorarea deficitului bugetar, este cea mai limpede dovada ca majorarile de pensii si de salarii s-au facut din imprumuturi, datoria publica depasind, in toamna trecuta, 60% din PIB (49% din PIB in 2023).

O scurta vreme a fost bine. Consumul a crescut, in 2024, cu 8,6%, pentru ca erau bani. Dar oamenii nu vazusera reversul medaliei. La un deficit de peste 9% din PIB, arbitrii pietelor au spus: stop joc! Fara o alta iesire pentru buget, in capcana precum tancurile rusesti in fata portilor Kievului, noul guvern a fost strans cu usa sa majoreze taxele. Inflatia s-a dublat in doar cateva luni, pana la10%, iar consumul a luat-o la vale, intai minus 2, apoi minus 4, apoi minus 4,8, pana la un minus 9% in ianuarie curent. Daca statul subventiona pensiile cu 0,7% din PIB, in 2023, aceasta subventie a ajuns la 2% din PIB, in 2025.

Guvernul nu a cerut banii inapoi, nici salariile si nici pensiile nu a fost reduse. Dar nu a mai acordat nici majorari, nici prime, iar oamenii, care nu stiau ca-si primisera banii pe credit, au platit si inca vor plati costul, prin inflatie. Doctrina "wage-led growth", aplicata local, s-a dovedit a fi un fiasco, pentru ca si in 2024 si in 2025 cresterea economica a fost subunitara. Singurul rezultat concret al cresterii cheltuielilor totale cu 19% in 2024, an/an (plus de cheltuieli de 117 mld. lei), a fost majorarea deficitului cash de la 5,7% din PIB in 2023, la 8,7% din PIB in 2024 (9,3% din PIB pe ESA). O crestere de trei puncte de PIB a deficitului cash, intr-un an in care nu a cazut nicio bomba atomica in nicio curte. Si pentru ce? Pentru o crestere jerpelita de 0,8%.

Desigur, cauzele acestei cvasistagnari economice sunt mai multe, dar rezultatul este unul: marja de manevra a guvernului este acum spre zero, daca nu chiar zero barat. Dar toata lumea trage de buget ca Jupuitu de Ilie Moromete. Nu incape indoiala ca majorarea pretului carburantilor la un nivel ca cel de azi este o lovitura brutala si pentru cetateni si pentru companii. Iar "Ilie-Saracie" cum il alinta PSD pe premier, ce sa faca, daca n-are? Poate omul vrea sa reduca acciza si TVA pentru benzina si motorina, sa mai dea si la saraci ca n-o avea chiar inima de zgarie-branza, dar deficitul de glezna nu si l-a legat singur, i l-a legat tocmai cei care striga azi mai tare.

Deh! Istoriile post-factuale infloresc mai ales in vreme de ciuma si holera: ba ca "Ilie-Saracie" dantuieste pe morminte cand aude de taieri de salarii, ba ca cineva, de obicei strain de neam, are drept tinta sa subjuge poporul prin saracie.

Dar cum am ajuns aici nu mai intreaba nimeni? Cand Romania avea un deficit bugetar de 9,3% din PIB, media UE era de 3,1% din PIB. Daca Romania ar fi avut, anul trecut, un deficit bugetar de 3 - 4% din PIB, nu de aproape 8% din PIB, altfel s-ar fi jucat acum cartile. Pentru ca ar fi existat un spatiu de manevra, chiar mic. Nimeni nu spune acum gandul din urma, nu pentru ca nu-l gandeste, ci pentru ca nu indrazneste sa-l afirme cu voce inalta: anume ca solutia ultima ar putea fi, din nefericire, tot majorarea deficitului doar ca, de data asta, cu niste costuri prohibitive. Toata zbaterea de azi - sa nu-i spunem, totusi, criza economica pentru ca nu este - a avut ca rezultat o reducerii cu doar 1,6 puncte de PIB a deficitului. Atata efort pentru un asa rezultat! Efort platiti de toti, de-a valma, de consumatori prin inflatie si reducerea puterii de cumparare, de bugetul de stat obligat sa subventioneze un sfert din bugetul de pensii, de acelasi buget, finantat de aceeasi oameni, obligat sa plateasca anul acesta 60 mld. lei (3% din PIB sau 8-9% din veniturile bugetare probabile) - doar dobanzi la creditele pe care statul le-a inghitit hulpav, pe cand credea ca are lumea la picioare. Si toate astea ca sa o luam de la capat? Se poate si asa, dar nu ar fi decat o prelungire a scrasnetului din dinti.

Si cine tipa mai tare acum? Chiar cei care au fost calauzele spre fundatura de azi. Culmea este ca ei stiu bine povestea si nu pentru ca sunt clar-vazatori, ci pentru ca ei au scris-o. Ce, credeti ca Grindeanu s-a metamorfozat in vreun Sorinache-bogatila sub zodia caruia poporul va manca lefuri cu lingura, daca l-o lasa Olguta Vasilescu sa ajunga prim-ministru? Grindeanu stie ca nu are alta cale, nici el nici altul, decat cea batatorita de Bolojan. Pentru ca asa se intampla cand iti lasi tara zalog: nu mai esti stapan pe ce-i al tau decat dupa ce-ti platesti datoriile. Grecii stiu asta bine, inca din 1854 cand englezii si francezii au blocat portul Pireu, vreme de trei ani, iar navele lor si-au indreptat tunurile spre Athena ca sa-i oblige sa-si plateasca datoriile. Si stiu si motivul pentru care frizele lor antice si statuile lor minunate sunt acum la British Museum, nu la Athena, furate tot in escapade de recuperare a datoriilor. Bolojan nu face ce vrea si cand vrea decat de ici pana colo, cat ii permite cusca in care a fost inchis. Iar biciul este in mana celui de dincolo de gratiile custii. Daca va face schimb cu Bolojan, Grindeanu nu va primi o cusca mai mare, ci aceeasi cusca stramta si va invata aceeasi pasi de dans pe care-i executa acum Bolojan. Ca se agita si scoate limba crezand ca maimutareala il va vindeca de mediocritatea in care se balaceste - 12% incredere publica, fata de 24% cat are partidul pe care-l conduce - asta este iluzia lui si trebuie lasat in orbirea lui, dar nu trebuie urmat. Pana la urma, fiecare pasare pe limba ei piere.