Opinii

Atunci cand analizam mersul economiei si impactul sau asupra societatii si vietii oamenilor, oriunde ne-am desfasura activitatea, lucram mult cu date si indicatori: inflatie, PIB, credit, curs de schimb, rezerve, crestere, salarii si foarte multe altele. Dar evaluarile noastre cele mai importante nu se realizeaza exclusiv din tabele statistice ce contin date referitoare la trecut, ci sunt orientate spre viitor si depind, printre altele, de comportamentul de zi cu zi al milioanelor de gospodarii si firme: cat cheltuiesc, cat economisesc, ce salarii negociaza, ce preturi afiseaza. Iar acest comportament este condus, in buna masura, de perceptii si asteptari.

Poate surprinzator, aceasta idee nu este chiar atat de noua. In 1759, cu saptesprezece ani inainte de Avutia Natiunilor, Adam Smith publica Teoria sentimentelor morale. Pentru el, ca si pentru noi astazi, economia nu poate fi redusa la relatii mecanice de tip cauza-efect, pentru ca increderea, perceptia, alegerile morale si felul in care ne raportam unii la ceilalti si la evenimentele pe care le parcurgem contribuie la tesutul social si, implicit, la functionarea pietelor.

Aproape doua secole mai tarziu, John Maynard Keynes a numit "animal spirits" acea componenta a deciziei care nu poate fi redusa la un calcul rece al probabilitatilor. In conditii de incertitudine, asa cum avem si astazi din multiple perspective, probabilitatile nu sunt cunoscute si nimeni nu poate construi o arhitectura de scenarii care sa descrie de o maniera completa rezultatele viitoare posibile. In astfel de situatii, sentimentul economic este in acelasi timp cauza si semnal:

cauza, pentru ca influenteaza direct deciziile de consum, de economisire si de investitii; semnal, pentru ca, masurat cu rigoare, ne ofera explicatii pe care datele statistice le confirma abia mai tarziu dar si repere pentru ceea ce urmeaza.

Economia comportamentala moderna a dus aceasta idee mai departe si i-a adaugat rigoare experimentala. Daniel Kahneman si Richard Thaler ne-au aratat ca agentii economici sau decidentii din spatele lor nu sunt o forma de homo oeconomicus perfect rational asa cum, pentru simplificare, se prezinta in multe manuale. Deciziile lor sunt influentate de inertie, de aversiunea fata de pierdere, de limitele autocontrolului, de contabilitatea mentala si de felul in care le sunt prezentate optiunile. Conteaza, cu alte cuvinte, nu doar ce alegem, ci si contextul in care alegem - ceea ce Thaler a numit arhitectura alegerii. Doua persoane cu venituri similare pot lua decizii radical diferite pentru ca percep diferit riscul, siguranta si viitorul. Iar aceste perceptii sunt tocmai ceea ce Indexul de astazi isi propune sa masoare.

Robert Shiller a adaugat o alta dimensiune esentiala: puterea naratiunilor. Oamenii nu reactioneaza doar la date, ci si la povestile prin care interpreteaza datele. Naratiunile despre inflatie, prosperitate, criza, locuri de munca, tehnologie sau declin se raspandesc in societate si pot schimba comportamente economice. Uneori, aceeasi cifra este privita cu optimism sau cu teama, in functie de povestea colectiva in care este asezata.

Indicatorii moderni de sentiment incearca sa transforme astfel de elemente intr-o informatie masurabila, si avem nevoie de asta pentru ca ele fac parte din mecanismul economiei.

Exista o experienta internationala solida in acest domeniu. Comisia Europeana publica Economic Sentiment Indicator, care reuneste informatii despre increderea din industrie, servicii, comert, constructii si din randul consumatorilor. OECD urmareste Consumer Confidence Index, pornind de la asteptarile gospodariilor privind situatia financiara, economia generala, somajul si economisirea. In Statele Unite, Conference Board si University of Michigan masoara de decenii increderea si sentimentul consumatorilor. Managerii si investitorii urmaresc, de asemenea, indicatori precum Purchasing Managers' Index, care surprind rapid schimbarea comenzilor, productiei si ocuparii.

Datele cantitative ne arata ce s-a produs, cat s-a investit si cum au evoluat preturile. Nu sunt putine situatiile in care indicatorii de sentiment se abat de la imaginea pe care o creioneaza datele oficiale ce se refera la trecut. Ele evidentiaza informatii suplimentare despre efectele pe care le are dinamica economiei in viata oamenilor.

Se cuvine sa spunem si ce nu poate face un indicator de sentiment. El este, prin natura lui, o masura mult mai volatila prin comparatie cu alte variabile economice: reactioneaza la stirile saptamanii, la tonul dezbaterii publice, uneori la orientarile si simpatiile respondentului mai mult decat la situatia lui economica. Literatura internationala arata ca indicatorii de incredere anticipeaza adesea punctele de inflexiune ale dinamicii economiei, dar genereaza si numeroase semnale false. De aceea, pentru a creste calitatea concluziilor, este importanta analiza tendintelor indicatorilor de sentiment prin coroborare cu dinamica variabilelor care masoara economia reala.

Totodata, indicatorii de sentiment sunt utili pentru ca masoara ceva ce altminteri este foarte greu de distins din statisticile clasice: nivelul increderii diferitelor categorii de participanti din economie sau de pe piete. Iar increderea are o proprietate economica precisa: reduce costurile de coordonare. Atunci cand oamenii au incredere in institutii, in reguli, in stabilitatea sistemului financiar, orizontul deciziilor se prelungeste. Contractele sunt incheiate pentru perioade mai lungi, investitiile devin mai ample, iar economisirea poate fi transformata mai usor in capital productiv. Dimpotriva, cand increderea se erodeaza, preferinta pentru lichiditate creste, investitiile sunt amanate, iar prima de risc se majoreaza. Increderea este asadar o infrastructura invizibila a economiei si societatii. Si, ca orice infrastructura, se construieste lent si se poate deteriora repede.

Aici putem face o legatura cu foaia de parcurs a viitorului economic al Romaniei. O strategie nationala credibila trebuie sa tina seama atat de ceea ce putem masura (productivitate, investitii, infrastructura, educatie, energie, finante publice), cat si de ceea ce putem doar percepe: incredere, asteptari, disponibilitatea de a investi si convingerea oamenilor ca efortul de astazi va produce prosperitate maine.

Pentru ca aceasta radiografie sa devina cu adevarat utila, sunt importante trei lucruri:

Primul este continuitatea . O singura masuratoare reprezinta o fotografie; masuratorile repetate formeaza un film. Conteaza directia, amplitudinea si persistenta schimbarii. Al doilea este comparabilitatea : o metodologie stabila permite sa distingem o modificare reala de un efect statistic. Si nu in ultimul rand, dezagregarea : media nationala poate ascunde diferente importante intre generatii, regiuni, categorii de venit sau statut ocupational.

Putem masura capitalul financiar, putem construi capital fizic, putem forma capital uman. Exista insa si un al patrulea capital, care nu apare in conturile nationale: capitalul de incredere. De nivelul sau depinde succesul cu care o societate poate mobiliza resurse, poate accepta reforme dificile si poate transforma oportunitatile in realizari comune.

Gospodariile si firmele nu decid pe baza tabelelor statistice, ci pe baza a ceea ce cunosc, inteleg, percep si anticipeaza. Consumul, economisirea si investitiile se formeaza, asadar, inclusiv in aceasta zona a perceptiilor. Tocmai de aceea distanta dintre statistici si perceptii nu trebuie ignorata, ci inteleasa. Iar pentru a o intelege, trebuie mai intai masurate perceptiile. Pentru ca, uneori, inainte ca economia sa isi schimbe directia in statistici, directia s-a schimbat deja in mintea oamenilor. Iar asta se va vedea si se va simti, cu siguranta, dupa un timp.