Business international

Statele lumii platesc tot mai scump pentru banii pe care ii imprumuta pe termen lung. Investitorii sunt ingrijorati din cauza inflatiei si a miilor de miliarde de dolari pe care companiile tech le imprumuta pentru a construi infrastructura necesara pentru inteligenta artificiala. Aceasta ingrijorare se reflecta direct in costurile pe care guvernele trebuie sa le plateasca atunci cand se imprumuta, scrie Bloomberg.

Aproape peste tot in lume, costurile de imprumut ale statelor cresc accelerat. Saptamana aceasta, randamentul obligatiunilor americane pe 30 de ani a urcat la cel mai ridicat nivel din 2007, cele ale Frantei au atins un varf nemaivazut din 2008, iar ale Germaniei s-au tranzactionat la niveluri specifice anului 2011. In Marea Britanie, randamentele obligatiunilor se apropie de 6%, iar in Japonia sunt aproape de maximul istoric.

Exista, pe de o parte, temerea ca o lume tot mai divizata va face economiile mai vulnerabile la socurile privind lanturile de aprovizionare si la inflatia persistenta. Pe de alta parte, investitorii se tem ca guvernele nu-si vor controla cheltuielile, mentinand dobanzile ridicate mai mult timp. Totodata, schimbarile din structura pietelor si cele de la nivel demografic reduc cererea din partea unor cumparatori traditionali, considerati candva stabili.

"Este greu de spus ce nivel al randamentelor ar imbunatati perspectivele obligatiunilor pe termen lung. Singurul lucru care ar putea schimba asta ar fi o scadere brusca a datelor economice sau un soc extern. Al doilea scenariu pare mai probabil", a declarat Chris Iggo, director de investitii la AXA IM Core, parte a BNP Paribas Asset Management.

Randamentul obligatiunilor americane pe 30 de ani a urcat cu aproape 40 de puncte de baza de la finalul lunii iunie, ajungand marti la 5,32%, cel mai ridicat nivel din 2007. E o veste proasta pentru presedintele Donald Trump si pentru secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, inaintea mid terms, mai ales ca dobanzile mari ale statului se transmit si catre creditele companiilor si consumatorilor.

"Alegerile din noiembrie ar putea aduce riscuri politice suplimentare si vor atrage atentia pietelor asupra situatiei fiscale. Ideal ar fi sa nu intri intr-o perioada electorala importanta cu dobanzi la creditele ipotecare in crestere", a spus Iggo.

Un factor de presiune suplimentara vine din partea companiilor de tech, care se imprumuta tot mai mult. Un exemplu: Alphabet a emis pentru prima data obligatiuni in dolari australieni, in valoare de 3,6 miliarde de dolari americani.

Structura pietei se schimba si ea. In trecut, fondurile de pensii erau clienti fideli ai obligatiunilor pe termen lung care cumparau astfel de active ca sa aiba bani pusi deoparte pentru platile viitoare catre pensionari. Tot mai multe fonduri renunta insa la acest model, iar regulile actuale le imping sa investeasca mai mult in actiuni.

Aceasta schimbare lasa statele fara un cumparator traditional si le obliga sa se bazeze tot mai mult pe investitori privati care, spre deosebire de fondurile de pensii sau de bancile centrale, cer o dobanda mai mare ca sa accepte sa imprumute statul pe termen lung.

"Statele si bancile centrale detin obligatiuni mai ales din motive de politica economica, nu ca sa faca bani. Investitorii privati insa vor un randament bun pentru ca sunt foarte interesati sa faca bani din asta".a explicat Anshul Pradhan, seful strategiei pentru dobanzi americane la Barclays.

El spune ca tocmai aceasta schimbare, adica tot mai multe obligatiuni ajunse pe mana investitorilor privati, in loc de institutii publice, petrecuta in ultimul deceniu, explica de ce SUA plateste dobanzi atat de mari la obligatiunile pe 30 de ani.

In Japonia, dobanzile raman mai mici decat in restul lumii dezvoltate, dar cresc constant. Motivul: multi cred ca banca centrala japoneza a reactionat prea incet la inflatie.

"Nu prea ai motive sa cumperi obligatiuni japoneze acum cand tara importa inflatie atunci cand cumpara energie, iar banca centrala e presata sa majoreze dobanzile. Japonia trebuia sa fie stabilizatorul dobanzilor la nivel mondial. Daca dobanzile ei cresc si mai mult, cresc si sansele ca datoria pe termen lung sa se scumpeasca peste tot in lume" ,a declarat Prashant Newnaha, strateg senior pentru regiunea Asia-Pacific la TD Securities, Singapore.

Analistii atrag atentia ca nu inflatia in sine sperie cel mai tare investitorii pentru ca in mare asteptarile privind cresterea inflatiei au ramas relativ stabile. Ce s-a scumpit de fapt e "randamentul real", adica plusul de bani pe care investitorii il cer, peste inflatie, doar ca sa-si asume riscul de a tine banii blocati in obligatiuni atatia ani.