Business international

Pentru Claudia Goldin, castigatoare a premiului Nobel pentru economie, sa cresti copii este un job "lacom". Un job lacom este unul care necesita nu doar un program lung, ci si imprevizibil. Insa a fi parinte difera de alte joburi asemanatoare, ca cele din investment banking de exemplu, prin faptul ca este neplatit.

Din pacate, este imposibil sa ai doua joburi lacome in acelasi timp. Iar acest lucru creeaza o dilema.

Parintii ar putea avea ambii joburi lacome si sa dea copiii pe seama unor ingrijitori profesionisti full-time, un lucru costisitor financiar si emotional. Sau doar unul dintre ei ar putea avea jobul lacom bine platit. Sau ambii ar putea avea joburi care nu sunt lacome si accepta venituri familiale scazute. Sau pur si simplu ar putea sa nu aiba copii deloc. Aceste alegeri sunt rezultatul unor optiuni pe care femeile nu le aveau la dispozitie in mare masura inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial. In majoritatea tarilor, acestea sunt chiar si mai recente.

Acestea sunt unul din motivele pentru care, dupa cum indica un raport OCDE din 2024, "rata totala a fertilitatii s-a injumatatit de la 3,3 copii pe femeie in 1960 in medie la nivel de OCDE, la 1,5 in 2022".

Exista multe explicatii pentru declinul pe termen lung al fertilitatii, in special urbanizarea in masa, dependenta prelungita si costisitoare a copiilor, cursa de a produce copii care sa aiba succes economic si nu in ultimul rand capacitatea de a te baza pe alte forme de securitate la batranete.

Crucial, insa pentru cele mai recente scaderi la rate ultramici ale fertilitatii, este conflictul dintre oportunitatile mai bune pentru femei si ponderea disproportionata a costurilor economice (si riscurilor fizice) legate de copii pe care acestea continua sa o suporte, in opinia lui Martin Wolf, editorialist la Financial Times.

Astfel, un studiu realizat in Anglia in perioada aprilie 2014-decembrie 2022 arata ca a avea copii duce la o reducere substantiala si de durata a castigurilor mamelor.

Un atlas global al unui numar de 134 de tari produs de Henrik Kleven de la Princeton si alti doi autori concluzioneaza ca "in mod tipic, odata cu cresterea avutiei tarilor, penalitatea maternitatii devine driverul dominant al inegalitatii de gen".

Deci, femeile platesc un pret mai mare pentru a avea copii. Si atunci fundamentele economice sunt impotriva unui amplu angajament fata de procreare, in special pentru femei.

Se adauga aici schimbari de valoare, incluzand divergente intre barbati si femei si un declin al credintei religioase.

In acest context, scrie Martin Wolf, potrivit unui articol recent din VoxEU, "Politici cum ar fi serviciile subventionate de ingrijire a copiilor, extinderea creditelor fiscale pentru copii sau platile de bonusuri pentru copii pot reduce presiunea financiara, insa schimbarile incrementale ale acestor factor nu au fost asociate cu schimbari sustinute ale fertilitatii". Este nevoie de ceva mai mult. Autorii sugereaza ca ar putea fi necesara o "transformare dramatica a societatii pentru ca a fi parinte sa devina compatibil cu a avea o viata adulta completa si infloritoare", asa cum este ea inteleasa astfel.

Deci ce este de facut? In tari cu o fertilitate ultrascazuta, un efort sistematic de a reduce costurile pentru parinti si mai presus de toate de a diminua penalitatile pentru femei este necesar de urgenta. Politici similare ar putea functiona in tari cu rate ale fertilitatii de peste 1,5. Totusi, acest lucru este mai putin urgent: un usor declin al populatiei ar fi in regula, in opinia lui Martin Wolf. Insa, in special unde fertilitatea este foarte scazuta, va fi vital ca varstnicii sa munceasca. Un focus pe imbunatatirea sanatatii acestora va fi de asemenea esential.

Raspunsul corect este de a-i ajuta si recompensa pe parinti, in special pe mame. Actiunile lor modeleaza viitorul. Noi, restul nu putem decat sa ajutam, concluzioneaza editorialistul Financial Times.