Eveniment

Relatia dintre stat si industria farmaceutica ar trebui sa porneasca de la predictibilitate si sa continue cu incredere si parteneriat, spune Mihai Stanciu, Cluster Head, Sobi Romania si Bulgaria.

"As incepe in primul rand cu predictibilitatea. Nu am nevoie de o executie bugetara de doua ori mai mare ca sa fiu predictibil, pot sa fiu predictibil si cu ce am in momentul asta. Si, odata ce am inceput pe drumul acesta, putem merge pe logica increderii si parteneriatului. M-as lega in primul rand de accesul timpuriu, de modelele de acces timpuriu si personalizat, acolo unde pacientii nu au alte optiuni terapeutice. Este miscator sa vezi oameni care asteapta ani buni pana cand boala lor sa poarte un nume, apoi pana cand inovatia sa vina si sa raspunda acelei nevoi, apoi pana cand autoritatile europene acopera nevoi, apoi 1.200 de zile", a spus el in cadrul evenimentului ZF Health & Pharma Summit 2026.

Ce a mai declarat Mihai Stanciu in cadrul ZF Health & Pharma Summit 2026:

￢ As vrea sa introduc astazi o nuanta, sper interesanta, in discutie, pentru ca eu reprezint nu doar compania Sobi, ci si domeniul bolilor rare aici. As vrea sa adresez o intrebare, oare nu ne concentram prea mult pe costul unei cutii, in loc sa ne concentram pe costul lipsei acelei cutii in viata unui pacient? Cat costa absenta accesului la tratament pentru un pacient care are optiuni limitate sau nu are optiuni de tratament?

￢ Si atunci, in contextul acesta, eu as propune sa discutam si despre perspectiva pacientului pana la urma, pentru ca in speta bolilor rare sunt foarte multe variabile care pot fi luate in calcul. Exista variabila de timp: cat timp asteapta un pacient, in speta pacientul care nu are alternative terapeutice? Apropo de cost, care este impactul bugetar al lipsei accesului la tratament? In speta bolilor rare, peste timpul specific de lung intre dezvoltarea unei inovatii pana la reglementarea inovatiei pe piata europeana, avem si cele 1.200 de zile.

￢ In demersul nostru de a imbunatati barierele actuale, poate ar trebui sa avem maturitatea sa nu cream alte bariere peste cele pe care le avem deja in sistem. Si aici ma refer in speta la accesul la diagnostic intr-o etapa mult anterioara rambursarii unei molecule, pentru a nu contribui suplimentar la blocaje. Blocajele duc la lipsa de acces, iar lipsa de acces genereaza in cascada, in progresie geometrica, impacturi bugetare. Aici este unul dintre aspectele la care ar trebui sa ne oprim.

￢ Daca ne comparam cu Romania ultimilor 10 ani, astazi avem acces la solutii terapeutice la care in urma cu 10 ani doar visam. Daca ne comparam cu tari cu PIB comparabil, nu avem cum sa nu remarcam faptul ca poate am putea sa ne folosim mai bine atuurile pe care le avem in a genera acces acolo unde este nevoie.

￢ Intrarea pe piata locala, de facto, a fost undeva in 2020, poate putin mai repede. Este evident ca Romania are extrem de mari avantaje competitive. Este, in primul rand, o piata importanta, exista extrem de multa excelenta medicala, extrem de relevanta, in special in bolile rare, unde multidisciplinaritatea, atunci cand conduci un tratament, este foarte relevanta. Asta a fost o incurajare din punct de vedere al businessului.

￢ Investitiile sunt direct proportionale cu nivelul de predictibilitate al unei tari. Cu onestitate, ne-am dori ca nivelul de predictibilitate pe care ni l-am asumat la vremea respectiva sa fie unul care sa se imbunatateasca.

￢ Managementul bolilor rare este testul de maturitate al unui sistem de sanatate pentru ca, daca reusesti sa fii acolo pentru cei care sunt vulnerabili, cei care nu au nicio optiune sau au foarte putine optiuni de tratament, unde tratamentul in sine este foarte complex si managementul e dificil, iar pacientii sunt extrem de usor de ignorat, sunt putini, deci rari. Acest este cu adevarat testul de maturitate. Astfel, speranta noastra este intr-o accelerare a procesului de maturizare a acestui sistem, pentru a deveni, in primul si in primul rand, din ce in ce mai predictibil.

￢ Avem doua medicamente care asteapta aprobarea. Am avut aprobare in 2021, medicament lansat in 2026, boala rara, fara alternativa terapeutica sau alternativa terapeutica nerelevanta clinic. Si atunci intrebarea este: oare suedezii au asteptat ca noi sa avem cinci ani timp de rambursare sau patru ani timp de rambursare?

￢ Comparand cu economii, conduc si organizatia din Bulgaria. Lucrurile sunt extrem de predictibile pe malul sudic al Dunarii. Ei trateaza industria ca un partener, asa cum ar trebui sa o trateze. De exemplu, in momentul in care se lanseaza un medicament in Bulgaria, imi este extrem de clar cand acel medicament va fi rambursat, deviatia este plus-minus o luna, doua. La noi deviatia este plus-minus un an, doi.

￢ As puncta doua lucruri: in primul rand m-as referi la accesul timpuriu reglementat dedicat acolo unde nu am optiune terapeutica si includerea diagnosticului devreme in drumul pacientului mult inainte de rambursare.