Opinii

Curtea de Justitie a Uniunii Europene a reamintit recent un principiu pe care interventiile nationale au tendinta de a-l limita in practica: pe piata agroalimentara, preturile trebuie sa se formeze liber. Pentru Romania, lectura merita facuta cu atentie, in contextul unei linii de actiune ce vizeaza plafonarea preturilor in segmentul agroalimentar in ultimii trei ani.

Recent, in cauza C-658/24, Curtea de Justitie a UE a confirmat rationamentul trasat deja din 2024. In concret, cauza a vizat un decret din Ungaria din anul 2023 care obliga marii comercianti de alimente, cu o cifra de afaceri anuala de peste 2,5 milioane de euro, la o reducere a preturilor pe o perioada determinata: pentru cel putin un produs din fiecare categorie vizata (de la fructe proaspete la apa minerala si bauturi racoritoare), retailerii mari au fost obligati sa practice un pret cu minimum 15% sub cel mai scazut pret aplicat in ultimele 30 de zile si, in plus, sa mentina un stoc minim din aceste produse. In hotararea sa preliminara, CJUE a indicat ca asemenea obligatii sunt incompatibile cu dreptul Uniunii.

Fara a intra in detaliile tehnice ale hotararii, retinem ca CJUE a reamintit ca formarea libera a preturilor, in conditii de concurenta, este o componenta esentiala a Regulamentului 1308/2013 privind organizarea comuna a pietelor agricole. Un stat poate interveni invocand un obiectiv legitim, de pilda combaterea inflatiei sau protectia consumatorilor vulnerabili, insa numai daca masura interventionista este proportionala si aplicata in mod coerent si sistematic. Decretul maghiar nu a trecut acest test, pentru ca viza selectiv comerciantii mari, lasand in afara plafonarii o parte importanta a pietei si, paradoxal, chiar pe consumatorii defavorizati pe care pretindea ca ii protejeaza. La acest viciu s-a adaugat unul de discriminare indirecta, sanctionat prin Directiva 2006/123 a serviciilor: pragul de cifra de afaceri si codul de activitate scoteau lanturile autohtone de sub masura, aplicandu-se aproape exclusiv retaileri cu capital strain.

Contextul european

Hotararea CJUE nu apare intr-un vid. Din anul 2022, sub presiunea inflatiei, o serie de masuri interventioniste au traversat Europa. Croatia a extins lista produselor cu pret plafonat de la 30 la circa 70; Grecia a limitat marjele si a impus un "cos" obligatoriu de produse.

Franta a refuzat explicit blocarea preturilor - "nu suntem intr-o economie dirijata", a spus atunci ministrul economiei. A optat, in schimb, pentru un acord cu marii distribuitori, care s-au angajat voluntar sa ofere "cel mai mic pret posibil" pe produse alese liber de ei, suportand costul din propriile marje. Spania, la randul ei, a marsat pe parghia fiscala, scutind temporar de TVA alimentele de baza, masura care, spre deosebire de plafonare, s-a transferat aproape integral in pretul de raft.

Costul ascuns al plafonarii

Optiunea plafonarii preturilor este usor de explicat economic: spre deosebire de un ajutor social care s-ar transfera direct categoriilor vulnerabile, costul ei nu greveaza bugetul, ci este suportat de comercianti si producatori. In plus, aceasta produce un efect vizibil imediat.

Din punct de vedere economic, pretul nu este doar o cifra, ci un semnal: deformat administrativ, el poate determina companiile sa reduca sortimentele, sa scoata temporar produse de pe raft sau sa recupereze profitul la categoriile ramase libere. . In aceste conditii, reducerea presiunilor inflationiste poate avea un caracter mai degraba temporar, existand posibilitatea ca o parte dintre acestea sa se manifeste ulterior, odata cu incetarea masurii.

Totodata, plafonarea are un caracter general, beneficiind in egala masura toate categoriile de consumatori, indiferent de nivelul veniturilor. Din aceasta perspectiva, se poate discuta in ce masura instrumentul permite o directionare eficienta a sprijinului catre gospodariile aflate intr-o situatie de vulnerabilitate, aspect asupra caruia si jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene a atras atentia in cauza mentionata.

Privind spre Romania

Privita din Romania, hotararea invita la o recitire atenta a OUG 67/2023 privind instituirea unei masuri cu caracter temporar de combatere a cresterii excesive a preturilor la unele produse agricole si alimentare. Adoptata in iunie 2023 si motivata, ca si in Ungaria, prin razboiul din Ucraina si inflatia alimentara, ordonanta nu a stabilit reduceri de pret la raft, ci a plafonat adaosurile comerciale la 17 grupe de alimente de baza, de la paine, lapte si oua la carne, legume si fructe. Ordonanta a plafonat insa adaosul pe intreg lantul de productie: adaos de cel mult 20% pentru procesatori, maximum 5% cumulat pe distributie si cel mult 20% pentru comerciantii finali. La acestea s-a adaugat obligatia de a asigura permanent cantitati suficiente din produsele vizate si cerinta de a renegocia, in 30 de zile, contractele aflate in derulare care contraveneau noilor plafoane.

Doua masuri, acelasi principiu

Comparatia cu masura cenzurata la Luxemburg devine, astfel, instructiva. Mai intai, sfera de aplicare. Universalitatea ordonantei nationale o fereste, ce e drept, de critica de discriminare indirecta care a fost decisiva in cazul decretului din Ungaria: ordonanta se aplica tuturor operatorilor inregistrati in Romania, indiferent de marime. Numai ca exact aceasta universalitate adanceste obiectia de fond. Daca o plafonare aplicata doar la raft interfereaza cu libera formare a pretului, o masura de plafonare care reglementeaza adaosul de la producator la retailer o face cu atat mai profund. De altfel, inca din 2023, Consiliul Concurentei a trebuit sa emita clarificari pentru a tempera riscurile anticoncurentiale pe care conformarea la plafonare le crea de-a lungul lantului de distributie. De asemenea, ramane intrebarea daca obiectivul (de temperare a cresterii excesive a preturilor) nu ar fi putut fi atins prin mijloace mai putin restrictive (de pilda, pe modelul spaniol de aplicare TVA 0 pentru parodusele agroalimentare).

In fine, testul proportionalitatii: CJUE impune ca masura restrictiva asupra preturilor sa urmareasca obiectivul declarat in mod coerent si sistematic. Or, o plafonare limitata la un cos de 17 produse, in timp ce restul preturilor raman libere, gandita initial pentru cateva luni, dar prelungita succesiv pana la 30 iunie 2026 (cu spectrul prelungirii acesteia), se distanteaza vizibil de logica unui raspuns exceptional la o perturbare punctuala a pietei. Competentele de criza din Regulamentul 1308/2013, pe care Curtea le citeste restrictiv, apartin de altfel Comisiei, nu statelor membre. Cu fiecare prelungire de "urgenta", temeiul masurii se erodeaza.

Dincolo de dosare, hotararea este importanta prin ceea ce semnaleaza. Plafonarea preturilor revine, de fiecare data, ca raspuns mai mult sau mai putin calibrat la inflatie. Mesajul CJUE este ca acest reflex are o limita juridica ferma: pe piata agroalimentara, regula este ca preturile se formeaza liber, iar exceptia trebuie sa fie proportionala si urmarita in mod coerent.