Opinii

In teorie, Romania este una dintre tarile "castigatoare" ale Europei cand vine vorba de locuinte. 94% dintre romani locuiesc in case pe care le detin (sunt proprietari) - cel mai mare procent din Uniunea Europeana - asta arata studiul UE numit Housing in Europe - editia 2025.

Insa, daca ne uitam in jurul nostru, aceasta cifra spune mai mult despre trecut decat despre prezent. Pentru tinerii care intra acum pe piata muncii si a locuintelor, regulile sunt complet diferite. Propria locuinta nu mai este un pas firesc in viata, ci un obstacol major. Nu mai vorbim despre "cand iti iei o casa", ci daca iti vei permite vreodata una - sau macar o chirie.

Tot conform studiului, la nivel european, aproximativ 30% dintre tinerii intre 25 si 34 de ani inca locuiesc cu parintii, iar in unele tari procentul se apropie de 50%. Nu este o alegere de confort, ci una din necesitate. Costurile locuintelor au crescut atat de mult incat independenta a devenit un lux. Tinerii ajung sa cheltuie aproape o treime din venituri doar pe locuinta, iar in unele cazuri, chiria pentru un apartament modest poate depasi 80% din salariu.

Studiul arata ca Romania nu este izolata de aceasta realitate, chiar daca structura pietei pare diferita. Inflatia a crescut cu 71% intre 2010 si 2024 (in UE cresterea in aceasta perioada a fost de 39%) - una dintre cele mai mari cresteri din UE, fiind depasiti doar de Ungaria (86%) si Estonia (76%). Intre 2010 si 2024, costurile de productie in constructii in UE au crescut cu 56%, iar in tara noastra cu 137%. Aceste cifre se traduc direct in preturi mai mari pentru locuinte si intr-un acces tot mai limitat la ele.

Desi majoritatea populatiei este proprietara, 41% dintre romani locuiesc in spatii supraaglomerate - cel mai mare procent din UE. Asta inseamna ca ideea de "a avea o locuinta" nu mai este sinonima cu un trai decent. Pentru multi tineri, realitatea inseamna amanarea plecarii de acasa sau acceptarea unor conditii care nu ofera nici confort, nici stabilitate (si de aceea tot mai multi decid sa locuiasca in continuare cu parintii).

Chiria, care ar trebui sa fie o etapa temporara, devine tot mai des o solutie pe termen lung, dar una dificil de sustinut. In marile orase, costurile cresc constant, iar veniturile nu tin pasul. Pentru multi tineri, o parte semnificativa din salariu merge pe chirie. In aceste conditii, economisirea devine aproape imposibila, iar ideea de a cumpara o locuinta ramane doar un vis.

Se creeaza astfel un cerc vicios: nu iti permiti sa cumperi pentru ca platesti chirie, dar nici nu poti renunta la chirie pentru ca nu ai cum sa intri pe piata imobiliara.

De multe ori, aceasta situatie este privita ca o problema individuala. Se vorbeste despre alegeri personale, despre disciplina financiara sau despre lipsa de planificare. In realitate, insa, UE pare sa recunoasca ca vorbim despre o problema structurala in toate tarile membre in ultimul deceniu. Locuintele au devenit tot mai mult active financiare, nu bunuri de baza. Se construieste pentru profit, nu pentru accesibilitate, iar acest lucru impinge preturile in sus si exclude o parte tot mai mare a populatiei - mai ales tinerii.

Consecintele nu sunt doar personale, ci si economice si sociale. Orasele mari devin greu accesibile pentru tineri, mobilitatea scade, iar deciziile importante - mutarea, intemeierea unei familii - sunt amanate.