Opinii

Material de opinie de Camelia Malahov, Partener Servicii Fiscale, Liderul industriei de retail si bunuri de larg consum, Maria Butcu, Partener Business Process Solutions, si Monica Tariuc-Teodorescu, Partener Servicii Fiscale, Deloitte Romania

In urma cu doar cativa ani, drumul catre o achizitie incepea in fata unui raft. Astazi, de cele mai multe ori, incepe pe ecranul unui telefon. Un story pe Instagram, un videoclip pe TikTok sau o recomandare a unui creator de continut pe Facebook poate transforma atentia unui utilizator intr-o comanda. In spatele acestei decizii aparent spontane se afla, insa, un ecosistem complex in care marketingul, tehnologia si analiza datelor lucreaza impreuna pentru a genera venituri. Din perspectiva fiscala, acest ecosistem genereaza si obligatii suplimentare de documentare si justificare a tranzactiilor.

In economia digitala, fiecare interactiune poate avea valoare. Like-urile, vizualizarile si distribuirea continutului nu mai sunt doar indicatori de performanta, ci influenteaza strategiile comerciale, relatia cu clientii si rezultatele financiare ale companiilor. Totodata, acestea pot avea impact asupra deductibilitatii cheltuielilor si tratamentului fiscal aplicat.

Consumatorii nu mai cumpara doar produse si servicii, ci si experiente, valori si povesti. In acest context, influencerii si creatorii de continut au devenit actori relevanti in lantul comercial. O recomandare poate genera vanzari in cateva minute, insa colaborarile cu influencerii implica si aspecte fiscale importante. Remuneratiile acordate sub forma de bani, produse gratuite, vouchere sau alte beneficii reprezinta venituri impozabile pentru beneficiari si cheltuieli de marketing pentru companii. Din acest motiv, autoritatile fiscale acorda o atentie tot mai mare documentarii acestor relatii si tratamentului fiscal aplicat.

De exemplu, atunci cand un influencer primeste produse pentru promovarea unui brand, compania trebuie sa poata demonstra natura serviciului prestat, contraprestatia si modul de reflectare a tranzactiei. In lipsa unei documentatii adecvate, tratamentul fiscal poate deveni un subiect de interes in cadrul unei inspectii fiscale.

In paralel, comerciantii concureaza permanent pentru atentia si loialitatea consumatorilor. Desi experienta de cumparare si personalizarea interactiunilor sunt tot mai importante, pretul ramane un factor decisiv. Potrivit studiului Deloitte "Reshaping Loyalty Programs in an Era of Value Seeking", 40% dintre cumparatori continua sa fie atrasi in principal de cea mai avantajoasa oferta. Pentru a raspunde acestor asteptari, companiile investesc in programe de fidelizare, reduceri comerciale, campanii de cashback , cupoane si alte beneficii personalizate.

Aceste mecanisme contribuie la retentia clientilor si la cresterea frecventei achizitiilor, dar genereaza si implicatii fiscale, financiare si contabile. Un program de loialitate poate crea obligatii viitoare pentru companie si poate influenta momentul recunoasterii veniturilor. In mod similar, reducerile comerciale si campaniile promotionale pot afecta baza de impozitare, tratamentul TVA si valoarea veniturilor recunoscute in contabilitate. Diferentele de tratament in functie de mecanismul utilizat necesita o analiza atenta pentru a evita riscurile de neconformare.

Dar ce reprezinta, in realitate, un like pentru autoritatile fiscale? Spre deosebire de echipele de marketing, care il vad ca pe un indicator al interesului consumatorilor, autoritatile urmaresc existenta unui beneficiu economic demonstrabil. In lipsa unei legaturi directe cu rezultatele afacerii, justificarea cheltuielilor asociate campaniilor digitale poate deveni dificila.

De aceea, in cadrul inspectiilor fiscale, companiile trebuie sa demonstreze ca aceste cheltuieli au fost efectuate in scopul activitatii economice si sa sustina deductibilitatea lor prin documente relevante. Contractele, rapoartele de performanta, statisticile privind audienta, datele generate de platformele digitale si indicatorii de conversie devin elemente esentiale in sustinerea pozitiei fiscale a contribuabilului.

Acesta este unul dintre paradoxurile economiei digitale: cu cat experienta de cumparare devine mai simpla pentru consumator, cu atat mecanismele care o sustin devin mai sofisticate pentru companii, inclusiv din perspectiva conformitatii fiscale si a guvernantei interne.